3,800 matches
-
el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează - Pe fruntea-i împletită e-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, ți se pare al mării Dumnezeu, Cântat de îmmiirea valurilor senină Și îngînat de lebezi în dulce visul său. Luntrea, un vis de aur, pânza albastră-a mării O sfâșie - și-aproape ea vine-acum de mal, Un mal de pietre suie, de stânci frânte rebele, Ce stau lovind cu poala în înspumatul val. Acolo printre stînce bătrâne și schelete, Un templu în ruină, de apă înnecat, Pe jumătate murii și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei șele Innocența-i sângerează, i se-ntunecă-mprejur. Ține mult această dulce, amoroasă nerozie. Al ei suflet se topește de-ntunericul molatec, Simte pare c-o pătrunde un piron roș de jeratec, 140Ce-o omoară ș-o turbează, o-ndeliră ș-o sfâșie. Ochișorii și-i închise, ca topită stă acum Și în vocea ei muiată pipăește nențeles. El o mîngîe, o-ncredință, că de cer a fost trimes Și menit ca s-o iubească și să-i joace dulcea glumă. "Tu! - ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu-același râs pe buză Ea azi ascultă șoapta-ți de-amor să o auză, Iar mâni cu mii propuneri te chinue și știe 10Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea - comedie Ea joacă azi - juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aceeași mască mândră, netedă, mișcătoare - Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. 15Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca străvezie iesme, Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haina de diamantică brumă 295Să scânteie în umbră, să spânzure feeric - Treceți încet prin aer călcând pe întuneric. (El se uită pe mare) Din insule bogate sfâșiind apa iese O luntre cu vântrele ce spânzură sumese. Se leagăn-visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc de jale Se-oglindă-n apa-albastră de aur portocale, {EminescuOpIV 307} Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
N-ai să pătrunzi vr-odată înluntrul astei inemi. Voiu pune ușei mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să nu fie iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința-i guralivă, Ademenirea-i blândă, putut-a sta-nprotivă Atâtor vorbe calde șoptite cu durere, Ce aerul îl împle c-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În smoching crem, care se lupta cu cineva pe care Îl imobilizase În scaunul din dreapta. În scurta pauză dintre două piese de la discotecă, am auzit un strigăt de femeie, mai mult un icnet epuizat. MÎinile ei Întinse deasupra capului bărbatului sfîșiau țesătura plafonului. La șase metri de mine avea loc un viol. Am aprins farurile și am claxonat lung de trei ori. Am pășit pe prundiș și portiera Porsche-ului s-a deschis cu putere, lovind vehiculul de alături. Violatorul aspirant a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe puntea de la proră. Șalupa arzîndă continua să Înainteze Împinsă de motoarele Încă În funcțiune. Cu puțin timp Înainte de-a se scufunda, cu partea din spate trasă În jos de greutatea celor două motoare externe, o ultimă explozie Îi sfîșie rezervorul de combustibil, scăldînd portul și mulțimea de spectatori Într-o aureolă arămie. Am privit În jos și mi-am văzut mîinile strălucind În Întuneric. Strada care Înconjura portul se umpluse de curioși Încîntați de spectacolul pentru care ieșiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
totul la viață? E profesor de tenis... — Dar nu cu lovitura de stînga a revigorat el Estrella de Mar. S-a folosit de alte talente. Sanger se ridică și se apropie de fereastră, ascultînd sunetul unei alarme de securitate care sfîșia aerul serii de undeva din apropiere. — Într-un anume sens, Crawford s-ar putea să fie salvatorul Întregii Coste del Sol și chiar al unei zone mai Întinse din jurul ei. Ați fost În Gibraltar? Unul dintre ultimele avanposturi semețe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în călduri și sorbise aerul încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul. Acum totul se petrecea între ele două, într-o iarnă geroasă, coborâtă din muntele Behistun și, când îi venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de gemeni nerăbdători: „Mamă, te rog, ajută-mă, să nu mor!...“. Ghazal se-ntreba despre toate astea, dacă le trăia respirându-le din zvonul strămoașelor, din vocile stirpei. De aceea tăcea când vreun avocat mai zelos al Organizației
