37,791 matches
-
la început n-a înțeles, să depășească momentele de contrarietate sau de opacitate printr-un elan de simpatie penetrantă. Abia după aceea judecata lui poate cădea fără întoarcere. Înțelegerea deci, ca putere de supunere la obiect, ca probă de plasticitate spirituală" (pp. 82-83). O singură rezervă am de făcut la această superbă profesiune de credință, și ea se leagă anume de unicul accent rezolut al autorului: "judecata lui poate cădea fără întoarcere". Nimic nu poate să cadă, în sfera omenescului, "fără
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
că Mircea Martin îl înțelege pe Cristian Popescu într-un chip diferit decât acum douăzeci de ani, pe vremea cenaclului Universitas. Judecata se deplasează, vrând-nevrând, pe conturul noii înțelegeri. Și nu e vorba de conformism, ci, într-adevăr, de plasticitate spirituală. Această adecvare la obiecte diferite, cu capacitatea criticului, despre care am vorbit, de a capta și expune note străine, se remarcă de îndată în secțiunea a doua, de "aplicații", a cărții sale. Mircea Martin grupează aici cinci medalioane critice (analize
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
cei indeciși, al pieței de artă occidentale. într-un anumit fel, Marianov a trăit simultan în două realități: într-una Răsăriteană, puternic motivată istoric și conjunctural, a păstrării coerenței interioare și a specificității umane prin proiecția simbolică și prin aspirația spirituală, și într-una Apuseană, marcată de postindustrialism, în care valorile statice, de factură muzeistică și glosele hedoniste și-au pierdut grav autoritatea. În locul acestora promovîndu-se, prin mecanisme economice specifice, preocupări neconvenționale și nenumărate experiențe legate nemijlocit de noile materiale și
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală) pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în această carte: un artist coborît în istorie, angajat în salubrizarea ei, în căutarea celor mai eficiente forme de supraviețuire. Numai că, spre deosebire de
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
decât într-un Fișier. Am consuma întregul spațiu al cronicii numindu-i pe clasicii și modernii din care se nutrește autorul Fișierului, dar, întrucât dăm întâietate aforismului, îi vom cita pe La Bruyere, La Rochefoucauld, Lichtenberg, cu vitejie concurați. O aventură spirituală mult ușurată de exercițiul poetic, de uzul magistraturii critice, mai cu seamă însă de acea fire scormonitoare căreia lumea ideilor i-a acutizat paradoxal simțurile, în balansul dintre realitate și ludic. Atunci, a ridica un sumar al temelor cuprinse în
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
greu reductibilă" și că "poezia nu e un simplu joc verbal, după cum critica nu e o simplă tehnică analitică". Critica lui o concepe ca pe "o mobilizare a tuturor resurselor sufletești", considerând-o angajată, ca și literatura, "într-o aventură spirituală". Însă această mobilizare a resurselor și angajamentul moral ce o susține din interior sunt direcționate în afară, către obiectele estetice de o enormă diversitate, cărora criticul le va extrage, prin proceduri complexe și într-un proces laborios, esența, structura, formele
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
imaginare îl interesau cu adevărat pe artist. Ele sînt doar forme de contact cu idealitatea, mici tentative de ieșire din real, inclusiv din "realul" imaginației, și de a intra în culturalul acreditat și, de aici, direct în sfera imponderabilă a spiritualului. Marin Gherasim părăsește, așadar, simbolismul pentru a recupera simbolicul, părăsește o lume convulsivă, patetică și în permanentă stare de combustie pentru a-și dobîndi echilibrul în proximitatea unor semne plastice deja investite moral și înlăuntrul unei tot mai pronunțate aspirații
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
către teatru. Și tot cu arhitectura începeam. Cu descrierea clădirilor care adăpostesc spectacolele, cu ce e bine sau complet eronat. Cîteva soluții și variante însoțeau discursul domniei sale pentru mai binele teatrului. Un discurs modern, elegant, flexibil, cu o largă respirație spirituală. Îl urmăream sedusă, mărturisesc. Un bărbat frumos, de o noblețe aiuritoare, conținută, profundă. O personalitate ce mi se părea că exprimă paradoxul absolut, că merge la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului, că plutește, cu alte cuvinte, iar zborul său are
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
