11,560 matches
-
împunsături ideea. Ideea gândului ei de țărancă naivă și calmă, prea calmă, ideea mirosind a pământ ars, pământ rumenit când și-a îngăduit a o înfiripa. Treburile n-așteaptă, sosesc de-a valma, n-o oțărăsc dar nici n-o sperie, o numesc că le-ar fi îndemânatică și i s-ar potrivi ca să le pună-n pagina zilei, să le isprăvească cum o știi, fără cusur și fără amânare... „O clipă, o clipă numai!” și resemnată la câte nu-i
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
frânturi. Și două lumi deschise Totul e o goană de himere Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere Slujitorii regelui, permise? Spală noaptea draperii de ploaie Viața noastră plină de mizerii Suflete, e greu, să nu te sperii Toată lumea s-a umplut de zoaie Referință Bibliografică: Stepele nopții / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
STEPELE NOPŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366791_a_368120]
-
Mă mai trezesc visând,dar știu precis că ce visez o să rămână vis ! Aș vrea să fiu Aș vrea să fiu mai mult decât ce sunt, să pot orice urgie s-o înfrunt și de nimic nicicând să nu mă sperii, zâmbind chiar și atunci când sunt străpuns de-un chin care-a pândit și-a stat ascuns în cele mai penibile mizerii. Aș vrea să fiu cel care în destin s-a hotărât ca-n viață să devin, un om și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
cum de-ai ajuns banal și-arăți de parcă-ai fi-n ultimul hal, cărându-te cu greu printre mizerii și umilința de-a fi fost răpus, de ce te lași spre deznădejde dus și de-orice junghi,oricât de mic, te sperii ? Hei,trupul meu,nu simți în tine cum sufletul este tânăr și acum ? Iubind cum am iubit Iubind cum am iubit de când mă știu nu pot să mă-ndoiesc că am să fiu trimis să stau în dragostea divină, ce
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
Am prins prin mâlul apei nisiparnițe, care ne înțepau la degete. Am prins baboi cu mâna pe la răgălii, unde se întâmpla să ne cadă în mână și câte o broască, sau mai rău un șarpe de apă... Și-atunci ne speriam. Dar pescuiam și cu plasa, în special la confluența râurilor. Nisiparnițele mici le frigeam cu untură și întingeam pâinea în tigaie și mâncam. - Interesant, așa făceam si noi - dar le mai numeam si fâțe. Vă plăcea să vă duceți pe
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
pomeniră față-n față cu Mărțișor și luptătorii săi. Urmă o clipă de ezitare și retragere în debandadă a luptătorilor pe care Iarna îi opri, pocnind din biciușcă și urlând la ei: - Ho, mișeilor! Unde vă este vitejia? V-ați speriat doar la vederea dușmanilor? Ați uitat cât de puternici sunteți? La luptă! Atacați! Dușmanul este surprins și speriat! Și pocnea mereu din bici, altoind pe luptătorii din jurul său. Generalul Prăpădenie începu să urle și el, azvârlind cu biciușca în luptători
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
a luptătorilor pe care Iarna îi opri, pocnind din biciușcă și urlând la ei: - Ho, mișeilor! Unde vă este vitejia? V-ați speriat doar la vederea dușmanilor? Ați uitat cât de puternici sunteți? La luptă! Atacați! Dușmanul este surprins și speriat! Și pocnea mereu din bici, altoind pe luptătorii din jurul său. Generalul Prăpădenie începu să urle și el, azvârlind cu biciușca în luptători: - În formație “Vârf de Săgeată”, atacați! Și jap! cu biciușca. Am zis “Atacați!” Și jap! în dreapta, jap! în stânga
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
amintesc de vărul Gicu copilul mezin al Catrincăi cum tot plângea într-o seară ce-l mai pupa Catrinca ne poveste că două zile el nu mai vrea cu capra să se ducă îl prinse pădurarul în puieți și se sperie săracul ne povestea la masa printre lacrimi ce-i zise pădurarul băi puță nu ești tu cel mic al Catrincăi eu sunt nea Gogu dar ce-am făcut ce cauți tu cu capra în puieți păi n-am știut păi
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
