4,031 matches
-
unor lindini descurcărețe făcând o ascensiune În supa de scoici a clientului. — Îmi permiți să te duc cu mașina la hotel, Kate? mă Întreabă Jack. —Ăă, bine, dar ne putem opri la o farmacie? Trebuie să cumpăr ceva. Ridică din sprâncene plin de speranță. —Șampon, vreau să spun. Trebuie să mă spăl pe cap. —Acum? Vrei să te speli pe cap chiar acum? Da. Să-mi iasă Londra din păr. Bravo. Creativă, dar nu prea creativă. Motive ca să nu am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de uimire, ai mei de regret: să fie ultima dată când Îmi văd unul dintre copii Împlinind un an? Și cât am prins din acest an efectiv? —O, Kate, n-ar fi trebuit să exagerezi, spune Alice, ridicând dintr-o sprânceană și arătând Înspre glazura Teletubbies. Sunt o mamă rea, mimez eu din buze peste masă. Râzând, Îmi șoptește: Și eu. Să nu uit Lindini, brânză, felicitare de Sf. Valentin. 11tc "11" Rațiunea, nu nevoiatc " Rațiunea, nu nevoia" E greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că sunt neimportanți, dar reușesc să devină centrul atenției. Îmi pare atât de rău că vă Întrerup, Robin, se smiorcăie ea, dar e un bețiv la recepție care le dă de furcă celor de la pază. Robin Cooper-Clark ridică dintr-o sprânceană: —Și ce legătură are acest lucru cu noi, Celia? Problema e că afirmă că ar fi tatăl lui Kate. 12tc "12" Tatăl lui Katetc "Tatăl lui Kate" Tiparul Întâlnirilor cu tatăl meu nu s-a schimbat foarte mult În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-l duc pe canapeaua aflată imediat lângă pătuț și mă Întind lângă el. —Roo, geme el, Roo. Așa că mă ridic și-i aduc amărâtul ăla de cangur jegos și i-l pun sub braț. Bebelușii au un punct magic Între sprâncene. Dacă Îi mângâi cu degetul acolo și-apoi de-a lungul nasului, li se Închid ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să doarmă. Somnul Îl lipsește de viața care-i place atât de mult. Începe să alunece În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bunătatea lui iremediabilă. Draga mea, spune el, e foarte târziu. —Vin imediat. —Ce se Întâmplă? —Nimic. Se uită la mine curios, cu ochii mici din cauza luminii. Ce fel de nimic? — A, mă gândeam la, știi tu, gospodărie. Ridică dintr-o sprânceană. —Nu-ți face griji. Ține-mi caldă partea de pat, vin și eu imediat. Sărutul pe care-l depune pe fruntea mea e În același timp o Întrebare și un dar. Văzându-mi soțul urcând scările, tânjesc să-l urmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Harry Cipriani de la intersecția străzii Fifth cu Fifty-ninth. 2. Ana - pentru prințesele din Park Avenue, ana = anorexie = siluetă = perfecțiune. 3. Până peste... - nu se referă la spațiu. E un superlativ care înlocuiește cuvinte ca fantastic/înălțător/minunat. De exemplu: „Pensatul sprâncenelor e până peste poate“. 4. Wollman - un diamant de dimensiunea unui patinoar. 5. A.T.M. - iubit bogat. 6. M.I.D. - Mahăr în Devenire (de dorit în locul unui A.T.M.). 7. M.C.M. - Măritată cu un Mahăr (mai bine decât cele două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să-mi irosesc timpul cu alte activități, de exemplu cu un pensat“. Atitudinea lui Julie față de logodna iminentă era un pic derutantă. Era convinsă că atunci când va da peste logodnicul ideal, dacă nu va fi avut timp să-și penseze sprâncenele - în opinia ei, cea mai importantă procedură realizată de stilistele de la salonul Bergdorf Goodman - ar fi atât de răvășită, că nici n-ar mai avea rost toată povestea cu logodnicul. Când lui Julie îi intră ceva în cap, devine eficiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vezi doar oglinzi, măsuțe de fardat și separeuri pentru manichiură și pedichiură. Cosmeticiene îmbrăcate în bluze lila asortate se precipită de colo-colo servindu-te cu café frappé și înghețată de mere. Au până și o persoană - Cherylee - specializată în pensatul sprâncenelor, care, de fapt, a devenit o meserie de sine stătătoare. Întregul