28,739 matches
-
LA CEAPA DIN VECINI Autor: Angela Monica Jucan Publicat în: Ediția nr. 181 din 30 iunie 2011 Toate Articolele Autorului „[...] distanța până la care se vede chipul drag al Patriei se cheamă infinit [...]” (Ioan Benche) „Colb de sat cu raniță de soldat” (Cluj-Napoca, Tipolitera, 2010), cel mai nou volum al lui Ioan Benche, pare că reunește două cărți. E, totuși, numai una. O carte pusă, în ambele ei părți, de veghe „la hotarul râului și ramului românesc”. Acum, când Satul și Armata
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
cătăniei, legătura cu satul se va păstra, pentru scriitor, mai ales „după ora de stingere” sau, aproape în real, suit cu plutonul (pe care, ca ofițer, îl va comanda) în șaua dealului Măgura, încheindu-și instrucția în „plăcerea [repetat oferită soldaților] de a se simți «cai în spume»” - pagină în relație cu alta, cu un cal înhămat „la căruța cuvântului”... (De altfel, cu un căluț călătorise autorul încă înainte de a se fi născut.) Practicul și idealul nu se despart nicăieri în
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
a doua parte vârful de efect este de cele mai multe ori emoțional. Seducător este limbajul Văii Hranei, dat, uneori, și în traducere sau explicație, de către autor, dominant, bineînțeles, în Colb de sat, dar este câte o „zvârdină” și în Raniță de soldat. E cel mai interesant aspect al cărții, limba fiind creatoare de atmosferă, ea procurând și atractivitate textului și tot ea fiind și garanție de autenticitate. Creație beletristică nonficțiune, parțial memorialistică, parțial omiletic-ostășească, volumul lui Ioan Benche este, în multe pagini
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
învățat, așadar, tema cea nouă. O aplic cu toată răspunderea în fața sergentului de serviciu, care vine cu brațele grele de scrisori. Citesc dintr-o privire mesajul din vederea globală cu județul. «Salutări de la Măriuca!». Răspund urgent: «te sărut și eu, soldatul Vasile». Trecem la curățatul armamentului”. Indirect, dar intens colorat, chipul ostașului român e identic cu al omului Țării, chiar cu contururi la fel întărite. „«Mă, Muste, că nu ne zâceam între noi dom’ căprar, mă io mă duc să trag
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
-ntreabă Valea unde mă tot duc, / Fără opinci și fără șapcă sură, / De nu aud cum frunzele de nuc / Se sparg îngălbenite în poarta de la șură... Mă tot afund în Valea mea natală, / Cu hrean istoric răscolit de sape”... „... ehei, Soldatule, îmi pare rău, e timpul să oftezi adânc și dulce; pauza de instrucție a trecut...” Referință Bibliografică: Salamandrofobie și emoția locomotivei la ceapa din vecini / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 181, Anul I, 30 iunie 2011
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
mari lupte. Toți cei care au fugit au fost niște trădători. Nu pentru vodă, ci pentru țară. Pământul gemea, norii fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
lui va veni să-i ia trupul pentru îngropăciune. Vântul sufla rece, mișcând coroanele de un verde negru al codrilor ce-și dezbrăcau podoabele, rămânând goi. Noaptea își despica în fâșii mătasea așternută, așezându-se rece peste privirile împietrite ale soldaților ce se zbăteau cuprinși de gheara morții. Luna, prinsă între vârfurile brazilor, zâmbea trist la măcelul din adâncul codrului dar, parcă mai mult, ajuta cu prezența ei, înzecind puterile dușmane. Trupele otomane, întărite cu cele tătare sparseră zidul de căruțe
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub sprâncene, Schender încuviință să-i slobozească mâna. Doamna își prinse bogatul păr, îl împleti
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Ureche, ca această cosiță să o așezați pe lespedea de mormânt a soțului meu, Eremia Vodă, la mănăstirea Suceviței. Boierul luă fuiorul de păr castaniu al doamnei sale, reintrând în mijlocul celor ce o priveau cu ochii înlăcrimați. Ea înmână pumnalul soldatului, își sărută fiii pe frunte privind tăcută drumul ce o depărta de pământul peste care domnise și pe care îl voise neatârnat, pentru urmașii săi. Schender Pașa privi această scenă încruntând privirea. Întoarse calul continuându-și drumul. Frumusețea acestei femei
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