mult batjocuritor decât cu respect, Vax Zbierea s-a făcut că nu vede atitudinea obraznică a subalternului. -Ia loc Șofron, avem de discutat. Trebuie să-l facem nevăzut pe Pleșoiu... -Nu-l putem omorî, nu așa ne-am înțeles-Șofron Pacoste era speriat de perspectiva crimei. -Nu, nu-l vom omorî, trebuie să facem ceva să-i schimbăm numele, știi bine că nici el nu crede că, numele ăsta pe care-l poartă acum, este real. Prin prisma asta nu va fi greu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
Soția își sună soțul și-l informează: „Ai grijă, dragă, ca anunță la radio că a intrat un amețit pe autostradă pe contrasens! La care soțul îi răspunde superior: „Unul singur? Da’ de unde! Sunt o grămadă!”). Nici mie, nu vă speriați. Dar am fost la un pas. Noroc că Dumnezeu îi apără și pe amețiți! Doamna Toma, n-ați putea aranja pe la Ministerul Transporturilor să facă și o autostradă XXL? vezi video,realizat de Florentina Dalian :http://www.youtube.com/watch?v
FLORENTINA-LOREDANA DALIAN: FESTIVALUL-CONCURS DE LITERATURĂ, PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ ELENA TOMA-UNIVERS ROMANESC XXL PITESTI-CORNUL VANATORULUI 2012 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 201 [Corola-blog/BlogPost/365695_a_367024]
-
liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
dus la el în cameră, să se culce. Lumina lămpii cu petrol așezată pe perete deasupra patului, nu era suficientă pentru a se distinge modificările survenite așternutului. Se dezbrăcă și intră sub plapumă, numai că dând de putinei s-a speriat așa de tare, încât a sculat toată casa cu țipetele sale. Panicate gazdele au dat fuga să vadă ce s-a întâmplat și așa au aflat, că Răducanu s-a trezit sub plapumă cu putineiul în pat, motiv pentru care
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
păcate, termenul limita e mereu mai grăbit decât noi. Dar tot îmi face plăcere sa mă-ntreb chiar și numai pentru mine ce fel de an am avut, așa că vă fac părtași cu dragă inimă la reflecțiile mele. Nu vă speriați, sunt scurte! Ne place sau nu, bilanțul este o idee foarte bună, care ne ajută și pe noi să vedem mai limpede. Dar cum să debitezi ceva general valabil? Doar e lucru știut că fiecare dintre noi trăiește altfel de la
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
căci sper că vei încerca măcar să-mi faci respirație gură la gură”, adăuga pișicherul trecut bine de șaptezeci de ani. Câteodată, prin pauzele în care contemplau tăcuți natura, se prefăcea că ar fi adormit pe veci, doar ca s-o sperie. Firește că pe Eli o îngrozea perspectiva unui atac suferit de Hans în pustietate, pe vreun traseu uitat de lume. Știa prea bine că, deși era sănătos, amicul ei ar fi făcut bine să se menajeze, dar Hans nici nu
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
un cățel mic și impertinent, fiind pe punctul de a-l sfâșia. Cu mare greutate i-a putut despărți.” „Îmi mărturisea că, pentru o secundă, a avut impresia că i-ar fi stat inima-n loc, lucru care l-a speriat de moarte”, adăugă Eli, gânditoare. „Apoi a pufnit în râs și m-a asigurat că, de când începuserăm plimbarea, parcă ar fi prins aripi. Se jura că nu se simțise așa bine de ani de zile. Avea programare la cardiolog în
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
Am crezut că-și ține respirația în mod intenționat, cu ochii căscați și gura deschisă, ca să facă mișto de mine. Cum ziceam, n-ar fi fost prima oară. Mă așteptam în fiecare clipă să sară-n sus și să mă sperie. Dar nu era așa: era mort!!!!! Și eu singură cu el, într-un fund de vale, sub privirile iscoditoare ale unei pisici curioase! Baiul e că nu știam că e mort, că doar nu-ți spune nimeni! L-am scuturat
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