interior e zugrăvit în lila și de la ferestrele dispuse pe tot etajul, se vede, pe-o parte, tot Fifth Avenue, iar pe cealaltă parte, Central Park. Cine n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și mâinile sau să-mi deschid ochii. Mă simțeam ca un calup de brânză de Brie care a fost lăsat prea mult timp afară din frigider. O dată la câteva minute, simțeam un junghi de parcă mă împungea un ac chiar deasupra sprâncenei drepte. Tăcere. Câteva oftaturi. Apoi: —Dumnezeule, uită-te la ea. Arată total ana, dar nu în sensul de supermodel, ci mai mult în sensul negativ de Karen Carpenter. Îâ-âh. —Se pare c-a apărut la ușa lui Julie la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
meniul, încât, la sfârșit, ziceai că el însuși e un pește-luptător. —Cei care țin cură de slăbire, când se duc undeva, nu vor să mănânce mâncare dietetică - decât dacă e prânz, afirmă el cu hotărâre. Alarmată, Julie ridică una din sprâncenele ei frumos pensate. Ea știe una și bună, iar asta-i mâncarea dietetică. Oamenii vor să se simtă în siguranță, la adăpost, în vremurile astea. Ați văzut ce se-ntâmplă în lumea asta? Groaznic! Sfatul meu este să le oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă schimb. N-aveam de gând să apar acasă arătând la fel de rău cum mă simțeam pe dinăuntru. În timpul convalescenței de după o aventură de-o noapte, atenția acordată aspectului joacă un rol important. Vreau să spun, uitați-vă la Elizabeth Hurley, sprâncenele ei sunt tot mai frumoase după fiecare nouă despărțire. Arată întotdeauna de milioane când își face apariția în diverse zone rurale din Anglia pentru a participa la evenimente mondene lipsite de sens, cum ar fi meciurile de polo sau cricket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
corpolent, un adevărat Vulcan(##notă: Zeul focului și al metalurgiei În mitologia romană.##) la forja lui, cu părul strîns În coadă de cal, se mișca printre ei, Îndreptînd cîte un buric de lut cu arătătorul lui noduros sau netezind vreo sprînceană Încrețită. În Estrella de Mar, am descoperit la scurt timp după aceea, exista o comunitate artistică Înfloritoare. Pe străzile Înguste ce coborau spre port, un alai de galerii comerciale prezenta cele mai recente lucrări ale pictorilor și designerilor din stațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îmbujoreze un pic afacerea cu restaurantul. Niște turiști din Orientul Mijlociu au jucat rol de clauni și pe fundal a evoluat un cor de franțuzoaice de gașcă. Cam violent, dar foarte distractiv. — Mă bucur s-aud asta, spuse Hennessy, ridicînd din sprîncene și strîngîndu-și centura de siguranță. Și cine-a jucat personajul negativ? Sau eroul, cum ar trebui să-i zic? — Încă nu știu. A fost un recital actoricesc... toți i-am admirat stilul. Acum, unde-anume e casa lui Sansom? — În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tîrziu, pe măsură ce Începeți să problematizați evenimentele și lumea care vă-nconjoară... dintotdeauna artele și criminalitatea au prosperat una lîngă alta. M-a condus pînă la ușă și a sunat după un taxi. Se privea În oglindă În timp ce vorbea, netezindu-și sprîncenele și aranjîndu-și părul ca un actor În cabina de machiaj. Ce voia să spună, că Bobby Crawford dăduse foc casei Hollinger și că Îl forțase cumva pe Frank să fie țapul lui ispășitor? Ne-am oprit pe trepte să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai facă aici... Încotro mai departe? L-am așteptat să-mi răspundă, dar el ațipise, cu capul sprijinit aproape de umărul meu. În copilărie, Frank adormea deseori sprijinit de mine cînd Îmi făceam temele. Crawford, cu figura lui neconturată și cu sprîncenele blonde, semăna cu un adolescent uriaș; mi-l Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely, răzbătînd cu privirea lui inocentă și vizionară dincolo de cîmpia mlăștinoasă, către lumea din jur care-l aștepta. Se trezi cu o grimasă pe