cea feminină, căreia i se ignoră ori marginalizează, de regulă, atari propensiuni (semnificative în această ordine de idei, referințele critice din finalul volumului. Destui critici, fie și amabili, repetă acolo unele șabloane ce trădează prudența față de o poezie de factură spirituală: poezie rece, de idei, abstractă etc. - aprecieri reducționiste, incomplete). De o vitează emoționalitate, expresie a unui neutru tonic, eminamente uman, poezia Magdei Cârneci este prea puțin tributară conceptului comun de feminitate. Dacă întâlnim și poeme de dragoste, ele vin dinspre
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Constantin Țoiu Nu credeam să mai revin; urmarea însă obligă. Tot la rubrica vecină, Cronica ideilor, cartea lui Alain Besançon, Eseuri despre lumea de azi, este comentată delicios în numărul 31 al revistei de același recenzent spiritual, sub titlul Lumi paralele. Sorin Lavric a ales un singur capitol din carte, nu întâmplător, ISLAMUL. Destul, pentru ca cititorul să creadă... că suntem vorbiți!... Acum, când va ieși fumul cel negru, rezultând din arderea buletinelor de vot ale înalților clerici
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
ori pe semestru, atunci când se întâmplă să avem norocul câte unui eveniment de genul "Festivalului Enescu". Realizate inteligent, promovând valorile reale și fenomenul viu, emisiunile culturale pot fi atrăgătoare chiar pentru populația dezorientată a momentului. Maneaua a devenit o valoare spirituală supremă tocmai pentru că în loc să aflăm de la televiziuni ce mai publică editurile, ce scriu revistele și ce gândesc scriitorii, compozitorii sau artiștii plastici, aflăm câte amante (reale ori imaginare) are Mădălin Voicu și în a câta lună e Andreea Marin. Și
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
definiție a formei. Tocmai în acest portret în portret în portret stă caracterul borgesian al albumului Baba și acest fapt nu este deloc întîmplător. Maria Albani a intuit cu multă subtilitate atît caracterul artistului, natura sa morală și aspirația lui spirituală, cît și liniile de forță ale picturii care nu stau nicidecum în datele ei exterioare, ci în permanenta confruntare lăuntrică a pictorului cu materia, cu forma, cu puterea de agregare și cu proximitatea neantului. Din această pricină succesiunea și sensul
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
tradiția icoanei de tip bizantin. Excluzînd din orizontul privirii tot ce este spectacol superficial, instabil și amăgitor, artistul reface, în registru laic, întreaga autoritate a acelei imagini care consacră modelul și nu se comunică doar pe sine însăși. Integrat tradiției spirituale a icoanei și format în atmosfera academiilor de artă, pictorul realizează una dintre cele mai surprinzătoare sinteze din istoria artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei. Așezată deopotrivă în tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită, dar își ia și cuvenitele precauții în ceea ce privește aspirațiile spirituale și visul eternității. Ea este eroică și sacră în același timp, plină de energii telurice și de un inefabil de esență mistică. Așa după cum geneza însăși este acromatică - în zilele creației Dumnezeu lucrează cu valori și nu cu tonuri - și
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
aici, artistul ajunge la forme a căror stabilitate este definitivă și imperturpabilă, tocmai pentru că ele încorporează principii și nu sînt simple consecințe ale unor juxtapuneri tonale generatoare de aparențe. în concluzie, autoritatea picturii lui Corneliu Baba și puternicele ei ecouri spirituale vin din straturile adînci ale unui subconștient exersat la modelul moral și expresiv al icoanei și întîlnesc nevoia noastră eternă, explicită sau doar în stare latentă, de a ne regăsi în perimetrul unui sistem, fie el și imaginar, care să
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
Gheorghe Grigurcu Nume dintre cele mai importante ale generației '60, Ilie Constantin ne înfățișează acum o scriere cvasisistematică intitulată Scurtă istorie a poeziei române și apreciată, cu o spirituală reticență, drept Primul volum al unui "papirus cu lacune". E o întrunire a unor comentarii închinate unui număr de poeți socotiți reprezentativi, avînd punctul de plecare în napoleonianul an 1812, cînd Ion Budai-Deleanu își încheia țiganiada, și terminate (provizoriu) cu
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
