4,921 matches
-
de nisip, al deșertului. Se prăbușise, fără vlagă, În nisipul dunei de la malul Mării Negre. Simțea nevoia să doarmă. Ceea ce văzuse Îl secase de puteri. Își lipise spatele de nisip și rămăsese cu ochii ațintiți asupra cerului, care devenea din nou senin. Timpul trecea peste el, dar nu despărțit În secunde, minute, ore, ci infinit și greu, asemeni unui val imens care sosește de nicăieri, prăvălindu-se strivitor și invizibil, ca o forță din alt univers. Se simțea pierdut Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îndruma. 13 Ieșise chiar pe poarta care da spre câmp, de mirare și ea deschisă, și pornise pe aleea de plopi superbi, pe care o admirase alteori de la depărtare. Aleea, stropită de curând, cu profilurile țepene ale plopilor egali, pe seninul câmpiei era mult mai puțin frumoasă aproape. Mini gândi că pe acest domeniu încremenit, unicul semn al turburării erau acele porți deschise pretutindeni. Era gata să facă reflecția banală că acele porți deschise arătau că a intrat acolo an oaspe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prea mă laud cu stârpitura asta mică de fină a dumitale", îmi spunea. - Are mania sănătăței! Om vechi! glumi Nory. Boii, caii și femeile de soi bun și cu forme depline! La o masă - mi-a spus Elena - Mika-Le, din senin, s-a azvârlit de gâtul lui Hallipa cu reclamații de drepturi la dragostea filială. Vezi ce comedie! . . . Hallipa, care avea pe conștiință că nu o prea iubise ... ca să nu zicem deloc ... și Lenora! La gelozia ei sălbatică, la alintarea ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Așa își făurește omul cei mai practic nevoi care nu sunt reale! zicea Hallipa. Am încăput tot așa de bine mai departe în vechea locuință. Numai Mika-Le, contimporană cu aripa cea nouă, are 1S1 mintea spune Lina conversația asta. din senin. Mini se o predilecție pentru ea. Se juca aci când era mică, și chiar acum! . . și Hallipa arătase pereții albi, mânjiți ici-colo cu ciudate dcsemnuri în cărbune, fără perspectivă, nici modelare, lipsite de viață, desenuri primitive și absurde de felurite
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas somnambul, ca și cum ar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se lasă apucat de încheietură. Mâna îi arată în continuare pe unde s-o apuce. Îngenunchează pentru a doua oară, nesigur că picioarele îl vor asculta. Încearcă să respire mai calm, mai stăpânit. Dar e în zadar. Și când, din senin, i se pare că vede flăcări, este convins c-a murit. Zeița atotzămislitoare stă în fața lui în lumina focului, feroce și primitivă. Are trupul mânjit de noroi. Părul încurcat îi atârnă pe față. E goală. Iar el, încă în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grea, fără îndoială. Dar ea are experiență în astfel de petreceri și este mai mult decât pregătită. Charlie ar fi mers cu pregătirile în linie dreaptă, dacă n-ar fi fost întreruptă de acel nesuferit Firoz, care a apărut din senin, cu o escortă lui de mafioți, mai degrabă împachetați decât îmbrăcați, și cu ceva ce aducea a cadou frumos ambalat, insistând să i-l dea numai lui Gus și cât mai repede. Gus, al naibii prost, este baricadat în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din urmă (mai pronunțat la stânga decât la dreapta) pe care antropometrul italian o identifică drept trăsătura unui criminal înnăscut. Pe moment, se întreabă dacă n-ar fi mai bine să se descotorosească de băiat, care, de fapt, a apărut din senin la misiune. Pe de altă parte, acesta trăiește aici de un an, timp în care nu le-a creat nici o problemă. Și este un băiat isteț. Poate chiar mai isteț ca Duncan la vârsta lui. Cu siguranță mai isteț decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
