4,463 matches
-
costum de baie, dar cei mai mulți în cămășuțe și lenjerie de corp împroșcau cu apă în jur ori mișunau pe plajă. Fețe surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și roșii și maronii și peste toate o ploaie de stropi de apă și sclipiri de soare, un văl strălucitor de voie bună. Am respirat adînc. Mi-am scos pantofii. Și șosetele. I-am lăsat în urma mea pe nisip și, îmbrăcat în pantalonii mei scurți și în cămașa de bumbac, am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clipă, ploaia s-a oprit și imediat soarele a strălucit din nou, ca și cum nu s-ar fi îndepărtat deloc, și probabil că așa și era, pentru că, chiar pe durata ploii, fusese deosebit de cald și multă lumină. Cum au căzut ultimii stropi, mai mult de pe ramurile și frunzele de pe mal decît din cer, am redus viteza cu bătăi lungi. A durat cinci, poate șase minute cu totul. Suprafața apei era acum desfăcută numai de urma singuratică pe care noi o lăsam în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încetează. Soarele este sus pe cer. Ai ridicat mîna înspre arbitru, pentru că barca ta nu e bine poziționată în culoar. Acum este așa cum trebuie. Paralel cu celelalte bărci, la mijloc între balize. Îți porți degetele prin apă și arunci cîțiva stropi pe scaunul tău ca să te asiguri că nu vei aluneca pe el, în scurtă vreme. Îți reții pornirea de a duce o înghițitură de apă la buzele-ți uscate. Ți-ai uscat degetele din nou, cu grijă, ca să poți păstra
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu niște trasee ferme, ci sclipirea a nenumărate posibilități, destinații din oricare colț din oraș. Iar cînd mă lungeam, seara, în pat, ascultam pentru multă vreme sunetele casei și ale orașului, și auzeam chiar sunete care nu se aflau acolo, stropii de apă, o voce clară răsunînd pe scara de marmură, zgomotul copitelor de cai în parcul întunecat. Visam. Obiecte și oameni dobîndeau o înfățișare nouă. Acțiunile mele de fiecare zi își schimbau sensul. Ceva se schimbase. Nu-mi puteam explica
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
scuturat de el. Am luat conducerea pe care n-am mai cedat-o niciodată. "Start!" Steagul roșu a căzut. Primele bătăi după start sînt o eliberare. Trei pătrimi. Jumătate. Jumătate. Trei pătrimi. Plin. Scufundare tăioasă, lovind valurile, barca dobîndește viteză. Stropi de apă. Lumina soarelui. Umerii și genunchii mei lucrează. Îmi plac în mod special cele două jumătăți de bătăi, mă agață vicios, inima mea tresaltă. În tranziție către cele treizeci de bătăi puternice de start, barca se mișcă mai întîi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă! Cățeluș cu coada-n sus! Pune-ți zăbală și toarnă maică-ti-n oală! Thaw văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac, sub buric. Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stîng, iar globul ocular era atît de dezgolit, că atunci cînd clipea, ceea ce se întîmpla des, pleoapa nu i-l putea acoperi. Lăsă documentul și zise: — Degi, doriți să deveniți bibliotegar. Mușchii care îi acționau limba se mișcau greoi și stropi de salivă săreau pe birou. Thaw îi urmărea fascinat, dînd din cap aprobator și scoțînd sunete pasive cînd i se părea că se cuvine. — ... orele negezar ezalonate. Vei lugra două zeri pe săptămînă pînă la opt zi zumătate, dar aztea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și aduse cana cu lapte deasupra ei. — Ce-ai zice de-o băltoacă mare și murdară în mijlocul tabloului tău important? — N-o să am eu gesturile tale pe conștiință, zise Thaw lucrînd în continuare. Ruth înclină încet cana, pînă cînd un strop de lapte se risipi în centrul hîrtiei, făcînd o mică băltoacă. Thaw se ridică și se duse în bucătărie zicînd: — Ai făcut ceva rău și copilăresc. Aduse o cîrpă curată, șterse laptele și continuă să lucreze. Ruth îl urmări amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acoperită de iederă a domnului Sima; pe el îl cunoșteam oarecum, un fel de pensionar, îl interesau virtuțile plantelor medicinale, îl întâlneam uneori pe câmp, culegea flori albastre, ne și salutam, de aceea am bătut la poarta lui - vedeam cum stropii sar din pumnul meu, și nu din lemnul ud al porții - și am strigat : „Deschideți !“. El a deschis - era uscat -, mi-a zâmbit prietenos și m-a poftit în casă; învelișul de apă a rămas afară - știți, picătura aceea care
