3,567 matches
-
mîncării bune. După un prim deceniu post-comunist în care ne-am năpustit pe pre-capitalism și vitrinele sale, am început să descoperim și noi că există viață și după supermarket. Distrus prin însiropare în primul deceniu post revoluționar (pe teren, cu studenții, aproape că nu am avut cu cine să beau zilele trecute un vin sec, mai toți necunoscînd modul de întrebuințare a acestui gen de produs), vinul a început să revină la bunele maniere. La fel și mîncarea. România se întoarce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
profesională. Dacă seara la ieșirea din lan raporta un anumit număr de tone de grâu recoltate, tractoristul respectiv, în cazul nostru Nea Frăsin, primea pe loc o primă de o sută de lei, pe care el personal o împărțea cu studenții, deși nu-l obliga nimeni să facă un asemenea gest. Șaizeci lua el, iar studenții câte douăzeci lei fiecare. Ambiția lui era să ia suta în fiecare seară. Trebuie menționat că alți tractoriști nu împărțeau cu studenții nici un leu și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceasta înainta, optimismul călătorilor creștea, iar cunoscătorii priveau prin ferestre, făceau pronosticuri și comentau diferitele aspecte ale agriculturii. Bidaru însă, contrar așteptărilor, amintindu-și cum în ultima vreme număra cu nerăbdare zilele și orele câte i-au mai rămas de studenție, acum din mersul trenului, privind prin fereastra deschisă cu gândul la timpul care s-a scurs parcă prea repede, a ieșit la iveală și i s-a clarificat și cauza indispoziției sale. Era vorba de un regret înăbușit, uitat și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i se perindă prin fața ochilor scene din momentul plecării, chiar din zorii acestei frământate dimineți. Deși s-a trezit în cea mai perfectă liniște, aproape pe neobservate, când să iasă pe ușa pensiunii unde și-a petrecut cinci ani de studenție, constată cu uimire că toți cei unsprezece colocatari, în frunte cu Nea Laie și "fetele lui", erau treji și doreau să-și ia rămas bun de la el încă odată; un gest semnificativ, care i s-a imprimat plăcut în suflet
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cincizeci, apoi patru sute de lei pe lună și tot așa... pentru fiecare pat cu confortul minim absolut necesar, banii jos cu cel puțin o săptămână înainte de întâi a lunii următoare. Nu închiria niciodată la familiștii cu copii. De preferat erau studenții veniți din provincie și funcționarii necăsătoriți. Capacitatea maximă: unsprezece chiriași, din care o parte luau masa de prânz și de seară, contra cost, chiar în bucătăria pensiunii în care erau și două mese cu câte patru scaune fiecare. Deși în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
imprimată, avea un inconvenient, care pentru Bidaru prezenta un avantaj. După fiecare placă trebuia să schimbe acul, iar ace pentru gramofon nu se mai găseau în comerț. Acum venise la modă picupul. În aceste condiții Bidaru și-a petrecut anii studenției, însă viața de student propriu-zisă și-a început-o alături de fostul lui coleg de liceu Gicu Batin, ca apoi soarta să-i despartă pe neașteptate și de această dată. * * * Cum era și firesc, născut pe 23 aprilie, nașii, de comun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
În Universitate exista o tradiție, introdusă nu cu mulți ani în urmă, ca în timpul marilor sărbători cu semnificație religioasă, pentru a canaliza atenția studenților într-o altă direcție, să se organizeze activități cu caracter profan, atractive și obligatorii pentru toți studenții. În consecință, în noaptea respectivă, încă de cu seară se organizase un fel de carnaval studențesc, de la care nimeni și sub nici o formă nu avea voie să lipsească. Nu se acordau nici un fel de învoiri sau derogări de la regulă. În
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-ar fi terminat aici, dacă un eveniment obișnuit nu ar fi avut loc. Imediat după miezul nopții, după ce preotul a anunțat Învierea Domnului și a solicitat mulțimea, chemând-o cu tradiționalul îndemn: "Veniți de luați lumină!", precum și după ce amândoi studenții și-au luat lumina sfântă ca să o transmită mai departe, una din fete a venit spre ei sfioasă și, cu o mișcare nesigură a întins o mânuță, aceeași mânuță stângă, cu scopul de a aprinde lumânarea, de a primi "lumină
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
