3,952 matches
-
gen de 'Clasificare este descoperirea unor echivalențe mai profunde, a unor corelativi psihici. Faptul că în mod répétait două sfere se evocă reciproc poate arăta întrepătrunderea lor reală în spiritul creator al poetului : astfel, în Songs and Sonnets (Cântece și sonete), unde sânt reunite poemele de iubire profană ale lui Donne, limbajul metaforic este luat în permanență din lumea catolică a iubirii sacre ; iubirii trupești el îi aplică noțiunile catolice de extaz, canonizare, martiriu, relicvă, în timp ce în unele dintre ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
reunite poemele de iubire profană ale lui Donne, limbajul metaforic este luat în permanență din lumea catolică a iubirii sacre ; iubirii trupești el îi aplică noțiunile catolice de extaz, canonizare, martiriu, relicvă, în timp ce în unele dintre ale sale Holy Sonnets (Sonete sacre) el i se adresează lui Dumnezeu în imagini erotice violente: Yet dearly I love you, and would be loved fain But am betrothed unto your enemy. Divorce me, untie, or break that knot again, Take me to you, imprison
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
privit în perspectivă istorică, neoclasicismul a fost o îmbinare de autoritarism și raționalism, el a acționat ca o forță conservatoare, înclinată să mențină și să adapteze, în Urnita posibilului, genurile de origine antică, mai ales genurile poetice. Dar Boileau admite sonetul și madrigalul; iar Samuel Johnson îl laudă pe John Denham pentru că, în Cooper's Hill (Dealul lui Cooper), a inventat "un nou tip de poezie", o "specie de compoziție care ar putea fi numită poezie topografică" și consideră că în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
acestei plăceri sau al numărului de cititori sau de ascultători care o resimt. Ea se bazează mai degrabă pe un amestec de elemente sociale, 'morale, estetice, hedoniste și tradiționale. Proporțiile operei nu sunt nici ele neglijate: genurile mai miei, ca sonetul sau chiar oda, nu pot fi puse, evident, pe același plan cu epopeea și tragedia. Poeziile "minore" ale lui Milton sunt scrise în genurile mai scurte, cum sunt , de pildă, sonetul, Ia canzone, "masca"; creațiile lui poetice "mari" sunt o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu sunt nici ele neglijate: genurile mai miei, ca sonetul sau chiar oda, nu pot fi puse, evident, pe același plan cu epopeea și tragedia. Poeziile "minore" ale lui Milton sunt scrise în genurile mai scurte, cum sunt , de pildă, sonetul, Ia canzone, "masca"; creațiile lui poetice "mari" sunt o tragedie "veritabilă" si două epopei. Dacă am folosi criteriul cantitativ în judecarea celor două mari rivale - tragedia și epopeea - ar câștiga epopeea. Totuși, Aristotel a ezitat în această privință și, după
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cum sunt Habbes sau Dryden sau Blair, se mulțumesc, în general, să le claseze pe amândouă pe primul loc. 306 Ajungem acum la -alt tip de grupare, cal în care elementele determinante stat forma strofelor și metrul. Cum să clasificăm sonetul, rondelul, balada? Reprezintă ele gemuri sau altceva, mai puțin decât genurile ? Majoritatea lucrărilor de specialitate recente franceze și germane înclină să le considere "forme fixe", o categorie aparte, deosebită de cea a genului. Viëtor însă face o excepție - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
balada? Reprezintă ele gemuri sau altceva, mai puțin decât genurile ? Majoritatea lucrărilor de specialitate recente franceze și germane înclină să le considere "forme fixe", o categorie aparte, deosebită de cea a genului. Viëtor însă face o excepție - cel puțin pentru sonet; noi suntem în favoarea unei interpretări mai largi. Dar aici trecem din domeniu! terminologiei în cel al criteriilor de definire a genului. Putem oare vorbi de "versul octosilabic" sau de "versul dipodic" ca genuri? suntem înclinați să răspundem afirmativ, si prin
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
au spus poate unii dintre amatorii de romane gotice) *22. În general, concepția noastră despre gen s-ar cuveni să încline spre latura formală, adică să considere drept gen mai degrabă versul octosilabic folosit de S. Butler în Hudâbras sau sonetul decât romanul politic sau romanul despre muncitorii industriali : avem în vedere genurile "literare", nu clasificările după subiect, care pot fi făcute și în privința lucrărilor neliterare. Poetica lui Aristotel, oare consideră că epopeea, drama" și poezia lirică ("milă") sunt genurile literare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pentru că a folosit, adaptat si modificat teme și imagini moștenite prin tradiție si consacrate de antichitate. Concepții greșite despre procesul artistic stana la baza multor studii de acest fel, de pildă, la baza numeroaselor studii ale lui Sidney Lee despre sonetele elizabetane, care demonstrează convenționalismul absolut al formei, dar nu dovedesc, prin aceasta, cum credea Sidney Lee, nesinceritatea și calitatea slabă a sonetelor. *19 A lucra în limitele unei tradiții date și a-i adopta procedeele este perfect compatibil cu forța
