5,226 matches
-
având deformații patologice, degete mutilate sau lipsă (Arcy, Gargas). Atât de numeroasele reprezentări, la Chauvet (peste 500 de semne), Gargas (peste 250, dar numai 10 întregi), ne transmit nouă mesajul religios al comunităților umane respective. Mâna care creează poate fi simbolizată și de faptul că în mai multe grote creațiile artistice au fost făcute cu mâna (degetul) în argila moale a pereților, sau pe locul de călcare, aceste realizări cu rol religios fiind protejate, nedistruse în cadrul ceremoniilor cultice. Ideea mâinii protectoare
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
lanțuri polipeptidice cu greutate moleculară și secvență a aminoacizilor diferite: lanțul greu (cu greutate moleculară mare) și lanțul ușor (cu greutate moleculară mică). Cele cinci clase de imunoglobuline se deosebesc în primul rând printr-o secvență diferită a lanțului „H” simbolizate cu litere grecești echivalente celor care simbolizează clasa: lanț „γ” pentru imunoglobulina G, lanț „µ” pentru imunoglobulina M, lanț „α” pentru imunoglobulinaA, lanț „δ” pentru imunoglobulina D, lanț „ε” pentru imunoglobulina E. Există două tipuri diferite de lanțuri: „L”, tipul
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
a aminoacizilor diferite: lanțul greu (cu greutate moleculară mare) și lanțul ușor (cu greutate moleculară mică). Cele cinci clase de imunoglobuline se deosebesc în primul rând printr-o secvență diferită a lanțului „H” simbolizate cu litere grecești echivalente celor care simbolizează clasa: lanț „γ” pentru imunoglobulina G, lanț „µ” pentru imunoglobulina M, lanț „α” pentru imunoglobulinaA, lanț „δ” pentru imunoglobulina D, lanț „ε” pentru imunoglobulina E. Există două tipuri diferite de lanțuri: „L”, tipul Lambda (λ) și tipul Kappa (k): într-
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
din natură sunt comice numai în măsura în care amintesc aspecte similare din viața oamenilor. Pe aceasta se bazează fabulele, în care animalele sau plantele prezintă în mod deghizat defecte umane. Astfel, boul din fabula lui Grigore Alexandrescu, Boul și vițelul, provoacă râsul, simbolizând prostia și îngâmfarea, caracteristice omului, și nu animalelor. Din definiția comicului, au rezultat izvoarele lui. Unul din cele mai frecvente îl constituie contrastul dintre esență și aparență, dintre fond și formă, dintre realitate și pretenție. Lumea eroilor lui I. L. Caragiale
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
melancolie inexplicabilă, provenită din simpla înregistrare a situațiilor cotidiene și a obiectelor concrete (Elegie pentru o lingură de lemn, Amintire). Volumul Piatra (1968) reia și adâncește caracteristicile dominante ale unui imaginar naufragiat în banalitatea și cenușiul existenței obișnuite: obsesia aridității (simbolizată de piatră), tristețea fără motiv, sentimentul apăsător al așteptării inutile, explorarea deliberată a fenomenelor regresive în cadrul unei imagistici a „calcifierii universale” (Mircea Iorgulescu). Într-o lume în care Dumnezeu a murit, poetul - singurul care mai poate percepe „urmele” prezenței acestuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
societate” . Nouă în analiza economiei politice neoclasice este aplicarea instrumentelor standard ale optimizării individuale la grupuri de interese și lobby-uri. Metafora lui A. Smith a „mâinii invizibile” ar fi de înlocuit cu metafora lui S. Magee, a „piciorului invizibil”, simbolizând efectele de reducere a bunăstării pe care le are comportamentul competitorilor individuali în arena politică asupra redistribuirii. Trei abordări importante ale acestei literaturi sunt: analiza alegerii colective, a lui Olson; școala alegerii publice, a lui Buchanan și Tullock; școala dezvoltării
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
arabe de la 0 la 9. Fiecare din aceste clase la rândul ei, este divizată în continuare în zece subclase iar acestea și ele pot fi împărțite în grupe mai mici. Notația CZU este reprezentată de coduri indici zecimali, semne -, care simbolizează conceptele în clasificare și care exprimă ordinea lor. Fiecare indice zecimal este tratat ca o fracție zecimală cu zeroul inițial omis. Pentru o utilizare mai ușoară și mai eficientă, indicii zecimali sunt grupați câte trei, de la stânga la dreapta, grupele
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
din mare. Aceasta are „zece coarne și șapte capete” ca și diavolul (cap. 12), dar, spre deosebire de acesta, ea poartă pe coarnele sale, și nu pe capete, zece, și nu șapte, cununi. Cele patru fiare din Cartea lui Daniel, capitolul 7, simbolizează, conform interpretării de la sfârșitului viziunii, imperiile sub stăpânirea cărora s‑a aflat veacuri de‑a rândul poporul lui Israel. În Apocalipsa 13 portretul primei fiare a rezultat din contopirea trăsăturilor tuturor celor patru figuri teriomorfe descrise în Cartea lui Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
