3,733 matches
-
contribuie însă la cheltuielile casei. La vârsta ei! Da, Cléa face pe fetița, e genul, deși are peste treizeci de ani. "Aș vrea să-i telefonez soțului meu...", geme ea înadins pentru doamna Sinus. "N-aveți mobil?", întreabă doamna Sinus surprinsă. Jenată, nu insistă. Așteptând-o pe Cléa, se lungește pe un pat. Cerul e cenușiu, dar nu mai plouă. Dimineață. Se scoală, vrea să plece, dar nu-și mai găsește pantofii. Doamna Sinus, conversând în continuare cu prietena ei, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de citit!" Și, din același elan, aruncă ziarul în cutia de gunoi. Drace, oare Dasein-ul e cel ce inspiră astfel de conduite extreme? Negru. I se aduce prânzul. Icre negre și pâine de secară. Refuză să mănânce, vrea să crape. Surprinsă, tânăra infirmieră ia înapoi platoul: "În cazul ăsta, o să vă păstrăm icrele la congelator. O să le cereți când o să vă fie foame." Cléa, în halat alb, își face o scurtă apariție ca să înlocuiască punga de perfuzie golită. Uită-te la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
altul, nu cred că mă înșel, că o frumoasă prietenie era pe punctul de a se naște. Presupun, Nicolae, că trebuie să fie destul de plictisitor aici, la Bugaz, nu? Mie, personal, îmi place și n-aș vrea să trăiesc altundeva. Surprins, locotenentul observă, cu o fărâmă de ironie, că localitatea avea pesemne farmecele ei ascunse, care lui îi scăpau. Nu, nu, replică învățătorul, farmecele ei sunt foarte la vedere. Marea, estuarul, fluviul, nisipul, cerul, totul e frumos la Bugaz. Și, pe deasupra
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să se așeze unul alături de altul și să prindă o formă. Din când în când, dă peste câte o frază izolată care nu și-a pierdut prospețimea, peste câte un fragment care n-a îmbătrânit sau pe care îl citește surprinsă, ca și cum altcineva l-ar fi scris. Ar costa-o să le arunce și nu poate să păstreze tot. La ce bun, de altfel, să păstrezi urmele unei ne-isprăviri fundamentale, care vorbește de la sine? Nu că și-ar pregăti postumele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
femeilor, printre care două soții și o fată tânără care ar fi putut nutri anumite iluzii, egalitatea de tratament avea mai ales subtilul avantaj de a nu da impresia de "intim." În ce o privește pe Nel, bunica lui, puțin surprinsă că asemenea daruri puteau interesa o fetiță, se făcuse luntre și punte pentru a dibui asemenea rarități, ca să se resemneze în cele din urmă să-i trimită două cărți magnific ilustrate pe care le cumpăraseră împreună în Italia. "Numai tu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spus că Hector a fost nu numai un om curajos, ci și un om drept. În timp ce alții se băteau pentru glorie sau pradă, el își apăra familia și cetatea. Dar Hector e nume de om", obiectă locotenentul. Fetița se uită surprinsă la el: și de dacă? Părea că nici nu-și pusese problema asta. Hector, care scâncea trecând de la unul la altul, curios să știe ce se spunea de rău pe seama lui, veni să se așeze în fața fetiței și scheună în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
i se păreau intențiile fetei, învățătorul care credea că aceasta intrase într-o poveste fără ieșire. Spionau cele mai mărunte cuvinte, pentru a afla dacă și el are vreo intenție. Zadarnic, Filip rămânea indescifrabil. De altminteri, n-au fost niciodată surprinși singuri. În general, micul trio numit copiii el, Nel și Lillișu se alcătuia de la sine, era imposibil să știi ce misiune îi destina fetiței locotenentul: trebuia să facă, involuntar, oficiul de însoțitoare sau de meterez? Acum, de exemplu, el deschisese
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
stricată, care adulmecase deja mireasma de viorele, îl ascultă roșie de furie stăpânită și se străduiește, abilă, să-l tragă de limbă. La sfârșit, șuieră printre dinți: Foarte bine, ocupă-te de formalități și termină cât mai iute posibil!" Deși surprins și puțin vexat (după douăzeci de ani, femeia asta insensibilă se desparte de el fără o lacrimă!), începe să caute un avocat bun. Cu mai puțină grabă, totuși, căci atenția îi e solicitată simultan de altceva. Rectoratul, responsabilii de partid
