3,534 matches
-
limba italiană pe la diverse licee bucureștene și timișorene, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă pentru Școala română din Roma, instituție de propagandă culturală românească, fondată de profesorul și istoricul Vasile Pârvan. Profesorii care i-au marcat studenția sunt Ramiro Ortiz, care preda limba și literatura italiană la "Facultatea de Litere și Filozofie din București", și Vasile Pârvan, un alt spirit enciclopedic interbelic, de la Universitatea din București. Între profesorul de italiană Ramiro Ortiz și student s-a născut
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
el m-am deprins a scrie cărți, cu el am deprins meșteșugul informației literare și al construcției critice pe substrat istoric, de la el știu tot ce știu”. Sub îndrumarea lui Ramiro Ortiz a început să traducă din limba italiană. În timpul studenției a tradus romanul lui Giovanni Papini, "Un om sfârșit", și o nuvelă din romanul lui Giovanni Boccacio, "Decameronul" (1921). Tot la îndemnul profesorului Ortiz își începe colaborarea la revista "Roma", primul număr al cărei a apărut în ianuarie 1921, și
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
teatru. Este fiul cunoscutului actor de teatru și film Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu. A studiat regia de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale" București, pe care a absolvit-o în 1983. În studenție a regizat spectacolul "Paracliserul", de Marin Sorescu, pentru care i s-a acordat Marele Premiu pentru cea mai bună producție la Festivalul International al școlilor de Teatru Jacques Lecoq, Riccione, Italia, 1981. După terminarea facultății a lucrat la Teatrul de
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
acesta considerând că în noile culori brașovenii se vor vedea mai bine pe teren. Din ianuarie 1967 echipa de sub Tâmpa are galben-negru ca și culori oficiale, amintind de echipa uruguayană Peñarol. Versurile imnului stegarilor au fost compuse în 1974 de studenții brașoveni Viorel Morari și Mihai Bara. Cei doi au ales melodia "Andrii Popa" a celor de la Phoenix drept instrumental pentru noul cântec. În 2012, la inițiativa fanilor brașoveni, Mircea Baniciu a acceptat să înregistreze și să interpreteze melodia ce a
FC Brașov () [Corola-website/Science/297644_a_298973]
-
domeniul neuropsihologiei, profesor universitar și Director al Clinicii de Neurologie în Spitalul "Hôtel Dieu" al Universității din Montréal (Canada). După absolvirea liceului "Spiru Haret" din București în 1945, urmează cursurile Facultății de Medicină, pe care o absolvă în 1951. În timpul studenției a făcut un stagiu de internat în clinica de Neurologie a Spitalului Colentina sub conducerea profesorului Nicolae Ionescu-Sisești, unde a a lucrat sub îndrumarea lui State Drăgănescu. Obține un post de medic la Spitalul de Boli Nervoase din Ploiești, condus
Mihai Ioan Botez () [Corola-website/Science/297664_a_298993]
-
după care urmează cursurile Facultății de Medicină din Kiev. După facultate, practică medicina pe front, în timpul Primului Război Mondial, apoi într-o comună de lângă Kiev. Peste un deceniu va publica " Însemnările unui tânăr medic", în care evocă această perioadă. Încă din perioada studenției, 1913, se căsătorește cu Tatiana Nikolaevna Lappa. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soții, reușește să învinga răul. În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
sovietice, jucate de actori precum Viaceslav Tihonov și Gheorghi Jjionov. a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității de Stat din Leningrad în 1975 . cu o teza despre politica SUA pe continentul african. În timpul anilor de studenție, el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991. De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai tarziu un rol important în cariera sa. După absolvirea
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
Universității din Leningrad, aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov. În această nouă calitate, Putin ar fi supravegheat colectivul studențesc și pe recruți. A reluat legăturile cu Anatoli Sobceak, pe atunci primarul Leningradului. Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenției lui Puțin și a fost unul din mentorii acestuia. Puțin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului la 20 august 1991. În mai 1990, Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaționale. La
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