ar ajunge la ceva lipsit de puterea vreunei atracții sufletești". în schimb... "dacă așezăm toată teoria creștină pe reazemul vieții unui om, despre care ni se spune, acasă sau la biserică, că a fost Dumnezeu răstignit, atunci puterea de seducție spirituală este maximă." " Același lucru - continuă Lavric - e valabil și în cazul islamului. Religia musulmană nu poate fi ruptă de viața lui Mahomed și a rudelor sale, iar învățătura islamică nu poate fi predată teoretic, în doze abstracte... Iar un model
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
Cosmin Ciotloș Nu, n-am de gând să mă lansez - o dată cu lectura Bazarului bizar al lui Radu Paraschivescu - în șarade spirituale și în jocuri de cuvinte aproximative prin care să dau un cuvenit și asortat onor acestei extrem de amuzante cărți. Titlul ales de mine e - din toate unghiurile - cât se poate de sobru și de precis. Cum altfel poți numi o
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
rămas până în ziua de azi). Problema este alta: că poeții mari - și Nichita Stănescu este unul dintre ei - apar rar. Ca și în cazul cutremurelor de peste șapte grade pe scara Richter, este nevoie de lente și numeroase acumulări de energie spirituală, pe parcursul a patruzeci-cincizeci de ani, pentru ca în sfârșit să se declanșeze un nou seism în istoria poeziei capabil să reconfigureze peisajul liric. Am asistat la un asemenea eveniment și, poate, cu puțin noroc, voi mai asista cândva la unul. Mă
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
proceda. Dan Deșliu și Dorin Tudoran, pregătiți de disidență, i se confesează și îi fac reproșuri: G. Macovescu nu este deloc alarmat. Dimpotrivă, crede într-un comunism cu față umană: "Comunism înseamnă umanism și nu ură și distrugere fizică și spirituală a omului. Cei ce cred altfel nu au înțeles comunismul sau, în numele lui, militează pentru altceva" (p. 185). Astăzi am zice că această atitudine este mai degrabă naivitate decât idealism. Opțiunea comunistă nu e renegată nici în intimitatea jurnalului, cu
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
Tudorel Urian Ce se întâmplă cu lumea în care trăim? O întrebare care este/trebuie să fie pe buzele filosofilor, teologilor, politologilor, jurnaliștilor, intelectualilor cu adevărat responsabili. Confuzia de valori, lipsa de repere, consumismul, vidul spiritual, "conflictul civilizațiilor", "sfârșitul istoriei", atentatele teroriste, încălzirea globală și efectele ei, vulgaritatea generalizată, degradarea relațiilor umane la nivelul societății, criza familiei sunt obsesiile vremii noastre, temele care încing periodic opinia publică, terenul unor dezbateri aprinse în mass-media, simpozioane, colocvii. Jurnalist
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
Dan Stanca, personajul Pavel Samsonov (și, odată cu el, cititorul) se convinge că raționalul singur nu este suficient pentru a înțelege întreaga complexitate a lumii contemporane. El ajunge să înțeleagă mecanis-mele ascunse ale unor întâmplări aparent inexplicabile doar în urma unor experiențe spirituale. Greșeala frecventă care se face în cazul unor cărți de ficțiune cu importantă componentă eseistică, precum Noaptea lui Iuda, este aceea de a trece toate ideile personajului în contul autorului. Narațiunea la persoana I singular, elementele comune de biografie (la
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
din ultimile două sute de ani, ar trebui studiate și analizate pătrunderea și evoluția statuarului în spațiul românesc, în dubla sa ipostază; de fenomen artistic și de vehicul al unor mentalități în schimbare. Pentru că asimilarea tridimensionalului într-un orizont cultural și spiritual esențialmente nonfigurativ a însemnat o repunere în discuție a unui întreg program mental și precizarea unui nou set de opțiuni. Prin sculptură - artă fundamental urbană -, dar și prin mișcarea teatrală și prin viața muzicală, valorile occidentale devin bunuri publice și
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
în care li se scaldă civilizația. Faptul că științele, cercetarea și disciplinele umaniste sunt la pămînt în lumea lui Allah nu este un motiv ca, demografic vorbind, Islamul să nu cucerească Europa. Progresul în civilizație, ca semn incontestabil al rafinamentului spiritual, este totodată un semn de pierdere a vitalității europene. De aceea, perdanții cărora Enzensberger le face un portret cît se poate de verosimil nu dau deloc semne că vor să piardă războiul. Altfel spus, oricît de pierzători ar fi acești
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]