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poți judeca doar dacă le-ai simțit în carnea ta, cu nervii tăi... XXVII ― A fost o vreme când toate acestea nu mă priveau. Atunci, aș fi zis că numai un nebun își poate umple somnul cu monștri Inchiziția a sfâșiat, însă, în mine ce era minciună plăcută... Nu știu dacă ai auzit că am chemat odată profesori și studenți să asiste la o demonstrație pe care am făcut-o în turnul înclinat din Pisa. M-am suit în vârf și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fi încercat să mă ucideți, v-aș fi prins și v-aș fi condamnat la moarte, dar, cel puțin, v-aș fi respectat. Și, cu o clipă înainte de a vă arunca fiarelor sau chiar în clipa când ați fi fost sfâșiați în arenă și sângele vostru ar fi udat nisipul, v-aș fi iertat. Așa, veți muri disprețuiți. Nu meritați decât dispreț. De aceea, după ce Roma va arde până la temelii, voi porunci să fie adunată cenușa și aruncată în Tibru, ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu colindul. Și Naie, și Petre, și Oprică. La rampă îi lua o frică și grăbeau pașii. Unii băteau Grivița, alții trăgeau spre șina Constanței. Se auzeau câinii în fundul gropii. Râpile erau înghețate și jos ședeau haitele, gata să te sfâșie. Colinda începea de la croitor. Trecură și pe la tâmplar, și pe la Stere. Circiuma, plină. Zidarii cântau în prăvălia plină de fum. În case, femeile frământau puni negre. Glasurile copiilor se înfiripară sub geam: Am venit să colindăm, Domn, Domn, să-nălțăm
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loviră. Când le-au înghețat tălpile, se îndurară să plece. Se întoarseră spre câmpul gol. Ochii se umezeau de ger. Pe gene li se așternu o brumă subțire. Aproape de cârciumă îi alergară câinii negri ai lui Stere. Mai să le sfâșie pantalonii. La poartă, se despărțiră. Venea și Ene cu ceata lui. Se bătuseră cu ai ceferiștilor și le furaseră covrigii, că erau mai mulți. La ei ardea încă o lampă. Spiridon dormea. Copiii se dădură lângă sobă. Ăl mai mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l care la Străulești, un cimitir de la marginea orașului, până unde, gândeau, nu va merge nimeni, cu siguranță. Popă nu chemaseră, pentru că nici unul din preoții mahalalei n-ar fi venit să-i cânte la cap fără primejdia de a fi sfâșiat de oameni. Și clipa sosirii dricului se apropia. Nu puteau s-aștepte nici noaptea. O dată cu căderea întunericului, porțile cimitirelor se închid. 215 Fratele mortului tocmise o ceată de milogi, să-l bocească, dar cerșetorii, orbii și schilozii trebuiau să aștepte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spaimă: - Uitați-vă ce-i afară! Rudele se înghesuiră și văzură mulțimea tăcută, strânsă pe neștiute în fața porților de lemn, totdeauna legate cu un lanț gros. Jos, în curte, se mișcau neliniștiți câinii lupi ai stăpânului, înfometați și gata să sfâșie pe cineva. Urmele ghearelor lor, rămase în zăpadă, acoperiseră curtea. Animalele adulmecau o primejdie de afară și nu urlau dezlănțuite, ca de obicei, mulțumindu-se să pândească numai pe cei din uliță, cu ochi răi și întărîtați. Trecu așa un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l cunoscuseră pe ticălosul de răposat. Până la cimitir mai era cam un kilometru. Atunci se întîmplă ceva neașteptat. Din cauza unei hurducături, coșciugul alunecă cu totul spre spatele dricului și capacul bătut în cuie se desfăcu, alunecând într-o