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
la baza multor studii de acest fel, de pildă, la baza numeroaselor studii ale lui Sidney Lee despre sonetele elizabetane, care demonstrează convenționalismul absolut al formei, dar nu dovedesc, prin aceasta, cum credea Sidney Lee, nesinceritatea și calitatea slabă a sonetelor. *19 A lucra în limitele unei tradiții date și a-i adopta procedeele este perfect compatibil cu forța emoțională și cu valoarea artistică. Adevăratele probleme spinoase din acest gen de studii apar abia când ajungem la stadiul cântăririi și comparării
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în acest caz, genul) trebuie să studiem istoria ; dar nu putem studia istoria fără a avea în minte un sistem de selecție. Cu toate acestea, în practică, putem scăpa din acest cerc vicios. In unele cazuri, ca în cel al sonetului, un criteriu de clasificare extern și simplu (poemul de patrusprezece versuri, cu o formă de rimă fixă) constituie punctul de plecare necesar ; în alte cazuri, ca în cel al elegiei sau al odei, ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
zonele țării. Alături de acestea, versuri și proză originală sau traduceri, studii de analiză lingvistică și literară, documente inedite publicau Dragoș Vitencu, G. Voevidca, Leca Morariu, Victor Morariu, I. E. Torouțiu. Alături de bucovineni, și intelectualii botoșăneni publicau studii sau creații: V. Bogrea - "Sonet", D. Furtună - "O scrisoare a lui Creangă, Creangă inedit, Creangă și mergerea la teatru a clericilor", N. N. Răutu - recenzii la rubrica "Răbojul cărților", Tiberiu Crudu - proză, "Maica Frăsina". Unele numere sunt dedicate personalităților moldovenești cu care provincia se mândrea: Eminescu
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
licențiat în Litere și Filozofie la Cernăuți, membru corespondent al Academiei Române din 1937. Este profesor de limbă română la Suceava și Câmpulung Moldovenesc. Colaborează în presa literară din nordul Moldovei și din capitală și este autor al unor volume, precum: Sonete, Epigrame, Puteri întunecate, Turnuri, Supremul argument, 101 Epigrame etc. Totalizând, este vorba de 121 de intelectuali cu contribuție scrisă sau artistică în deceniile interbelice, 38 din județele Vechiului Regat și 83 din județele nord-moldovenești din Bucovina. Cei mai mulți autori aparțin generației
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de fapt, "adulterări limbute de teme caragialiene"19. Gavril Rotică se încadrează în același curent tradiționalist, denumit "imitator" al lui Octavian Goga, ce a produs totuși "surpriza unei evoluții spre poezia subiectivă"20. George Voevidca apare la categoria autorilor de sonete și miniaturi, despre creația acestuia, critica lovinesciană apreciind că "se desfășoară în material nediferențiat estetic"21. Călinescu îl amintește în treacăt pe bucovinean, la categoria "alți poeți", ca autor de "versuri banale, uneori în stil poporan"22. În fine, o
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Constant Cantilli, preocupat simultan de invenții tehnice și de literatură, "moare la București, în ", depășit de mult în modernism, atât ca mașinist, cât și ca scriitor" ; Alexandru (Georgiadă Obedenaru și-a probat puținele posibilități lirice, vădind "subțirimi decadente" , în singurul sonet notabil, Flori de sânge; obscurul Gabriel Donna va fi - crede Streinu - selectat "tot mai insistent dintre modernii ultimului deceniu al secolului al XIX-lea." Aserțiunea streiniană nu s-a adeverit! Poetul cel mai de seamă al grupării, Ștefan Petică, discipol
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
suflării și orientare a vederii spre orientul inaparent; ochiul care vede iubind și ceea ce el vede în iubire ard împreună "de-același foc ceresc"75, răsfrânt în inima prin care se vede cerul. În numele iubirii: căderea în forma de sus Sonetul CLXX (16)76 este o chintesență a acestor teme, loc hermeneutic prin excelență al unui exemplar multum in parvo. Cuvântul întemeietor - logos al Începutului absolut (cf. Ioan 1, 1) - rostește creația în numele veșniciei pe care o sădește în cele încă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căzută (1940), vol. Veghe, în V. Voiculescu, Poezii II, Editura pentru literatură, București, 1968, p. 137. 2 Michel-Angelo (1948), vol. Veghe, în op. cit., p. 150. 3 Arhimede (1941), vol. Veghe, în op. cit., p. 151. 4 CCXIV (60) (1956), vol. Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, în op. cit., p. 312. 5 Imn sufletului; Popas în suflet, vol. Urcuș (1937), în op. cit., pp. 12, 26. 6 Ariadna (1944), vol. Veghe, în op. cit., p. 174. 7 CCXIII (59) (1956); CCXIV (60) (1956), în op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cad la fund.../ "Fundul sunt Eu"" (Inscripție pe nisip, vol. Veghe, în op. cit., p. 135). 65 CLXXXVI (32) (1955); Iubirile noastre (1953), vol. Clepsidra, în op. cit., pp. 284, 227. Inima nestinsă "arde-n colțul unde te adoram" (CCIII, 49, 1955), "Sonetul meu e cuget și patimă,-mpietrite./ Cu inima ciocnește-l, că scapără, s-aprinde" (CLXXIX, 25, 1955), în op. cit., pp. 301, 277. 66 Explicând "ideea fondului ca suport al fundamentului", Mikel Dufrenne are dreptate când spune că "trebuie să săpăm
