4,151 matches
-
pozelor sau afișelor, folosirea unor cuiere sau a unor banale cuie în perete, utilizarea etajerelor sau rafturilor exterioare și a altor aspecte care ar personaliza spațiul de locuit care, în orice societate, reprezintă forme de manifestare ale personalității, extensii ale sinelui. Modelul de civilizație adoptat de instituția penitenciară românească are cîteva caracteristici importante: 1. spații largi, dar prost compartimentate, predominînd suprafețele administrative, militare și de securitate; 2. birocratizarea excesivă a administrației; 3. aderarea la gigantism (lansarea de proiecte-mamut, aplicate în tot
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
la competiția cu persoanele care muncesc în libertate, la dreptul de asociere sindicală, la repartiția veniturilor, la tipurile de parteneriate și la deplasarea în afara localităților și chiar a granițelor. Timpul liber În închisoare timpul liber este un timp al recuperării sinelui, al reconstruirii imaginii de sine și a demnității. "Fronda calculată, luciditatea modestă, revolta prudentă, toleranța amuzată, rezistența însingurată toate acestea sînt modalități de construire a personalității carcerale, de salvare a unui minimum de libertate și demnitate, de reabilitare de sine
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
noi informații, obiecte și relații cu oameni apreciați în afară. Sau doar pentru apropierea de alte persoane, de regulă de sex feminin: infirmiere, asistente, doctorițe, psiholoage etc. Dincolo de aceste explicații, resorturile turismului intern țin de dorința de protecție simbolică a sinelui, de eforturile de restaurare a personalității. Comunicarea cu persoanele civile este o formă de refuz a comunicării cu gardienii și foștii polițiști. Înlocuirea acestora din urmă cu personal civil calificat a fost una din speranțele puse în demilitarizarea sistemului, spulberate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
însuși declară: Formula dramaturgică propusă de autor neagă tradiția, tiparele recunoscute în teatrul contemporan, chiar și nonconformismul esteticii absurdului, devenit previzibil prin reiterarea motivelor și a „tipologiilor eroice”, pentru că intenția scriitorului este să propună receptorului avizat De la conștiința pură a sinelui eliberator (Iona), FIINȚA își asumă responsabilitatea propriilor fapte, fără a deveni prin aceasta o existență „în-Sine” și „Pentru Sine”, chiar dacă ultimul gest este jertfa supremă (Paraclisierul), deoarece contemporaneitatea se descoperă ca un ecran uriaș al mistificării în spatele căruia grotescul și
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
certitudinii că individul este perisabil, iar umanitatea rămâne perenă, că viață și moarte sunt două trepte necesar complementare (Matca), poate reda Omului libertatea absolută, în spirit sartre-ian: (Ființă și neant). Opțiunile FIINȚEI vizează valorile și sensurile primordiale, asumate prin alegerea Sinelui, modul specific în care vrea să existe („în-Sine” și „Pentru-Sine”). în elanul conștiinței, observând ceea ce nu suntem, ne alegem permanent ca ființă care privește ființa noastră de altădată și se deplasează către acea ființă în care nu ne-am prefăcut
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
rostuirea în lume). „Norocul” lui Iona este ironia sarcastică a sacralității care sacționează gestul pescarului de a se socoti un Dumnezeu laicizat, pecetluind viața altor ființe (). Tabloul IV conturează a patra treaptă, a conștiinței pure, unde ființa umană își regăsește Sinele, după experiența dramatică a impunerii altor legi care presupun negarea divinității și restructurarea universului. Imaginea debutează cu o gură de grotă, „spărtura ultimului pește spintecat de Iona”. O plajă cu multe lemne și pietre creează impresia începutului de lume. Iona
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
le așteaptă din partea Marelui Părinte, ca pe o răsplată a celor neprihăniți, uitând pilda creștină a Mariei Magdalena, sanctificată nu pentru condiția ei socială, sau prosternare, ci - mai ales - pentru conștientizarea sacralității ce ne pecetluiește spiritul. Odată cu în-ființarea noastră, redescoperirea Sinelui echivalează cu o renaștere panteistică: Dumnezeu se află în toți și în toate, trebuie doar să privim în lăuntrul FIINȚEI, pentru ca să-L regăsim (omul este făcut după chipul și asemănarea Lui). Adevărata mântuire se află în noi, în puterea de
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
umană. Starea de credință, de adeziune la creștinism este definită ca o comuniune a tuturor cu harurile divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta are o structură preponderent dialogală. La nivelul intrapersonal, dialogul este constituit dintr-o Dar conștiința dialogizată a eroului dostoievskian se adresează nu doar sieși, ci și altuia, lumii
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