exact al pseudoprofetului. După această trecere în revistă a elementelor inedite, ne propunem o privire mai atentă asupra fiecăruia în parte. În primul rând, blasfemiile scrise pe cele șapte capete ale primei fiare. Dat fiind faptul că cele șapte capete simbolizează șapte împărați romani (a se vedea 17,12), sintagma „nume de blasfemie” se referă, fără îndoială, la titlul împăraților (augustus) sau la epitetele atribuite acestora (2γ℘≅Η, dius). Moartea și învierea unuia dintre cele șapte capete (13,3) constituie cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin analogie cu 888, numărul perfecțiunii cerești, și 777, numărul perfecțiunii pământești. De altminteri, cifra 7 joacă un rol esențial în economia simbolică a Apocalipsei: 7 trâmbițe, 7 plăgi, 7 x 3 bătrâni așezați împrejurul tronului dumnezeiesc etc. Numărul 666 simbolizează, așadar, imperfecțiunea, dar nu imperfecțiunea smerită, care‑și recunoaște limitele strict umane, ci imperfecțiunea plină de orgoliu, de aroganță, imperfecțiunea distructivă. G.A. Van den Bergh van Eysinga vede în 666 un „număr triunghiular”. Numerele triunghiulare sunt numerele obținute din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anti‑Treime care domină întregul cosmos - cer, pământ și ape. După o primă confruntare cu oștirea arhanghelului Mihail, diavolul este învins temporar și exilat pe pământ și în ape. El învestește cu puterea sa o fiară monstruoasă, cu șapte capete, simbolizând Imperiul Roman. Această fiară, a cărei principală trăsătură este violența, își ia drept „scutier” o a doua fiară, ieșită din pământ, al cărei rol este de a întreține cultul celei dintâi. Ea simbolizează, probabil, în ochii autorului Apocalipsei, colegiul preoților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa o fiară monstruoasă, cu șapte capete, simbolizând Imperiul Roman. Această fiară, a cărei principală trăsătură este violența, își ia drept „scutier” o a doua fiară, ieșită din pământ, al cărei rol este de a întreține cultul celei dintâi. Ea simbolizează, probabil, în ochii autorului Apocalipsei, colegiul preoților care se ocupa de cultul suveranilor. Semnificației politico‑religioase a celor două fiare i se adaugă o semnificație cristologică. Ambele fiare apar ca replici monstruoase sau caricaturi ale lui Cristos. G.R. Beasley‑Murray
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru impus de Roma supușilor săi, autorul descriind simbolic realitatea istorică în care trăiește. Femeia este așezată pe fiara marină descrisă în capitolul 13. Precizările în legătură cu fiara sunt următoarele: are șapte capete și zece coarne; este de culoare stacojie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
4) și dacă în șase zile s‑au săvârșit toate câte există, e limpede că săvârșirea acestora se va petrece în anul șase mii (după facerea lumii). Într‑adevăr, Irineu interpretează cifra fiarei utilizând simultan credința potrivit căreia cifra șase simbolizează lipsa perfecțiunii și tradiția „săptămânii milenare”, prezentă deja în scrierile iudaice și creștine anterioare. 1) În privința credinței amintite, ereticul Marcu (Adu. haer. I 15, 2) vedea în Isus încarnarea ogdoadei, întrucât suma valorilor numelui său (IHΣOΥΣ) - I (10), h (8
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că cifra zecilor, din numărul fiarei, trebuie să fie egală cu cifra sutelor și cu cea a unităților. Acest argument prevalează, în ochii episcopului, deși, în fond, el este unul foarte vicios. El se justifică doar prin aceea că 6 simbolizează apostazia. În consecință, o altă cifră decât 6 nu are sens în acest context; 3) înlocuirea, printr‑o greșeală de transcriere, a literei i, a cărei valoare este 60, cu litera x, a cărei valoare este 10. Cei care acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Com. Dn. Cele nouă perechi de „analogii prin opoziție” constituie o noutate absolută în materie de anticristologie. Hipolit construiește acest „portret simbolic” al personajului amalgamând mai multe tradiții distincte existente până la el. Atât Cristos, cât și Anticrist au fost simbolizați în Scripturi printr‑un leu (Gen. 49,9; Deut. 33,22; 1Pt. 5,8). Cum este posibil ca același simbol să vizeze două personaje complet opuse? Într‑adevăr, simbolul este o „metaforă deschisă” capabilă să primească orice semnificație, impusă, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de exegeții creștini. În scurtul său comentariu din De Christo..., Hipolit afirmă că expresia „pui de leu se referă la Fiul lui Dumnezeu, născut, după trup, din [neamul lui] Iuda și David” (8, 1). Prin urmare, somnul puiului de leu simbolizează „somnul lui Cristos care va dura trei zile” (cf. de asemenea Is. 1,21 și Ps. 3,6). De asemenea, fragmentul dezvăluie