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Foc! Ordinul lui Morton răsuna cu putere în videocomunicator. Tunurile termoradiante începură să duduie. Căldura pe care-o produceau era de origine atomică, deși nu și de natură atomică. Ea se revărsa asupra metalului dur al ușii. Grosvenor văzu primii stropi ai metalului ce începea să se topească. Alți stropi li se adăugară, formând șuvoaie de metal lichid. Ecranul transparent începu să se tulbure, încât era din ce în ce mai greu să vezi ce se întâmpla la ușă. Deodată, Grosvenor desluși ca printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Tunurile termoradiante începură să duduie. Căldura pe care-o produceau era de origine atomică, deși nu și de natură atomică. Ea se revărsa asupra metalului dur al ușii. Grosvenor văzu primii stropi ai metalului ce începea să se topească. Alți stropi li se adăugară, formând șuvoaie de metal lichid. Ecranul transparent începu să se tulbure, încât era din ce în ce mai greu să vezi ce se întâmpla la ușă. Deodată, Grosvenor desluși ca printr-o ceață o lumină incandescentă - era ușa! Focul acesta drăcesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mea că Dumnezeu ne trimite și ne știe drumul la toți... Scrie în Universu’ despre tine, adică despre dumneata, mi-a citit nea Cercel. Și io știu să citesc, puțin, mai ales când e scris cu verzale. Și scriu un strop, da cu stânga. Verzalele-s literele mari, așa le zice la noi la gazetă. Și dacă ești gazetar, cum scrie-acolo, te duc io la Universu’, fiindcă domnu’ Procopiu are nevoie de un om cu carte, care să scrie frumos
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu părerea proaspătul pasager. Omar nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele ei ca fierea. — Cum o cheamă? Sau e un motan? continuă Omar să întrebe. Nu, e o fată, Eleonor, merge totdeauna cu mine... Eu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl întrebase: „Ție nu ți-e sete, copile?“. De uimire, de bucurie, uitase și deodată își simțise gâtul ca pârjolit. Înghițise în sec și se sufocase o secundă în aroma de afin și de bob de Assam, tulburate cu un strop de migdală. Scorțișoara și miezul aprins de hibiscus făceau alt amalgam, dar el nu le știa chiar pe toate. Maică-sa și cumnatele ceruseră roibos îndulcit cu vanilie și asprit cu o urmă de sâmbure de cireașă. Era în paradisul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se duse spre câmp ca spre un tărâm neștiut. Dintr-odată, Omar avea totul sub ochi, de la o înălțime de-un stat de om, și lumea îi părea diferită. Vedea limpede și de sus prigoriile din lan, albăstrelele, ca niște stropi de cerneală, un iepure și un bursuc argintiu, care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
brusc, se simți ca mai demult, în deșert, când nu era vânt. Îi păru că și iedera, și arbuștii, ca și celelalte încrengături crescuseră alandala. „Ce uituc și nepriceput!“, se gândi. „Să mă bag aici fără să fi băut niciun strop de apă!“ Începu să grăbească pasul și se pomeni că aproape aleargă printre șerpuirile de lăstari și crengi. Erau gâze în aer, care îl năpădiră și, pentru prima oară, se rătăci. După a treia zi petrecută în clinică, diagnosticul era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sunt paralele cu zilele lui Omar. Cu atât mai puțin erau tată și fiu, ci exact așa: două fețe de pe continente vecine. Godun, care ajunsese primar și își terminase mandatul, se lupta pentru Camera Deputaților, iar atunci când avea câte-un strop de răgaz, încerca să-l îmbărbăteze în stilul lui: — Ai strâns bani... Lucrurile se vor mișca și la voi, acolo. Fiu-tău o să poată să vină și-o să știi pentru ce ai muncit. Zău, Homare, o să fie și bine, omule
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
multe diamante adunate, ai atâta bucurie, atâta lumină pe care abia aștepți să o reverși în lume! Simți cum valul încrederii te poartă ușor peste marea agitată a fricilor dar tu găsești mereu calea și chiar dacă te mai ating uneori stropii de tristețe sau de îndoială, chiar dacă vântul îți blochează înaintarea, chiar dacă alt călător încearcă să teabată din drum, tu reușești mereu s-ajungi învingător la mal. Tu poți face asta, pentru că așa te-a creat Dumnezeu: o ființă minunată ce
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
pentru tine, nici s-a țese, nici s-a toarce. Se luptă Călin Nebunul, mai ca sufletul să-i stee, Iară Smeul cel puternic, cât de cât să nu se deie. El tăindu-i o ureche, cade-n foc un strop de sânge (100) Și în noaptea cea adâncă tot jeratecul se stinge Și în negrul întuneric într-o luptă oarbă, crudă, Mâni de fier în piept i-nfige - smeul ostenit asudă, Gîfîe pe cele - opt gâturi, sub genunchi Călin îl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de colaci! Și deși în fața vetrei dorm șezând smeoaice mame, El atins de-acea mireasmă a clocotitoarei zame, Doi tăciuni luă în hîrbu-i, un cărbune în lulea (140) Și luând o bucățică din o vacă ce fierbea, Iată curge - un strop fierbinte pe a unui smeu ureche. Ăsta țipă cu - ngrozire ca un bou împuns de streche. Toți treziți pun pe el mâna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-i țasălă pădurea, cetluindu-l cole bine. (145) Sfătuiesc ca să-l omoare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să plecăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]