se poate de ingrată: naturii noastre îi repugnă să devină conștientă de ea însăși pentru că nu poate ajunge la asta decât în paguba actelor, și pentru că există o incompatibilitate între cunoaștere și acțiune. Obnubilați de faptă, de coinci dența dintre sinele nostru și lucruri, suntem înclinați să ne manifestăm, să ne identificăm cu ceea ce ne scapă și ne rezistă; dar, atunci când ne cunoaștem, suntem deopo trivă exteriori nouă și lumii. Iată de ce moralistul care se dedică atât introspecției, cât și observației
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
considerăm demn de semnalat din perspectivă psihologică este cel ce vizează imaginea de sine și acceptarea sau chiar implicarea în procesul schimbării. Aceasta din urmă depinde de foarte multe ori de dimensiunile eu-lui real și viitor al individului. Eu-l (sinele) real este definit de psihologi ca rezultat al experiențelor noastre, legate de contextul socio-cultural în care trăim. Trei sunt dimensiunile acestui eu care merită analizate. Astfel, la nivelul eu-lui (sinelui) cognitiv se structurează conținuturile informaționale legate de sine și modul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
din dorința de a fi acceptat sau de a lăsa impresia conformării la conținutul schimbării. Comportamentele adaptative pot fi într-adevăr mimate și astfel devin valorizate pozitiv. Mentalitățile, concepțiile, idealurile ascunse rămân, de cele mai multe ori, nedeterminate cu adevărat. În privința Eu-lui (sinelui) viitor, acesta, susțin psihologii, desemnează modul în care persoana își percepe potențialul de dezvoltare personală și se proiectează în viitor. El concentrează ansamblul aspirațiilor, motivațiilor și obiectivelor individuale. În desfășurarea procesului de schimbare, persoanele optimiste își vor mobiliza la maxim
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
culturii organizaționale poate cunoaște ambele sensuri: general și individual. Această opinie ne este întărită și de cercetările efectuate de E. Goffman (1959, p. xi) care avansa ipoteza conform căreia cultura organizațională cunoaște două abordări: individualistă, dacă ne interesează reprezentarea asupra sinelui pe care o are fiecare individ în raport cu ceilalți, și holistă, dacă interesul nostru vizează "modelele tipice de comportare, ritualurile și tradițiile, normele și credințele dominante, climatul socio-uman dominant din respectiva organizație". Când analizează cultura organizațională din perspectivă individualistă, Goffman se
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
este vorba de manipulare și persuasiune, sau chiar de impunere a autorității. La rândul lor, ceilalți pot accepta aceste lucruri, fie din convingere, fie ca efect al manipulării. Goffman numește acest joc "managementul impresiilor" care servește fiecărui individ pentru afirmarea sinelui, pentru construirea unei imagini de sine pozitive și pentru conservarea unui climat organizațional deschis comunicării. Din acest joc al interacțiunilor și activităților ar rezulta cultura unei organizații, responsabilă, în multe cazuri, de performanțele acesteia. Suntem de părere că viziunea dramaturgică
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
organizat de informații, credințe, atitudini și opinii pe care un individ/grup le elaborează în legătură cu un obiect, persoană, situație. Reprezentarea situației determină sistemul de expectanțe și de anticipări care vizează comportamentul celuilalt. Un rol important în acest caz îl au: sinele, celălalt și sarcina. * Reprezentarea de sine se bazează pe două componente: Eu-l intim și Eu-l public. Eu-l intim reprezintă imaginea individului despre sine, despre calitățile, competențele și slăbiciunile sale, despre caracteristicile personale. De cele mai multe ori acest eu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
românesc și care ne obligă să facem referire la necesitatea reformei educației. Interesantă pentru analiza noastră este și clasificarea realizată de Singh, R. R. (1992, p. 12). El stabilește o tipologie ce cuprinde: a) cauze interne (schimbarea aparține în esență sinelui, având caracter cumulativ și o natură psihologică); b) cauze externe (schimbarea e declanșată din exterior și are efect necumulativ). Deși ambele cauze pot genera schimbări de substanță, există și voci care afirmă că, atunci când schimbarea își are sursa în interior
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
viitor. De peste două milenii, psihologia a existat și există contopită deopotrivă cu filosofia, cu teologia, cu științele naturii. În această formă, ea a existat ca o știință a sufletului, ca o expresie a efortului spiritualității umane îndreptate spre cucerirea intimității sinelui, pe care istoria îl pune mereu la încercare pentru a da sens suferințelor oamenilor din fiecare epocă istorică în parte, prin confruntarea cu natura, cu ordinea socială, cu semenii, cu propriul corp. În fiecare din aceste confruntări a existat un
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
societății, de filosofie ca buni vecini și cu respect pentru individualitatea fiecăruia pentru ca, la nevoie, să coopereze și să-și împrumute uneltele și chiar obiectele "din dotare". Individualitatea diferențială a psihologiei a fost totuși una mai aparte, dată de descoperirea sinelui, a unui eu care le gândește pe toate, care este judecător și judecat în același timp. Acest lucru a fost posibil prin evocarea paradigmelor pe care psihologia le are ca suport, un produs de edificare istorică recurentă, care poate explica