parte. Giulgiul sfâșiat de cuiele smulse lăsă o clipă să se vadă trupul mortului și chipul său palid, care parcă rânjea batjocoritor către cei ce-l urmau. Rudele vrură să oprească, dar glasurile din spate erau atât de amenințătoare, încît se rugară în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îi cunoaște pe Marcel Schwob, Robert de Montesquiou, Jean Lorrain, Pierre Louÿs, Léon Daudet, Jules Renard, André Gide (care, dacă ar fi să luăm de bune ce scrie Jules Renard În jurnalul său, chiar se Îndrăgostește de Wilde), Verlaine, Mallarmé (sfâșiat Între autorul lui Dorian Gray și Whistler). Iar Într-una dintre seri e invitat la cină acasă la Proust, În apartamentul din bulevardul Malesherbes. Robert de Montesquiou povestește că, la vederea salonului, dezinvolt, cu un amestec de insolență și gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din viața sa. Noblețea acestui oraș a dovedit, prin felul În care l-a primit, prin considerația cu care l-a Înconjurat, că strămoșii englezilor erau normanzi. Toate acestea i-au putut Îndulci, dar nu risipi neliniștile care i-au sfâșiat ultimele zile. Dl Jesse a ținut socoteala acestor căderi, a acestor dureri. Noi le vom trece sub tăcere. De ce să le povestim? Aici a fost vorba despre un dandy, despre influența și viața sa publică, despre rolul său social. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și patetică, a fost așa-zisa părere a curților Europei. Explicație josnică, pe care Domnișoara a luat-o, cu Îndrăzneală, drept rușinoasă. Regele a fost neînduplecat În fața lacrimilor ei, dar a plâns când a trebuit să o refuze. Când ne sfâșie, tigrii nu plâng, iar când crocodilii varsă lacrimi, e doar pentru a ne seduce. Lacrimile acestea ale lui Ludovic al XIV-lea Îi alterează fizionomia de rege, cea bine cunoscută. Căci dacă nu sunt dezonorante, lacrimile lui rămân de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înapoi, spunându-i că era rău să se țină atât de mult timp departe de rege! Când Îl Întâlnea pe Lauzun, ea plângea și țipa, oriunde ar fi fost. Bărbatul de oțel, care-și folosea lăncile mai ales pentru a sfâșia acest suflet de prințesă În interesul pasiunii pe care i-o stârnea, a mers până la a-i spune: „Dacă mai continuați așa, nu voi mai fi niciodată acolo unde vă veți afla. Mă voi Închide În cameră”. Și, după cum scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
geniu; el e inspirat de Haine, e un poet al Stofei. Ceea ce Teufelsdröckh ar numi „Ideea Divină de Haină” s-a născut o dată cu el; și Ideea aceasta, ca și altele de acest fel, se exteriorizează de la sine, altfel i-ar sfâșia inima cu angoase de nedescris. Dar, entuziast generos și creativ, el Își pune fără teamă Ideea În Practică; iese În lume Într-o ținută aparte; merge Înainte, martor și Martir În viață al eternei glorii a Veșmintelor. L-am numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că bătrânul sultan nu se dădu învins. S-a refugiat la Málaga, și-a adunat credincioșii în jurul lui și a pus la cale o revanșă împotriva fiului. Regatul era de acum împărțit în două principate vrăjmașe, care aveau să se sfâșie sub privirea amuzată a castilienilor. „Uite, s-au făcut deja șapte ani de război civil, își zicea maică-mea, șapte ani dintr-un război în care fiul își ucide tatăl, în care fratele își sugrumă fratele, în care vecinii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
râs din toată inima. Erau acum complici, la fel ca în trecut. Khâli își trase în față pulpana jubbei și se așeză cu picioarele sub el pe o rogojină din pai împletit, la intrarea odăii surorii sale. — Întrebările tale îți sfâșie mintea cu blândețe, precum neaua de pe muntele Kolair care arde obrazul mai tare decât soarele deșertului. Dintr-odată încrezătoare și chiar ghidușă, Salma îi zvârli fără menajamente: — Ce-mi răspunzi? Cu un gest care nu avea nimic spontan, lăsă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]