ore sau zile, până la săptămâni sau luni, în funcție de importanța întâmplărilor, sau puteau fi chiar de mai lungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viața în mod semnificativ, ca legătura cu Veronica Micle, activitatea politică din timpul studenției, participarea la întâlnirile "Junimii" sau ziaristica de la "Timpul". Dăm ca exemplu caracteristic acestor crize felul în care descrie el însuși accesele sale de gelozie. Ioan Slavici a evocat în cîteva texte cu caracter memorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
urmat pentru un an cursurile Politehnicii, secția mecanică, la seral. Neavând destui bani, se va înscrie la Drept și va practica în birouri de avocatură din Banat pentru a-și putea asigura mijloacele de trai. Astfel o bună parte din studenția lui Vuia este deviată de la adevăratele lui aspirații și aptitudini. Tânărul reușește însă și în domeniul științelor juridice. La 6 mai 1901, Traian Vuia își ia doctoratul în Științe Juridice cu teza: „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
Ernest Renan”, împreună cu Alexandru Vaida-Voievod și cu ceilalți membri ai delegației române participanți la Conferința de Pace de la Paris. În ziua de 1 iulie 1902, el sosea la Paris, aducând în bagajele sale proiectul unui original „aeroplan-automobil”, conceput în perioada studenției, și macheta aferentă, realizată pe parcursul ultimelor douăsprezece luni. În iarna lui 1902/1903, Vuia începe construcția aparatului, perfecționând până în minime detalii planurile originale la care lucrase cu un an înainte la Lugoj. Se lovește din nou de probleme de natură
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
a afirmat că secolul al XX-lea va fi supranumit « secolul lui Kafka ». Mulți biografi au remarcat personalitățile contrastante ale celor doi prieteni: în timp ce Brod era sociabil și aventurier, Kafka era mai degrabă timid și reținut. Kafka citește mult în timpul studenției: de la misticul german Meister Eckhart și împăratul-filozof al Romei Marcus Aurelius, la filozoful naturalist Gustav Theodor Fechner, dramaturgul Friedrich Hebbel sau romancierul Thomas Mann. La inițiativa lui Brod, cei doi prieteni parcurg "Protagoras" de Platon în limba greacă, cu ajutorul unei
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Bisoca. Urmează școala primară în localitatea natală, iar studiile liceale la liceul real "Nicolae Bălcescu" din Brăila. În 1892, susține bacalaureatul și se înscrie la "Facultatea de științe" a Universității din București, la secțiile de matematică și științe fizico-chimice. În timpul studenției împreună cu profesorul Ludovic Mrazec face cercetări geologice și petrografice în regiunea Dobrogei și a Carpaților Meridionali. După terminarea studiilor universitare, pleacă la specializare în Austria și apoi în Germania. Teza sa de doctorat (1900), tratând probleme de petrografie, este distinsă
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
Magda Isanos), poeta a preocupărilor transcedentale, minunat redate în versuri, versuri de o temeritate care depășește feminismul". La 31 martie se căsătorește cu Eusebiu Cămilar (martori: George Lesnea și avocatul M. Călinescu, la care locuise Magda în primii ani de studenție). În vara anului 1938, Cămilar o duce pe Magda la Udești, unde-i cunoaște familia, prietenii și locurile copilăriei. Participa la ședințele "Societății Nouă Junime", înființată din inițiativa lui G. Călinescu, citind din poeziile ei. Toamnă își ia licență în
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
cinci ani, dar renunță la cariera de profesor, pentru a mai tenta încă o dată ușa atât de râvnită. Închisă, și de data aceasta. Încearcă și la Regie de Film, la fel. Rupe și arde tot ce apucase să scrie în timpul studenției, nemulțumit de calitatea literară a acestora. Ca să mai poată trece un an până la noul examen, se angajează ca profesor suplinitor la două licee. Nimic nu-l exasperează mai mult. Altă vară, alt eșec. În toamna aceluiași an, 1965, este în
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
monitorizează activitatea diasporei aromâne, deseori acuzată de activități așa zise antielene. În Franța, unii aromâni sunt grupați sub egida asociației 'Tră Armănami' de la Paris, condusă de omul de afaceri și absolvent al Politehnicii din București Iancu Perifan, care în vremea studenției și ulterior a fost membru al Mișcării Legionare Aromânii se află în prezent la răscruce de drumuri, iar conjunctura politică pare să le surâdă din nou. La 1 ianuarie 2007 România și Bulgaria (pe lângă Grecia) au devenit state membre cu
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
să dezvolte aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova. După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 - 1898) vine la București unde absolvă Școala de bellearte în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa "Bustul lui Vitellius" obține „mențiune onorabilă”, "Cap al lui Laocoon" din 1900 obține medalia de bronz, iar "Studiu" din 1901 câștigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 și 1902