chip, surprins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la gândurile care-mi trec prin minte. — Ba da, te-am văzut, îi spun, rece, dar am întârziat la ore, nici n-am scris azi-noapte, nici n-am dormit. Ziua de ieri m-a dat complet peste cap... își încruntă sprâncenele negre și-mi dă drumul la braț. Sper că nu din vina mea, spune într un târziu, dând din umeri și zâmbindu-mi iar. Eu venisem să-ți spun că luni o să plec într-o expediție cu colegii și sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara cu pielea întoarsă pe dos. Tresări și începu să tremure când simți o atingere pe umăr și văzu, tot prin oglindă, chipul vulgar al unui bărbat necunoscut. O figură rotundă, niște ochi mici și lunguieți, cu o lucire infatuată, sprâncene groase și rebele, păr sur proaspăt tuns, obraji rumeni și cărnoși, buze desfăcute într-un rânjet bădăran. Necunoscutul îi petrecuse ceva rece în jurul gâtului. Pentru o clipă, Clara își spuse, aproape cu ușurare: „Vrea să mă stranguleze! O să mor și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu înfocate sprâncene și mustăți și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți. Rupe-ți-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă îi ieșise pâinea din cuptor foarte bine rumenită. Atunci, Iuga a ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră, în bună măsură, porecla de Friț, privi în lungul drumului prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar, una din metalicele lui bazaconii: Neue bessen kehren gut5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli, văzându-l pe Faraon de la Kotonoaga, cu mațele, în fine, umplute, cum începe și el să bată din pinteni, pe lângă Jana. Atât Jana, cât și Cătălina și Marița râdeau, spunându-i lui Faraon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în cabinet, nu se aude nimic. Bat în ușă: cioc, cioc, cioc! Nu-mi răspunde nimeni, dar apăs pe clanță. Printre spițele de lumină, strecurate de un abajur din papură, vopsit verde, al unei lămpițe de birou, un bărbat cu sprâncene arcuite, mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hippy, adusă de îndepărtatul tău nepot. Ei! și directorul de la colegiu... Profesorul o fixă cu gândul aiurea peste lentilele rotunde ale ochelarilor. Întoarse privirea către focul ce trosnea în șemineu și murmură: Nu totdeauna magistrul are la dispoziție discipoli pe sprânceană... Pe urmă o anunță pe doamna: Ma biche, voi veni în salon să relatez celor ce sunt aici, la noi, rodul unei întregi aventuri a cunoașterii!... Albert, doar nu cumva ai de gând să le povestești și lor năzbâtia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Început de chelie pe care Încerc să-l ascund printr-o tunsoare zero, am burtă și port ochelari rotunzi cu ramă neagră. Ochelarii, pe care nu i-am cumpărat decât de vreo două săptămâni, Îmi provoacă o permanentă ridicare a sprâncenelor, așa că umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
recunosc primul și cu cea mai mare putere, sperând c-am să mă pot retrage. Sunt Însă din nou apucat de Încheietură și așezat la masă. Cu poeții, câți or fi. Întorc privirea către mătușa Clara, rămasă la bar, ridic sprâncenele a descurcă-te singură. Se descurcă, mă servește și pe mine cu o bere. Închinăm, Cașiș pe jumătate absent, cu ochii proptiți Într-un volum de Burroughs. Orașele nopții purpurii mi se pare, Paralela 45. Nici T.S. Cașiș nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vreau să zic. Sau nu cine știe ce. E prea homo, iar Leac prea coios. Florin nu l-a citit, Cătălin n-are nici un motiv. Eu sunt acrit. Așa că, Întrebat fiind: - Ce-i cu tine, ce ești așa acru azi? ridic aceleași sprâncene a ce să-i faci, probleme, dar completez: - Nu-mi place că beau la servici. Nu râde nimeni. Nici n-ar avea de ce, știu cu toții că nu prea beau, așa, În general. Mă deprimă. Oricum, o jumătate de bere Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]