5,048 matches
-
noastre pluraliste. Dar acest prestigiu e pus astăzi la dispoziția subiectului uman. Individului îi este recunoscut dreptul de a-și forma singur o concepție (eventual coerentă) despre lume, de a produce o reprezentare unitară a realului, de a fi athanorul suveran de elaborare a sensurilor. Prestigiul unității rămîne un dat atît de natural, încît individul de oriunde și oricînd nu se poate împiedica să nu se comporte ca un centru : să observe și să judece realul ca și cum ar fi în centrul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a dezobișnuit să o portretizăm recurgînd la analogii directe, care să o învestească cu atributele magnificenței, forței, dominației, legii. Luînd această stare de fapt ca pe un material simbolic, am putea deveni mai atenți la ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și totodată prezent în interiorul ei sub un chip discret, slab, străin, care nu face uz de prestigiu, de putere, de categoriile pozitive și, în fond, pozitiviste ale mentalității comune. Am putea presimți, pe această linie, paradoxul Principiului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
recunoscută ca failibilă, față de propriul eu încărcat de nedesăvîrșire. Ea este totodată o atitudine umană asemănătoare cu atitudinea divinului care, prin autorestrîngere, face cu putință lumea, dar care ne interpelează totodată din polul perfecțiunii sale. Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui Dumnezeu (cf. Romani, 3, 26) e iradierea celui care se ridică deasupra diferențelor.3 în aspectul ei orizontal, virtutea umană a toleranței înseamnă să te restrîngi pe tine însuți pentru a răbda alteritatea străină, incomodă sau adversă. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mărimea celor trei unghiuri ale lui este egală cu două unghiuri drepte, ori cât ar fi separată ideea unui munte de ideea unei văi; astfel încât nu este mai puțin oribil să concepi un Dumnezeu (adică o ființă perfectă în mod suveran) căruia îi lipsește existența (căruia îi lipsește adică una dintre perfecțiuni), decât să concepi un munte care să nu aibă vale. Din faptul că nu pot concepe un munte fără vale nu rezultă că ar exista pe lume vreun munte
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
reflectând și deliberând în același timp asupra alegerii sale. În esență, autonomia este un drept negativ, definindu se prin libertatea de a nu fi supus constrângerilor impuse de către ceilalți. Un pacient autonom nu este acela care refuză, ci o persoană suverană pe întreaga sa capacitate de decizie. Din această perspectivă, putem afirma că autonomia este și un drept pozitiv, dreptul la autodeterminare, exprimare și alegere (17). Engelhardt a transformat principiul autonomiei în principiul permisiunii, în virtutea căruia, într o societate pluralistă seculară
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
care artele, literatura, științele și gândirea, până și semnele alfabetice, se contopesc într-un stil aparte, atât de caracteristic și de distinct încât numai dominația credințelor religioase a putut să-l dea astfel. Cultura bizantină ca fenomen istoric înfățișează unitatea suverană a stilului ortodox, afirmat în toate ramurile de creație ale spiritului, de la cupola bisericilor până la miniaturile manuscriselor și până la genul istoriografie. Nu e greu să observăm o puternică diferență între stilul bizantin și cel egiptean, sau între el și cel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
naturii, are o existență obiectivă. Nici Kant n-a contestat tăria argumentului teologic(Vezi minunata monografie a d-lui I. Petrovici: Viața și opera lui Kant.), dar tăria acestui argument se reazemă tocmai pe caracterul sofianic al lumii, pe înțelepciunea suverană, care-i proporționează părțile în unitatea armoniei universale și rânduiește mijloacele în finalitatea aceluiași organism. Dar tocmai această dispozitie a părților în unitatea întregului constituie frumusețea. Și fiindcă e foarte greu să găsim întrun tratat de estetică modernă o definiție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
așa cum ni-l imaginăm după puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care totul e dat într-o armonie deplină, omul cu natura și prin om, făptura toată cu Dumnezeu. În această stare de frumusețe paradisiacă și de suverană armonie, arta n-ar fi fost necesară. Ea n-ar fi putut să aibă nici loc nici rost, fiindcă n-ar fi răspuns nici unei nevoi și n-ar fi umplut nici un gol. Tot astfel, nici Biserica în felul cum ființează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chipuri, dar totdeauna crede că afirmă această autonomie împotriva Bisericii și a rânduielilor ei de viață socială. Noi am spus că nimeni n-a contestat vreodată, în numele doctrinei creștine, autonomia artei; dimpotrivă, tocmai această doctrină ne învață cu o limpezime suverană în ce constă autonomia, conceptul acesta atât de confuz și de contradictoriu înțeles de esteticienii actuali. Arta dezvoltându-se în sânul Bisericii, am spus noi, a fost întotdeauna autonomă. Dacă n-ar fi fost astfel, ar fi încetat să mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