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
lui Tudor Vianu și Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, și mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinerețe a arătat înclinație spre agnosticism, apărându-i evidentă "incoveniența existenței". În timpul studenției a fost în mod deosebit influențat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages și Martin Heidegger, precum și de filozoful rus Lev Șestov, care situase "întâmplarea" în centrul sistemului său de gândire. În 1933 obține o bursă, care îi permite să
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
1932, și unul dintre fondatorii fizicii cuantice. Heisenberg s-a aflat mai apoi în fruntea programului pentru energie nucleară a Germaniei Naziste. ""pentru crearea mecanicii cuantice, a cărei aplicație, inter alia, a dus la descoperirea formelor izotopice ale hidrogenului"". În timpul studenției l-a întâlnit pe Niels Bohr, la Göttingen, în 1922. O colaborare rodnică a avut loc între ei. A propus formularea matricială a mecanicii cuantice, prima formulare a mecanicii cuantice, în 1925. Principiul incertitudinii, descoperit în 1927, precizează că determinarea
Werner Heisenberg () [Corola-website/Science/298062_a_299391]
-
de Tycho Mommsen, fratele marelui istoric Theodor Mommsen. După scurt timp este numit profesor de filosofie și pedagogie la universitatea din Basel (1871), apoi i se oferă catedra de filosofie la Jena (1874), unde va avea un rodnic dialog cu studenții timp de 46 de ani și unde și-a scris lucrările "Geschichte und Kritik der Grundbegriffe der Gegenwart" (Istoria și critica noțiunilor fundamentale ale zilelor noastre, 1878) sau "Die Einheit des Geisteslebens im Bewusstsein und Tat der men der Menschkeit
Rudolf Eucken () [Corola-website/Science/298191_a_299520]
-
același oraș, făcându-se remarcat printre elevii cei mai buni. În 1832 s-a mutat la Blaj, unde a fost ajutat de profesorul Nicolae Marin și unde a studiat doi ani filosofia, apoi teologia. Acolo l-a avut coleg de studenție, cu câțiva ani mai mare, pe George Bariț, organizatorul unei echipe teatrale, care dădea spectacole de teatru în limba română. Cu Bariț l-a legat o prietenie adâncă, prelungită apoi de-a lungul multor ani la Brașov. Mediul cultural al
Andrei Mureșanu () [Corola-website/Science/297433_a_298762]
-
Ministerul Educației Naționale. Se decide totuși studiului medicinei, fiind admis în 1947 ca student al Facultății de Medicină din București, unde a avut ca profesor de Neurologie pe Nicolae Ionescu-Sisești. Paralel absolvă primii doi ani ai Facultății de Filosofie. În timpul studenției, nearătându-se entuziasmat de progresul comunismului în România, este categorisit drept element dușmănos regimului și este exclus din căminul studențesc, fiind silit să trăiască din expediente. După Examenul de Stat în 1953 face un stagiu de trei ani ca medic
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
Club. Anul 1913 consemnează un eveniment istoric viața echipei: KTC joacă la Cluj împotriva lui Ferencváros, campioana Ungariei, scor 0-7. Imediat după război, 1918-1920, CFR-iștii clujeni își trec în palmares două titluri de campioni districtuali, la mare luptă cu studenții, rebotezați KEAC din KKAS. În contextul reorganizării activității sportive în cadrul României Mari, echipa și-a schimbat numele în "CFR (Căile Ferate Române)". În aprilie 1921, oficialii CFR Cluj participă la București la adunarea generală a Federației Societăților Sportive din România, adunare convocată
CFR Cluj () [Corola-website/Science/297453_a_298782]
-
prin concurs în clinica de neurologie a spitalului "Colentina" sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. Și-a continuat specializarea în neurologie pe lângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinski și al lui Jules-Joseph Déjerine. Publică primele lucrări științifice încă din anii studenției, este ales președinte al "Societății Studenților în Medicină" și secretar de redacție al revistei "Spitalul", publicația acestei societăți. În 1920 devine preparator în laboratorul de histologie al profesorului Besnea, iar în 1922 primește titlul de Doctor în Medicină. În același
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
care reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală. A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special, Radu Stanca) estetica baladei în poezie. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre membrii de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul "Viața" în 1942. Alte volume publicate: "Omul cu compasul" (1966), "Seminția lui Laocoon
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]