vechi sau nou, se numește ediție originală (dar circulă și denumirea ediție primă). Este adevărat că ea este potențial princeps, dar până să devină activă mai e, dacă va avea destulă energie pentru asta. Bastonul de mareșal din ranița oricărui soldat. Și princeps, și original (sau prim) sunt termeni ordinali. Nu se poate vorbi de ediție originală sau, dacă e cazul, de ediție princeps, decât în legătură cu un volum care a avut cel puțin două ediții. În cazul unei ediții unice, distincția
DEBUT DE PATRIMONIU (EDITIO PRINCEPS) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367048_a_368377]
-
orașului, un monument impunător în stil gotic, plină cu sculpturi impozante, a fost, de asemenea, înconjurată de tancurile sovietice. Îmi mai relata cum populația arunca în tancurile alianței invadatoare cu sticle și pietroaie, de la ferestrele blocurilor ce străjuiau bulevardul central. Soldații ruși stăteau închiși în tancuri, pentru că aveau ordin să nu riposteze. De altfel, ei nu au distrus nimic în Cehoslovacia, s-a mers pe intimidare și s-a speculat frica de tancuri și alte arme de luptă. I-am spus
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
în toate saloanele Europei, era dublată de o inteligență ieșită din comun. Majestatea Sa a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliaților occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române, sacrificiu văzut și trăit de adevărata regină, aflată de multe ori printre soldații răniți alături de surorile de Cruce Roșie. Regina Maria a fost supranumită de popor „Mama răniților", „Regina-soldat", pentru atitudinea ei bravă din timpul acelui război, când alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie și a
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
regele Ferdinand (după 1914) să intre în război de partea Antantei în 1916 l-a avut Regina României-Maria. In timpul războiului, oricine o putea vedea pe regină în spitale, alături de paturile răniților, pansând plăgi puroinde ori chiar pe front, în mijlocul soldaților, îmbărbătându-i, asigurându-i, întărindu-le credința în victorie. După terminarea războiului a urmat o grea perioada de refacere după acel cumplit măcel fără precedent în istoria omenirii, și abia după patru ani, nația română revigorată are bucuria să asiste
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
Facultății de Engleză - Rusă, aceasta debutează în anul 1983 în revista Săptămâna Culturală din București. Debutul editorial se produce în același an cu romanul Sărbătoarea promisă. Printre cărțile publicate de Ileana Cudalb se numără Yitzhak Rabin. Pacea și-a ucis soldatul, coautor poetul Shaul Carmel (1996), Shimon Peres. De la Dimona la Oslo (2001), romanele Via Regis (2002), Fiica mea, America (2002) - varianta în limba engleză My daughter AMERICA, traducere de Ioana Baldea, a fost publicată de Ed. Junimea din Iași (2007
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
fost publicată de Ed. Junimea din Iași (2007) - și Baia Balkan (2007). lleana Cudalb - scriitoare și consul lleana Cudalb a primit în 1997, Premiul pentru publicistică acordat de Comitetul Național Român UNESCO pentru volumul Yitzhak Rabin. Pacea și-a ucis soldatul, în 2001, Trofeul Pro Amiciția 2001 acordat de Comitetul Centrului Cultural Israeliano - Român din Tel Aviv, iar în 2003, Premiul Internațional Felix Aderca acordat de Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (A.S.I.L.R.) din Tel Aviv. În prezent, scriitoarea este
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
mormânt". Partea superioară a Porții, ar putea reprezintă hora țărăneasca, gorjeana. Petre Pandrea, în ideea că Brâncuși a costruit la Tg Jiu un monument închinat ostașului victorios, eroului întors acasă, a văzut în această "o solemnitate a nunții în cinstea soldatului victorios, care intră în rânduiala rurală". Să fie oare Poartă Sărutului un arc de triumf? Sau, doar un simplu portal așezat la intrarea în Grădina Publică? Cu siguranta, Poartă Sărutului reprezintă mai mult decât oricare interpretare, ea reprezintă însăși cumulul
ANIVERSAREA NASTERII LUI CONSTANTIN BRANCUSI de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367168_a_368497]
-
ȘI EMOȚIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 181 din 30 iunie 2011. „[...] distanța până la care se vede chipul drag al Patriei se cheamă infinit [...]” (Ioan Benche) „Colb de sat cu raniță de soldat” (Cluj-Napoca, Tipolitera, 2010), cel mai nou volum al lui Ioan Benche, pare că reunește două cărți. E, totuși, numai una. O carte pusă, în ambele ei părți, de veghe „la hotarul râului și ramului românesc”. Acum, când Satul și Armata
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