originea lui Isus în neamul lui Iuda. El va coborî din cer - profeția se referă la cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de profeți, așa cum vom vedea mai departe. Spre deosebire de Irineu (Adu. haer. V 28, 2), care identifica Anticristul cu fiara „ivită din mare” (Apoc. 13,2‑10), Hipolit vede în cea din urmă simbolul domniei blestemate; Anticristul și complicele său fiind simbolizați prin două coarne mai mici (49, 1). Norelli consideră că „această distincție între cele două coarne, străină de Apoc. 13, a fost determinată de identificarea cornului de la Dan. 7, 8 cu Anticristul”. Potrivit fragmentelor 11‑13 din comentariul arab la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sferei divine. De exemplu, comentând episodul Suzanei și al bătrânilor, Hipolit consideră că cetatea Babilonului (în care se desfășoară drama) este simbolul lumii, iar Suzana, cel al Bisericii: „Suzana e figura Bisericii, bărbatul ei, figura lui Cristos. Grădina din apropierea casei simbolizează societatea sfinților, plantați ca niște pomi roditori în mijlocul Bisericii: Babilonul este lumea aceasta” (I, 14, 5). În consecință, profeții au întrezărit în soarta cetății Babilonului cursul istoriei omenirii: „Cum să nu recunoaștem deci în aceste evenimente prezise odinioară de către Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mare decât toate cele de dinainte, să domnească 500 de ani”. Aici se impun câteva precizări. Simbolul statuii văzute de Nabucodonosor, prin succesiunea metalelor de diferite calități, propune o viziune „regresivă” sau decadentă asupra istoriei. Altfel spus, de la Imperiul Babilonian, simbolizat prin aur, până la ultimul imperiu, simbolizat prin fier, istoria înregistrează o involuție sistematică. Contrar acestei viziunii, fragmentul pe care tocmai l‑am citat situează 6:Ζ‑ul istoriei omenirii nu la început, într‑un illud tempus protologic, ci la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să domnească 500 de ani”. Aici se impun câteva precizări. Simbolul statuii văzute de Nabucodonosor, prin succesiunea metalelor de diferite calități, propune o viziune „regresivă” sau decadentă asupra istoriei. Altfel spus, de la Imperiul Babilonian, simbolizat prin aur, până la ultimul imperiu, simbolizat prin fier, istoria înregistrează o involuție sistematică. Contrar acestei viziunii, fragmentul pe care tocmai l‑am citat situează 6:Ζ‑ul istoriei omenirii nu la început, într‑un illud tempus protologic, ci la sfârșit, într‑un illud tempus eshatologic. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar acest lucru este limpede pentru toți. El are dinți de fier, căci ucide și fărâmițează lumea întreagă prin puterea sa, așa cum face fierul” (IV, 5, 1‑2). Hipolit întocmește un fel de „fișă psihologică” fiecărui imperiu. Astfel, Imperiul Babilonian, simbolizat de un leu înaripat, are o „natură” semeață. Regele Nabucodonosor „s‑a semețit și s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, mărindu‑se în inima sa, din pricina faimei sale” (IV, 2, 7). Imperiul perșilor (sau al mezilor), reprezentat de urs, este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se află în dimensiunile arcei construite de Noe. Aceasta era lungă de doi coți și jumătate, largă de un cot și jumătate și înaltă de încă un cot și jumătate. Adunând toate cifrele, obținem suma de cinci și jumătate, „ceea ce simbolizează cei 5 500 de ani la capătul cărora Mântuitorul se naște din Fecioară, aducând în lume Arca, adică propriul Său trup” (ibidem). În fine, dacă ținem cont că nașterea lui Cristos coincide cu apogeul Imperiului, rezultă că, din epoca în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rânduit profet între neamuri” (11,3). Acest verset îl înfățișează pe Ieremia profet al neamurilor, fapt care are neîndoielnic legătură cu figura Anticristului‑Nero, cel care va fi stăpânul neamurilor. Martorii eshatologici apar pentru a treia oară în capitolul 14, simbolizați prin doi îngeri; primul vestește „credința cea veșnică”, al doilea, pedepsirea Babilonului. Acest capitol menționează de asemenea un al treilea înger, pe care Victorin însă îl ignoră. În capitolul 7, el vorbește în schimb de un singur martor eshatologic, înscriindu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al treilea înger, pe care Victorin însă îl ignoră. În capitolul 7, el vorbește în schimb de un singur martor eshatologic, înscriindu‑se astfel pe linia tradiției reprezentate de Oracolele sibiline (cartea a II‑a) și de Commodian. Profetul este simbolizat aici de un înger, fapt cu totul justificat de vreme ce Dumnezeu l‑a păstrat pe alesul său în rai. În capitolul 11, exegetul respectă datele Apocalipsei, prezentând doi martori, care supraviețuiesc în propriile trupuri și care sunt înzestrați cu calități taumaturgice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]