stea sub tutela celor maturi, să devină independent, i-a ocupat tot timpul din această etapă a vieții. Nu! Nici aceștia nu!... S-ar putea ca cei ai tinereții... Anii tinereții: cei mai mulți și cei mai grei: serviciu militar, anii de studenție, eșecuri repetate în dragoste, căsătorie, familie, copii, muncă la serviciu, muncă acasă, lupta pentru existență, pentru a asigura copiilor accesul la învățătură și la o situație materială cât de cât decentă, griji multe, foarte multe, timp liber-ioc. Prins în avalanșa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încă mult timp. Cu schiuri împrumutate de la magazia "Liceului de Băieți", cât era vacanța de iarnă, alături de alți băieți de seama lui, bătătorea zăpada de pe dealurile din împrejurimile orașului. Începând din noiembrie și până în aprilie, câte trei-patru ore, în anii studenției, contra unei sume acceptabile, nu era duminică lăsată de Dumnezeu să nu alunece pe gheața de pe patinoarul "23 August" alături de mulți alți băieți și fete care aveau aceeași pasiune. Doamne, ce fete frumoase și sănătoase și ce obraji purpurii! Zâne
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
l-ar fi dus direct spre casă. Nu a făcut acest lucru. Un instinct primar, îl făcu să-și schimbe brusc planul. Simțea nevoia să revadă bătrânul bulevard pe care-l bătea cu piciorul în fiecare zi în anii de studenție; să reconstituie în minte, pe cât posibil, atmosfera de atunci și să o compare cu cea pe care o inspiră în momentul de față. Judecând la rece, cu toate că în interiorul sufletului său presimțea ceva, nu se aștepta la vreun eveniment deosebit, senzațional
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
altă localitate. De atunci nici că am mai văzut-o!... La viitor mă gândeam când, număram zilele prin cantitatea totală de marmeladă pe care o vom îngurgita până la eliberare, rația fiind de 40 grame pe zi per militar; în anii studenției când, numărând examenele rămase pe degetele de la o singură mână, mă vedeam deja profesor. Tot pe atunci, cu ochii deschiși visam la o soție iubitoare care să mă întâmpine zâmbind, înconjurată de copii. Chiar după căsătorie când, împreună cu tine, dacă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noii mei prieteni sfinții de pe pereții capelei și-i întreb dacă n-ar trebui să te chem, dacă n-ar trebui să încercăm să fim cei mai mari inventatori ai lumii, noi, cei care am putea reînvia sentimentele romantice ale studenției... Încearcă, A, încearcă, mă îndeamnă Marele Bronz. N-am găsit nici în ceruri un suflet mai mare decât al lui Z... Încearcă, A. Știi, îmi zice încătușatul Onuț, în viața cealaltă, pe când nu eram sfânt de capelă, eram așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
simți măgulit să-i primești În casă, ești uimit și complexat ascultîndu-i, lecturile lor ca și hainele pe care le poartă, limbajul, gesturile sînt atît de diferite de ceea ce ai apucat tu la vîrsta lor. Parcă toți acei ani de studenție petrecuți zi de zi la Biblioteca relațiilor cu străinătatea, cînd ai citit pe nerăsuflate Freud și Nietzsche și Weininger și Marx și toate textele sanscrite În traducerea lui Simenski, și Papini și Ilia Ehrenburg și Croce și Rilke și Solohov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu peluze Între ele. Mai multe supermagazine permiteau o aprovizionare comodă; la Palaiseau, noțiunea de calitate a vieții nu părea abuzivă. Înspre Paris, autostrada Sudului era pustie. Avea impresia că se află Într-un film SF neozeelandez, văzut În anii studenției: ultimul om de pe Pământ, după dispariția oricărei forme de viață. Ceva, În atmosferă, evoca o apocalipsă aridă. Djerzinski locuia pe strada Frémicourt de vreo zece ani; se obișnuise cu locul, cartierul era liniștit. În 1993, simțise nevoia unei companii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