până la moartea lui, dar adevărul este, Jonathan, că n-ar fi trebuit ca ei să mă trimită într-un asemenea loc. N-ar fi trebuit. Și știi ce greu este să găsești hotelieri buni. Și uite acum apari tu din senin, cu toți banii pe care ți i-a lăsat tatăl tău, iar eu, ruda lui preferată, nu am posibilitatea să plătesc măcar o servitoare care să frece podelele odată pe săptămână. Femeia face o pauză bine gândită. Ne mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
argintate ale frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei lui Gertler. Carnetul de însemnări din buzunarul de la piept conține precizări despre Colindele de Crăciun și patinaj. Am o mașină, zice Gertler din senin. Este parcată la service. — Sper că glumești! — Sunt cât se poate de serios. Este a tatălui meu. Cred că nici n-a observat că lipsește. — Ce vrei să faci? — Ce-ai zice de-o plimbare la Londra? Și așa, înfofoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
după câteva zile, pe când Jonathan se afla în baie, sub acel dispozitiv care seamănă cu o coloană vertebrală, din care curge apă și care se numește duș. Credea că este singur, dar întorcându-se îl vede pe Waller, apărut din senin acolo, săpunindu-și penisul în erecție și privindu-l lasciv. Jonathan clipește des să scape de apa care i-a intrat în ochi, în timp ce Waller se apropie, întinzându-se parcă pentru a-l săruta. Deși încă adormit, Jonathan se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un fel italienesc. Într-un fel, seamănă cu marmora. Mmm. Unde? O, gazonul din fața bisericii lui Cristos. Se apleca pe fereastra biroului, iar individul tocmai trecea, parcă plutea... aproape oniric, zice Harold... Era întreg? Așa părea, dar apăruse brusc, din senin. Cine ți-a spus? Oamenii lui Beaumont sunt din partea aceea de lume. Ținutul din care vii este lângă Lechlade, nu-i așa, Boomer? Dacă ar fi fost cineva, Boomer l-ar fi cunoscut. Tu nu-l cunoști, nu? De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
c-un gând ce nu mai este, Că mă iubești. în ochii tăi fierbinți Descopeream o lume de poveste Și nu gândeam atunci că știi să minți. Sclipiri de aur căpăta nisipul Și marea era mută când vorbeai Și ce senin și pur îți era chipul Când mă priveai în ochi ... și mă mințeai ... Și mâna ta, pierdută-n a mea mână îmi dăruia fiori, ca într-un vis Și-n dorul meu de patimă nebună, Eu am crezut în tot
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
casă, Troiene îmi așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul vom trece rând pe rând... Am vrut ... Am vrut să uit ce a uita este peste poate, Să-nalț același vis cu aripile frânte, Am căutat seninul în clipe-nrourate, Voiam ca sufletu’-n lumină să îmi cânte. Am vrut să iert ce a ierta e peste poate Și-n suflet s-a făcut lumină prin iertare, Dar umbrele-amintirii se adună toate, Atât aș vrea să le
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi muguri de începi să numeri Sub ie sau pe crengi, afară, Aștepți să vezi cum din senin Va exploda o primăvară. Și cu speranțele ce vin Din piept, voind pe geam să sară își întocmește suflet plin De dragoste și primăvară, De zvon frumos și cer senin Și flori pe strune de vioară. SANDA NICUCIE Născută în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ie sau pe crengi, afară, Aștepți să vezi cum din senin Va exploda o primăvară. Și cu speranțele ce vin Din piept, voind pe geam să sară își întocmește suflet plin De dragoste și primăvară, De zvon frumos și cer senin Și flori pe strune de vioară. SANDA NICUCIE Născută în 19 februarie 1968, locuiește în București Volum “Clipa de refugiu” 2007 Antologii: “Râdeți cu noi” 2008, “Lira în patru puncte cardinale” 2010 “însemne”2010 “Vis si Pasiune” 2011 Calendar pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
oprit. Și ură și iubire, de toate am trăit. Am sprijinit prieteni pe brațu-mi obosit. De cupa răzbunării am fost ades tentat. dar bând din a-mpăcării, să iert am învățat. Acuma știu ce-i omul și dușman și amic, seninul și furtuna. N-a mai rămas nimic. Nu stiu ce-i veșnicia Și nici nu voi afla. Dar las pe alții-n urmă Să poată învăța. ... la chilie Atât de’aproape sunt de ceruri, Atât de’aproape sunt de Tine. în suflet