zile a venit rezultatul autopsiei (moarte naturală- atac de cord). La înmormântare am mai avut de trecut o probă. Acolo am avut noroc cu Christa, prietena noastră comună, cea care inițial îmi făcuse cunoștință cu Hans. Christa e ceva de speriat : râde întruna. De când o știu nu face nimic fără să râdă, indiferent cât de serioasă ar fi treaba. Pe vremea când trăia Hans se potriveau de minune, căci nici el nu putea fi serios mai mult de cinci minute. Dar
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
l-ar fi făcut să râdă. Pentru mine a fost de-a dreptul cutremurător să primesc condoleanțe pentru prima dată în viața mea pentru cineva care nici măcar nu-mi era rudă. În fine, a trecut. Nu vreau să vă mai sperii. De fapt, cu toată nebunia asta absurdă povestea are multe fațete amuzante, care l-ar fi încântat pe Hans. Dar mie tot mi-e sufletul pustiu de când a plecat. Mă simt de parcă mi-ar fi dat o lecție până în ultima
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
căuta să vă introducem în atmosfera manifestării, pentru ca, în final, oricine să poată să discearnă dacă a pierdut, sau nu, un eveniment cultural de o înaltă ținută. Mariana Cristescu: „...Mă așteptam să fim mai mulți. Probabil că apocalipsa i-a speriat pe unii, sau i-a prins pe drum. Cred că vom reuși să ne simțim confortabil și în absența celor care, din motive mai mult sau mai puțin plauzibile, nu sunt cu noi, deși au promis că vor fi. Vreau
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca niște puncte și care strigă
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
aminte de poemul meu, „Un musafir nepoftit”în care este vorba despre moarte, pe care o păcăleam printr-un tertip să plece de la ușa mea. Și, cum mă gândeam la versuri, să le spun ca pe un descântec și să sperii balaurul, am făcut o mișcare greșită: m-am înțepat în talpă, într-un cui, și, când am văzut că îmi curge sânge din abundență, am leșinat. M-am trezit în patul meu sub așternutul cald și moale de mătase, de
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
nu am vrut să mai mănânc. Probabil că mă durea sufletul de două ori: o dată pentru că regretam ceea ce am făcut și o dată că eram pedepsită. Începusem să slăbesc în primele două zile și eram palidă la față. Părinții s-au speriat și a treia zi mi-au dat voie afară. Cât despre afacerea cu tutunul, nu-mi plăcea să merg la cules și nici să înșir cu andreaua pe sfoară sau sârmă foile de tutun pentru că aveau ceva lipicios pe ele
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
Privește către munți și nu te teme,/ Căci patria înseamnă năzuință,/ Să fie pasul tău făgăduință/ Atunci când glasu-i blând o să te cheme.// Noi ne-am născut ca munții din furtună,/ Ne-au legănat pădurile la sân,/ Nici cerul nu ne sperie când tună,// Cad fulgere, dar crestele rămân./ Doar glia ne aduce împreună,/ Purtând în piept eternul crez român.” Dar și un „Sonet poeziei”, despre care spune: „Nu e sălaș mai sfânt ca poezia/ Să-și clatine eternul într-un vers
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
fericirea-n care se-adună-n floare merii Încătușând iubiri... pe rozul din petale Aproape că m-ascunzi în gândurile tale Redesenând cărări la margine de noapte Și-o lume de-ntrebări pierdută printre șoapte Întreabă-mă tăcut... cu șoapta ta mă sperii Iți vor răspunde mut... clipiri din ochi ferice Sub degete-ai s-auzi cuvinte nerostite Pierdute-n mângâieri în care sunt sortite Să spună-n locul meu ce sufletu-mi nu poate Tăcerea din iubiri și gândurile-mi toate Și
ÎNTREABĂ-MĂ TĂCUT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366248_a_367577]
-
ajutor, luîndu-mi apărarea? Nici unul. Poate fiindcă nici unul nu era încredințat că aș fi un om cinstit. Asta a fost, atunci, cea mai mare dintre toate durerile morale, pe care le-am cunoscut în viață. În acel moment, vitalitatea mea, - care sperie pe doctori, - a primit lovitura de grație. Încetasem să mai cred în frumusețea celei mai frumoase vieți, aceea de-a lupta împotriva tuturor și de-a fi lovit de ai tăi, dar în același timp de-a mă simți înțeles
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]