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci fiecare îi este în interiorul său vizibil celuilalt și toate sunt, căci sunt lumină vizibilă luminii" (ibidem, V, 8, 3-4, în op. cit., p. 603). 75 CXCVIII (44) (1955), în op. cit., p. 296. 76 Datat joi, 20 ianuarie 1955, vol. Ultimele sonete..., în op. cit., p. 268. 77 Ca "cea mai lăuntrică izvorâre". Acolo "irumpe în Dumnezeu o voință care aparține și ea sufletului" (Meister Eckhart, Predica 5 b, în op. cit., p. 53). Izvorâre care implică dubla mișcare de coborâre-înălțare, căci "nimeni nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1859 Divanul Ad-hoc al Moldovei a votat Unirea, cu Muzeul Politehnic, Pinacoteca și Biblioteca Județeană, Muzeul Literaturii vechi - Casa Dosoftei - și Muzeul Literaturii Rămâne de la Casa Pogor, o salbă de case memoriale precum Bojdeuca lui Ion Creangă, Casa Sadoveanu, Vila Sonet,Casa Otilia Cazimir, Casa Topârceanu, Casa Kogălniceanu și nu în ultimul rând Biblioteca Universității „M.Eminescu”. Bijuteriile Orașului au fost și au rămas bisericile și mânăstirile, oază de spiritualitate creștină, unel e, precum Sf. Neculai Domnesc, cu o vechime de peste
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
porțile Orientului Însă nimic nu e normal. Nu știu dacă pentru vreunul din tinerii omorâți de mineri s-a scris măcar un cuvânt de recunoștință, un vers, un poem (așa cum Arthur Rimbaud, abia ieșit din Învolburata să adolescență, a dedicat sonetul Le dormeur du val tinerilor uciși În timpul războiului franco-prusian, În care francezii Își apărau libertatea), dar știu că, În schimb, președintele de atunci al țării, Ion Iliescu, le-a mulțumit cu căldură minerilor pentru „Înaltă disciplină civică și muncitoreasca” de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în 1634 se refugiază la Paris unde găsește protecția Cardinalului Richelieu. Ultimii ani ai vieții îi dedică realizării edițiilor complete ale operei sale, pregătindu-le pentru publicare. Moare la Paris la 21 mai. John Addington Symonds, care a tradus din sonete sale, se referă la Campanella ca fiind un "cutezător Titan al epocii moderne, beneficiar al unei inteligențe combative excepționale; un poet și filozof militant care s-a războit cu autoritatea lui Aristotel în știință, cu cea a lui Machiavelli în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
se odihnesc într-o tăcere profundă la umbra deasă. Inundat de lumina primăverii, coroana imperială își adună sevele în râuri ancestrale care curg la nesfârșit. 92 Poezia se împotrivește explicațiilor? Dacă ne gândim, de pildă, la Vasile Voiculescu cu Ultimele sonete "misterul" acestor remarcabile versuri nu poate fi pătruns decât prin acceptarea ideii că iubirea în stările ei palpabile i-a fost poetului, în ultimii ani de viață, o alinare, o potolire a sentimentului pasional înainte de a lua drumul odihnei veșnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de viață, o alinare, o potolire a sentimentului pasional înainte de a lua drumul odihnei veșnice. Lirica senectuții lui e un fel de elegie imprevizibilă și strălucitoare care a făcut ca melancolia să capete o vibrantă stare crepusculară. Poate de aceea sonetele lui sunt atât de frumoase și poate de aceea poezia e totuna cu iubirea sau invers. Vasile Voiculescu a prelungit miraculos spiritul shakespearean prin sensibilizarea formelor de exprimare care au străbătut timpul, mai mult, după Șt. Augustin Doinaș, "traducerea imaginară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timpul, mai mult, după Șt. Augustin Doinaș, "traducerea imaginară" este locul geometric de întâlnire cu peristasul cultural plecând de la modelul englez. Poetul nostru își mărturisește experiența unică prin "dialogul imaginar" cu iubirea, cu simțirea omenească desăvârșită, atingând clipa supremă a sonetului său. Dar câți mai gustă azi iubirea platoniciană cântată de Vasile Voiculescu? 93 Înclinația spre îndoială și interogație poate să anunțe un semn al cordialității cu filozofia și apoi certitudinea intrării în zona ei. Ajuns aici, atracția către absolut, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]