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trecut prin cap că, în sfârșit, a venit momentul să-mi plătească și mie pentru aceste nenumărate figuri pe care i le făcusem, și iată cum a procedat. Mi-a citit cartea și, când ne-am reântâlnit, s-a uitat senin în ochii mei și mi-a spus foarte liniștit și cu multă grijă să fie clar în expunere și să înțeleg exact ceea ce dorea să-mi comunice: ― Impresia generală cu care rămâi după lectura romanului dumitale, mi-a zis el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lui că știu și să se liniștească. ― Care sânt bogățiile țării? Eeee! Heeee! Și l-am arătat iar cu mâna, să fie martori și alții, și să râdă și ei de întrebarea lui. A început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Câmpulung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un constructor al unei noi lumi. Într-un cuvânt, este un erou al timpurilor noastre moderne, în care noțiunile învingător și învinis nu mai exprimă exact o realitate de la cauză la efect, ci, adesea, una răsturnată. Eroul meu e un senin, care e silit să devină sumbru. Păstrează în el această stare, dar redevine în cele din urmă senin. Cu ce preț? Iată subiectul cărții. Ființa cea mai apropiată de acest erou și de care viața sa se leagă strâns, adică
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut un ger năprasnic; mormanul de carne a Înghețat și s-a Întărit ca piatra. Atunci Întemeietorul a avut o idee care avea să Înrâurească hotărâtor destinul omenirii: a trimis o parte din cetași să aducă lângă sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceea ce a provocat plânsul Îndelungat al bătrânului fost om de afaceri care, În cele din urmă, a fost găsit de un cetățean milos și condus de mână către casa de la Padină, unde nu există nici electricitate, nici apă potabilă; din senin, un nuc bătrân s-a prăbușit, fără măcar să fie o adiere de vânt, și a smuls acoperișul casei lui Nae Cuțitaru, lăsând la vederea soarelui podul plin de nuci uscate pe care paznicul cimitirului pretinde că le consumă Împreună cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nae Cuțitaru, lăsând la vederea soarelui podul plin de nuci uscate pe care paznicul cimitirului pretinde că le consumă Împreună cu Dumnezeu, În timpul consfătuirilor În doi desfășurate periodic sub acoperișul de trestie ce tocmai a fost dărâmat de nucul căzut din senin; În mod cu totul surprinzător, anul acesta nu a fost zărit nici măcar un cocor, fapt ce pe mulți Îi pune pe gânduri; fostul cadru didactic Zidaru a stabilit un record greu de egalat: timp de douăsprezece ore - sprijinit, totuși, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu ocupe locul, fuseseră depozitate Într-o magazie, În așteptarea unor vremuri mai bune. Ghinionul a făcut ca acele groase și prețioase baloturi să fie atacate de o colonie nemaivăzută de șobolani care distruseseră totul. Scârboasele rozătoare nu picaseră din senin: În urma denunțurilor unui cumnat cu care nu se Înțelegea În privința Împărțirii averii rămase de pe urma socrilor, vecinul care stătea gard În gard cu magazia Marioarei fusese călcat de milițieni. Se găsiseră la el zeci de saci cu soia și floarea-soarelui ascunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era pe plac, ca de obicei, să coboare În podul casei acoperite cu trestie a lui Nae să ronțăie nuci și să pună, bătrânește, lumea la cale. De acel nuc - copac blestemat ori binecuvântat care avea să se prăbușească din senin câțiva ani mai târziu, luând cu sine În cădere și acoperișul de trestie - Ion se atârnase de dorul Mariei și de neputința pe care o arătase de a vorbi și a-i cere lui Dumnezeu s-o Învie pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]