sonor - puțin zis stereocinematografie, pentru că totul este tras în calibrul a ceea ce s-a numit, ca specific ... Citește mai mult „[...] distanța până la care se vede chipul drag al Patriei se cheamă infinit [...]” (Ioan Benche)„Colb de sat cu raniță de soldat” (Cluj-Napoca, Tipolitera, 2010), cel mai nou volum al lui Ioan Benche, pare că reunește două cărți. E, totuși, numai una. O carte pusă, în ambele ei părți, de veghe „la hotarul râului și ramului românesc”.Acum, când Satul și Armata
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
neuitare), s-a publicat, anul trecut (2008), un impresionant raport despre prețul vredniciei, scris la mulți ani de la evenimente, apoi păstrat în manuscris peste două decenii. Este jurnalul de front - de front front și de front de viață - al fostului soldat (mort deja, de zece ani - 29 iulie 1998 - la apariția cărții) participant la a doua bătaie mondială, Ioan Patca, editat, acum, de cel căruia i-a fost dăruit - fiul autorului, colonelul Iulian Patca. De fapt, nu doar editat, ci ... Citește
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
neuitare), s-a publicat, anul trecut (2008), un impresionant raport despre prețul vredniciei, scris la mulți ani de la evenimente, apoi păstrat în manuscris peste două decenii. Este jurnalul de front - de front front și de front de viață - al fostului soldat (mort deja, de zece ani - 29 iulie 1998 - la apariția cărții) participant la a doua bătaie mondială, Ioan Patca, editat, acum, de cel căruia i-a fost dăruit - fiul autorului, colonelul Iulian Patca. De fapt, nu doar editat, ci ... XX
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
cărturari care întocmeau, desenau și scriau hărți și la care oprinindu-ne, ne dădeam binețe și ne arătau care este calea spre Bethleem. Al doilea “baraj” a fost și cel mai greu obstacol, pentru că am avut de-a face cu însăși soldații legiunilor romane staționate în provincie, ne-au somat să ne oprim, ne-au întrebat gurural și ferm încotro mergem și cine ne sunt însoțitorii, eram aliniați în fața cailor și a călăreților 7 sau 8, cu doi dintre ei descălecați ca să
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
le spuneau păstorii” ... Blajini, sfătoși cu vorbele cumpenite și prietenoase ale însoțitorilor noștri, de la păstori am ajuns după câteva sute de metri la un loc cu lumină mai amplă, atât în fața unei cetăți-fortăreață păzită la intrare și în curte de soldați și curteni înarmați dar mai ales în interiorul “amplasamentului”, unde pe partea stânga, ședea pe un tron aurit însuși “cezarul” Romei, firește că totul era o simulare, înconjurat de consilieri divanului său și de garda personală, îmbrăcați cu coifuri, zale și
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
Marin” (aici până și structurile podului sunt botezate!) dinspre promontoriul malului Marin al peninsulei cu același nume, suntem pe costișele abrupte care ne înscriu până la urmă pe autostrada 101, lângă Fort Baker, o cetate fortificată cu niște tunuri în față, soldați de plumb și bronz, singuri sau în grupuri statuare, așezați în poziții solemne, chiar bizare, etalând reverențe cazone la ocazii aniversare numai de ei cunoscute și sfruntând tihna noastră de a-i provoca ademenitor, pentru niște timpuri pentru care au
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
înconjurată de ziduri prevăzute cu palisade. În 1822 când și-au câștigat independența, mexicanii au preluat acest acest avanpost militar, însă doar până în 1846 când tânărul stat nord-american anexează California și Il Presidio este transformat în bază militară a federației. Soldații unioniști s-au antrenat aici pe vremea războiului civil iar în timpul celui de-al doilea război mondial Il Presidio devine un important centru de comandă al operațiunilor militare din Pacific. Opera de plantare cu pini și eucalipți, obicei care pe la
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
-lea. Pe pereți sunt întinse portrete și fotografii, montaje grafice și chiar fotografice de pe câmpurile de luptă, topografii strategice, diorame tematice, iar pe pardoseală machete cu ostași în miniatură ascunși în tranșee, cazemate prevăzute cu turnuri de veghere, apoi niște soldați prinși într-o ambuscadă a inamicului, îmbrăcați înadins în uniforme adecvate “capitulării”, făcute și aduse din statele confederației antiunioniste mari producătoare de plante textile, toate obținute din lemn sau materiale sintetice, ebonită obținute prin tehnica traforajului și tot toate ca
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]