problemă. M-am temut foarte mult când a venit prima factură telefonică, am luat-o din cutia poștală și am deschis-o În drum spre liceu: paisprezece mii de franci. Din fericire, mai aveam un livret de economii din anii studenției, am transferat totul În contul nostru, Anne nu și-a dat seama de nimic. Șansa de a trăi Începe În privirea celorlalți. Puțin câte puțin, am Înțeles că profesorii de la liceul Carnot, colegii mei, mă priveau fără ură sau răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un amestec de 1:1 format din clorură de potasiu și zahăr. E clar? Rainer spune că e clar, dar din precauție preferă să n‑o facă pentru că în curând o să înceapă cea mai frumoasă perioadă, după părerea lui, perioada studenției, pe care nu vreau să mi‑o stric din cauza unor bombe, doar n‑am înnebunit, iar la urma urmei tu glumești. Așa ceva nu‑ți stă în fire. Mie mi‑ar sta în fire, dar chibzuind mai bine, n‑am s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cutiile de table, îl laudă pe Hagi, pe Ilici, îl înjură pe Petre. Scot din mapă Tristram Shandy, cartea unui irlandez tuberculos. Citesc și mă gândesc că nu mi-am curățat hornul cam de mult. Ultima oară mă spovedisem în studenție, la un preot din Banat, Hornea parcă îl chema. Acum stau cu hornul plin de funingine și mi-e groază să nu mă omoare un cutremur înainte de a-l curăța. Cel mai dureros lucru din iad e că te repartizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sorbonardul îi păruse o chestie perversă, pentru că în această perioadă jurnalul său se îndepărta de realitatea imediată și căpăta un caracter ușor idealist. În loc să discute mai pe larg implicațiile sufletești ale întâmplării, Leo relata nostalgic despre plecarea unui prieten din studenție, Ionică Roja. Acesta era cel e-al doilea Ionică, nu cel ajuns după absolvire în Spania. Tristețea amintirilor vorbește de la sine despre felul în care omul căutat de Cosmin își pierdea treptat virginitatea spirituală, dar și despre anumite proiecte utopice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea în retragere. La epoca studenției, când făceau transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul se refugia timp de vreo trei zile la vreo plăcintăreasă de la Chimie. Cam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cristian Popescu, apariție cvasimeteorică printre noi, bineînțeles ca n-aș fi bănuit o secundă că, peste doar câțiva ani, aveam să citesc, pur întâmplător, într un ziar, că băiatul acela cu ochi mari, tăcut, misterios, așa cum îl percepusem în vremea studenției, avea să dispară atât de repede din lume și că într-un manual de liceu aveam să citesc, împreună cu elevii mei, an de an, cu aceeași strângere de inimă, gândindu-mă la prea repedea plecare a autorului lor, niște fragmente
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în toamna anului 1948. Lăsam pregătirea examenelor pentru sesiuni. Contam pe memoria mea, capabilă, potrivit calculelor verificate în practică, să rețină, aproape fidel, orice text, parcurs cu o viteză de douăzeci și șase de pagini pe oră. Toate examenele din studenție au fost pentru mine o simplă problemă de timp. Aveam nevoie, la fiecare examen, de numărul de ore care, înmulțit cu douăzeci și șase, să-mi permită să parcurg cursul până la capăt, însemnînd pe margine, după o metodă proprie, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fie luate impulsiv. Probabil, întîmplarea n-a depășit proporțiile spaimei unui copil timid de a se vedea dus de lângă părinți și azvârlit în necunoscut. 37. Așa a început cariera mea de "metec" pe malurile Dâmboviței. Până la terminarea liceului și a studenției, mi-am folosit vacanțele de Paști și de vară pentru a-i ajuta pe părinți. Am semănat, am prășit, am secerat grâu, secară și ovăz, am cosit, am adus acasă fânul și otava, după ce s-au uscat, am cărat în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e chiar rău când înțelegi mai multe despre viață și moarte, trăind (cît se poate!) detașat de istorie? 8. În existența bucureșteană, m-am răzvrătit, la un moment dat, împotriva naturii mele. Asta s-a întîmplat în primul an de studenție, când ajunsesem să cred sincer că un tânăr care nu e capabil să bea, măcar, un litru de vin la o sindrofie n-are cum deveni un bărbat adevărat. Mă feream, atunci, să recunosc că mirosul și gustul de alcool
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deschis șifonierul și mi-a zis: "Ia ce costum și ce cravată dorești". Am ales un costum făcut dintr-o stofă cu dungi de culoarea tabacului, pe un fond albastru jandarm, pe care l-am purtat, apoi, foarte mândru, până în studenție; primul meu costum burghez... Dar gata cu "filosofia"! Primum vivere, deinde philosophari, vorba romanilor. Aveam, deci, șaisprezece ani. Găsisem un model filosofic în Schopenhauer și o "profesoară", involuntară, în ale tainelor adolescenței. "Profesoara" era o doamnă blondă cu sâni agresivi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]