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
niciodată un "altul", ci un alt "eu" născut grație acestei relații. Este momentul de dezvoltare superioară a conștiinței, de identificare a "Eu"-lui cu "Eu"-l, unde sufletul se identifică cu spiritul. Spiritul se definește ca moment de reflexie a sinelui, unde se formează habitudinile sau obișnuințele, unde se pot genera stări de conștiință primară, de somn sau somnambulice, de premoniție în totalitatea lor imediată și spontană. 2. O psihologie contopită încă cu fiziologia Secenov Vlăstarele psihologiei ca știință de sine
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
există două tipuri fundamentale de instincte, cele puse în serviciul Vieții și altele puse în serviciul Morții Eros și Thanatos. Instinctul vieții se supune exigențelor contradictorii ale conservării speciei prelungite (antro-pomorfic) cu abilitate de Freud spre problematica umană a conștiinței sinelui. Instinctul morții, pe de altă parte, are ca finalitate reîntoarcerea la stabilitatea materiei anorganice. Nașterea vieții din materia anorganică a fost posibilă sub influența unor forțe cosmice, care asigură pe mai departe crearea ființelor vii. Continuitatea vieții este asigurată de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
obligă la deschidere crescută și la un înalt spirit critic față de remanierile aduse de Freud teoriei sale a psihanalizei. Este vorba de contribuțiile sale recunoscute de psihologi în unanimitate la cunoașterea personalității umane, la subdivizarea acesteia în cele trei structuri: sinele, eul și supraeul. La debutul psihanalizei, cum am prezentat, toate eforturile erau centrate pe afirmarea inconștientului ca o realitate fenomenală cu influență asupra dinamicii comportamentului, relevant în cazul tulburărilor de comportament, al nevrozelor, etc. După deceniul al doilea al secolului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
inferioritate poate degenera în nevroze, unde găsirea mecanismelor compensatorii este de competența psihanalistului. Visul, o idee generoasă în sistemul lui Freud, are la Adler rolul de a pregăti satisfacerea sentimentelor de superioritate ale celui care doarme, de a crea în sinele acestuia o stare afectivă care să antreneze mecanisme cu care acesta să-și dovedească superioritatea, afirmarea. Sentimentul de inferioritate poate fi real sau imaginar, dar când se fixează poate avea consecințe foarte diverse. Pretextul pentru a fi evocat poate fi
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nepotrivirii dintre reacțiile aflate sub influența pulsiunilor primare, a inconștientului colectiv și restricțiile impuse de viața culturală. Nevroza în sine este produsul unui astfel de conflict între ele, al neputinței de conciliere dintre cele două instanțe. Sunt implicate aici deopotrivă sinele freudian, reprezentând gradul de sublimare de care este capabil un individ, ca și inconștientul colectiv, ca fiind suportul imaginilor mitologice, al arhetipurilor care intră în joc în astfel de situații. Este un cadru bine elaborat pentru reprezentarea rolului experienței umane
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și nu medicale. Din acest punct de vedere descrie fenomenul de angoasă, raportat la nevoia de securitate, la sistemul defensiv, o nevoie primară comparabilă cu cea a instinctului sexual la Freud. Formulează problematica subiectivă a unui asemenea sistem defensiv al sinelui, de construcție pe această bază a personalității. Exigențele vieții sociale trebuie să corespundă nevoilor utile individuale, care sunt cele de a merge, de a evita pericolele, sunt cele care asigură adaptare; dimpotrivă, pe partea cealaltă se înscriu o seamă de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
germane. Schimbarea de habitat a fost pentru Karen Horney un bun pretext pentru ca, după 15 ani de experiență în freudismul tradițional, să realizeze o desprindere de căutare a unei noi căi spre studiul dereglărilor nevrotice. Fără a subestima însemnătatea mecanismelor sinelui, ea caută noua cale îndreptată spre sfera mediului social, unde locul etiologiei tradiționale a sexualității este luat de cel al nevoii de securitate undeva asemănător cu Sulivan. Nevroza, după Horney, corespunde unei dereglări comportamentale cauzate de starea de frică, de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
gândire era acceptat ca un produs al divinității. Acolo, în cele reflectate, s-a descoperit existența unor monade, unor esențe ultime ale lucrurilor, fapt care a însemnat pasul cel mai important spre găsirea drumului către descoperirea și investigarea obiectivă a sinelui, a "eu"-lui individual. În concepția și gândirea oamenilor s-a născut un nou raționalism, care, în ceea ce privește cunoașterea psihologică, a avut nevoie de contribuțiile științelor naturii, cu deosebire de cele de fiziologie nervoasă. Progresele realizate în acest domeniu luau tot
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]