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în 1996 și 1997, se deschide eseul amplu din 2002, dedicat componentelor specifice, inconfundabile, ale universului ficțional creat de Bănulescu (Dicomesia). Până să purceadă la radiografierea compartiment cu compartiment a edificiului narativ, alcătuiește un memorabil portret al personalității prozatorului (Dicomesianul), surprinsă, putem spune, într-o sumbră metamorfoză, întrucât semnele perfide, abia perceptibile, ale epuizării resurselor energetice își disputau chipul lui de sfinx taciturn ("figura înecată de noapte"). Cu ce antene intercepta Georgeta Horodincă în dispariția lui Ștefan Bănulescu pe scările pasajului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nici o problemă! Am răspuns în aproape automat. * * * După un timp, ce parcă n-ar fi trecut niciodată, a sosit și momentul când am primit aproape ceremonios permisiunea pentru intrarea în purgatoriu. Am dăruit omului cartea. Mi-a mulțumit zâmbind. Părea surprins, chiar nu-i venea să creadă... Ne-am despărțit după câteva replici de mulțumire reciprocă și după o strângere cordială de mâini. A fost plăcut surprins, mi-a mulțumit...! Pe chipul său se citea bucuria copilului care își primește jucăria
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
permisiunea pentru intrarea în purgatoriu. Am dăruit omului cartea. Mi-a mulțumit zâmbind. Părea surprins, chiar nu-i venea să creadă... Ne-am despărțit după câteva replici de mulțumire reciprocă și după o strângere cordială de mâini. A fost plăcut surprins, mi-a mulțumit...! Pe chipul său se citea bucuria copilului care își primește jucăria preferată... Ceva ce cu greu se poate explica în cuvinte...de aceea nu mai insist să gândesc oarecum inconsecvent la cele întâmplate. Poate că doar mi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
florile ne-au primit cu căldura lor. Cu ajutorul dumneavoastră, am ornat clasa care, de la o zi la alta era tot mai frumoasă și mai primitoare. Nu pot uita cât de mult ne-ați ajutat să alegem modelul uniformelor și ce surprinși am rămas când v-am văzut îmbrăcată la fel cu noi! Poate mi se părea mie, dar alți elevi mai frumoși, mai prietenoși și mai buni la învățătură nu erau în toată școala. La fel de frumoase mi s-au părut carnavalurile
Dragă doamnă învăţătoare,. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1855]
-
masterate noi; 12. Atragerea de fonduri europene pentru burse, inclusiv prin SOPHYS. (Societatea Absolvenților Facultății de Fizică din Iași) IV.10. Un nou proiect pentru Facultatea de Fizică (2008-2012) Motivație și schiță de program Probabil, mulți dintre dumneavoastră veți fi surprinși aflând că doresc să candidez din nou pentru funcția de decan. Mărturisesc, cu toată sinceritatea, că am luat această hotărâre destul de târziu și după multă chibzuință. Nu ascund faptul că o parte dintre colegi m-au încurajat, unii direct, alții
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
fost introdus în cabinetul meu și un arestat, urmat de santinela cu arma în mînă. Nebărbierit, cu părul zburlit, fără cravată la gît și fără șireturi la ghete, cu hainele motolite, arestatul era inginerul Nicolae Malaxa. Am fost, desigur, extrem de surprins. Nicolae Malaxa era marele industriaș, cunoscut de toată lumea. S-a făcut că nu știe cine eram și s-a oprit, respectuos, în fața biroului meu. Grefierul a tras din teancul de dosare acela cu numele Malaxa. L-am invitat să ia
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
am cunoscut. Era o fire comunicativă și se simțea bine departe de țara sa. Cînd a fost rechemat, n-am cunoscut un om mai trist de ce i se întîmpla. La despărțire, cerîndu-i adresa ca să putem întreține corespondență, a rămas extrem de surprins. Un sovietic nu are adresă. Ambasador al Italiei era Arpesani, care avea un cumnat în România și se simțea bine cînd venea la legația României. Pe ambasadorul Braziliei, Freitas Vale, îl cunoșteam din țară, fusese în post la București. Ministru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
o pauză a ceremonialului de înmânare a premiilor, Dragoș, care stătea foarte aproape de grupul de cercetași, a salutat un elev, coleg de-al lui Dimi, zicându-i: „ kombawa!” ceea ce înseamnă: „ bună seara! “ Cercetașul îi răspunde: „ce faci ?” Dragoș a rămas surprins că un mic japonez știe a vorbi românește, la fel și noi toți. Când a ajuns acasă și a văzut darurile, Dimi a rămas încântat de tot ceea ce a primit de la fiecare în parte. Toți au fost darnici cu el
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
am făcut frumoasă, apoi am coborât la micul dejun. Băieții, Alex și Dragoș, au observat schimbarea și m-au privit nedumeriți. Le-am spus că m-am făcut frumoasă pentru aniversarea lui Alex, căruia i-am urat mulți ani, fericiți. Surprins, Alex mă privește, întrebător, cu imenșii săi ochi albaștri în care se scaldă stelele. Da, da! Zic eu! Te-am ajutat să vii în lumea asta. Frumoasă lume! spune el râzând. Nu știu dacă a zis-o în glumă sau
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Nu știa că sunt pe post de „paparrazi”. Mi-era dor de el, dar nu știam ce gesturi îmi mai sunt îngăduite. Japonezii nu se îmbrățișează. Când îi îmbrățișăm pe prietenii japonezi, la venirea sau la plecarea din Japonia, rămân surprinși, chiar și acum după atâtea întâlniri. Dimi se consideră japonez și și-a însușit modul de a gândi și de a se comporta al acestora. Dimi gândește ca un japonez și se comportă ca atare în primele momente ale întâlnirii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în care am admirat lucruri pe care nu mi le imaginam, printre care și cobilița cu două hârdaie, din lemn, în care se cărau excrementele umane pentru comercializare. Ele aveau mare căutare, fiind folosite ca îngrășământ natural. Am rămas foarte surprinsă când am aflat acest lucru, dar ghidul ne-a spus că și în China antică se practica acest mod de îngrășare naturală a pământului cultivat. După atâtea ore de plimbare, prin trecutul istoric al Japoniei, ne-a cuprins foamea și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
n-am timp de pocăință.“ Smulse din mâinile mortului sabia și se năpusti spre locul Încăierării. Ceilalți trei ucigași nu avură timp să vadă ce se petrecuse sub brad. Cu săbiile lucind, se năpus tiră asupra călărețului. Acesta se opri surprins și abia avu timp să scoată la rândul său din teacă sabia lui ușoară și Înco voiată, după moda arabă, atât de ageră Încât putea tăia un fulg În două, când fu Înconjurat de atacatori. Bodo era voinic și deprins
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ner vos și nerăbdător. Dar prizoniera era prea slăbită ca să-i ob serve nesiguranța. Cavalerul făcu câțiva pași prin odaie și se opri, Înclinându-se ușor, cu aceeași politețe Întunecată cu care primea poruncile la Curte. Adelheid tăcea. Era prea surprinsă ca să poată scoate vreun cuvânt. Cele câteva clipe de liniște o ajutară să se reculeagă și să-și recapete, cel puțin În aparență, sângele rece, În timp ce ministerialul era din ce În ce mai descumpănit. În sfârșit, spuse: — Ce situație neplăcută, nobilă Adelheid. Nu m-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îndrăznească să mi râdă În față, Înțe legeți, nimeni! Auzind aceasta, stăpânul de pe Stouff se ridică sprinten și puse mâna pe spadă. — Potoliți-vă, izbucni Otto, cu o voce dură care-i făcu pe cei doi adversari să-l privească surprinși. Potoliți-vă! Nu, zău, credeam că am de-a face cu bărbați În toată firea, nu cu niște scutieri nevârstnici și nechibzuiți ca doi cocoși. știți bine c-ați mers prea departe ca să vă dezbinați acum. Nu există drum Înapoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din spatele ei și se po meni Într-un budoar tapițat cu aceeași mătase vișinie. O femeie Încerca să părăsească ascunzătoarea, pășind de-a-n dăratelea. Când se Întoarse și dădu cu ochii de tânărul prinț, țipă speriată. Conrad fu și el surprins. Nu se așteptase s-o vadă pe Ingrid, frumoasa soție a vasalului Siegebert din Solden, pe care Bertold Îl numise de curând maestru de vânătoare. — Nu știam că sunteți la castel, frumoasă doamnă! V-a chemat ducesa aici ca doamnă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
între 23 mai și 19 septembrie. BICICLETA Acasă, în vacanță, pe când eram student în anul II, neașteptat, tata mă întrebă câți bani mi-ar fi trebuit pentru cea mai bună bicicletă pe care-o doream, sigur, după ce vorbise cu mama. Surprins, nu știam cum să-mi arăt recunoștința reală față de tata. Doream o Ucraina obișnuită care costa 1.126 lei, nu semicursiera de 1600 lei. Imediat mi-a dat banii, eu mă simțeam într-al nouălea cer, aproape de a-mi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
s-a opus decupării frescei și înstrăinării ei, a fost Nicolae Iorga, pe motiv că banii se cheltuiesc, dar o pictură de asemenea valoare n-avea unde să mai găsească. De la Agapia am revenit la șoseaua principală, cu destinația Piatra Neamț. Surprins plăcut de aspectul de stațiune modestă, totuși balneoclimaterică a Bălțăteștilor, am coborât de pe bicicletă pentru a înfrunta serpentinele lungi, spetaculoase (cel puțin, așa le vedeam eu atunci). Pedalam mereu, trecând pe lângă drumul care ducea la Horaița, lăsându-l în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]