totdeauna, și gândirea teologică e cea dintâi s-o apere. Ea merge până acolo încât o scoate cu totul din ordinea clasificărilor morale. Dar aceasta nu e altceva decât autonomia tehnicii artistice în care creatorul de frumos e într adevăr suveran. Ea e dictată de darul lăuntric al artei, și de viziunea ideală a operei. Orice impunere din afară n-ar fi decât în paguba frumuseții. în sensul modern însă autonomia depășește noțiunea tehnicii și învăluie pe artist și opera lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Inspirația nu anulează facultățile naturale, ci le stimulează în direcția fondului caracteristic din om: pe artist în direcția genialității creatoare din ci; pe mistic în direcția sfințeniei și a faptelor legate de sfințenie. Mistica ortodoxă în special realizează un acord suveran, când declară că locul prin care Dumnezeu se descoperă sufletului nu este inconștientul, ci spiritul, mintea inteligența, conștiința. Mintea e tronul lui Dumnezeu în sufletul omenesc”, aceasta e mărturisirea capitală a întregii antropologii creștine. Iar fenomenul inspirației, indifernt de ce nuanță
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omului. După concepția noastră teologică în acord cu cea mai sănătoasă filosofie, lumina minții sau spiritul e ceea ce distinge pe om de restul făpturii văzute, iar creațiile de cultură, care nu există decât în sfera umană, poartă pecetia acestui spirit suveran. E oare posibil ca mintea sau spiritul să nu participe la inspirație, adică la momentul hotărâtor al acestor creații? Cu alte cuvinte, locul unde se produce inspirația e într-adevăr inconștientul sau inteligența omenească? Credem că la această întrebare se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu ia contact direct și nemijlocit cu Dumnezeu. „Dincolo de idei, de imagini, de sentimente, de senzație, zice Bremond, dar bineînțeles, prin mijlocirea tuturor activităților de suprafață, cunoașterea poetică atinge realități, unește pe poet cu aceste realități. Nu direct cu realitatea suverană, care e însuși Dumnezeu, căci acesta e privilegiul exclusiv al cunoașterii mistice, dar cu tot realul creat și sub realul creat, indirect cu Dumnezeu”(Henri Bremond: Priere etpoesie, p. 148. ). În contemplația estetică, să nu uitam, contactul cu realitatea profundă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făceau parte din marele imperiu, își trimit esențele lor care, ca zecile de mirodenii contopite în sfântul Mir, fuzionează în unitatea miraculoasă a stilului bizantin. Fără excepție, istoricii artei recunosc această proveniență eterogenă, minunându-se în același timp de armonia suverană, rezultată din aceste influențe. Pentru a reliefa și mai mult miracolul acestei fuziuni organice realizate de arta bizantină, să ne amintim că toate aceste popoare cu artele lor făcuseră parte din Imperiul Roman păgân: Roma le adunase zeii de pretutindeni
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție a artelor în lăcașul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e vorba de o putere care ține cheile sau frâul acestui echilibru spiritual, înțelegem că acest echilibru e rezultatul unui act eroic de renunțare. Ideea e lămurită în strofa următoare, unde renunțarea apare ca o desăvârșită impasibilitate, ca o plutire suverană peste patimile ce zac în voluptatea cărnii: Nu simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca o răstignire cu sens
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
am considerat garanții sigure pentru dorita colaborare de acum. În cazul în care nu putem primi o garanție mai solidă, trebuie să găsim o alta - eventual mai benefică; soluția problemei care ne frământă ar putea fi crearea statului Transilvania, independentă, suverană, în afara oricăror restricții federative sau alianțe statale"139. Un document sovietic de la Externe, emis mai înainte, în ianuarie 1944, prevedea cât se poate de explicit - și s-a dovedit (prin evenimentele de mai târziu, linia aceasta repurtând succes în decursul
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
atât mai evidentă pentru pacienții chirurgicali, care necesită imobilizare, factor supraadăugat riscului determinat de vârsta per se (49). Cu excepția contraindicațiilor, anticoagularea în doze terapeutice se inițiază prompt după confirmarea TVP. În practică nu trebuie uitat faptul că judecata clinicianului este suverană. Dacă suspiciunea clinică este înaltă și testele paraclinice nu pot fi efectuate în timp util, este de preferat inițierea terapiei cu anticoagulant. În mod clasic, inițierea terapiei cu anticoagulante se poate face cu HGGM, heparină nefracționată, fondaparină timp de 5-7
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Lucian Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/91951_a_92446]
-
proclama și cap al Bisericii) pe care unii țari (Petru cel Mare) și-o arogau. Experiența Bisericii Creștine a fost una complicată, cu suișuri și coborâșuri, cu variabile diferite. Spre exemplu, Catolicismul, în pofida încercării de a fi reprezentat printr-un suveran pontif (o reiterare a lui pontifex maximus) si de a organiza un fel de Stat al lui Dumnezeu pe pământ, nu a putut opri tendințele divergente din cadrul lui, dând naștere Reformei protestante, cu tot cortegiul său de anomalii si de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu imperiile sale vecine, Rusia și Austro-Ungaria, după trei secole în care Țara n-a avut dreptul de a încheia astfel de tratate, în deosebire de cele de ordin politic, în care în tot acest timp s-a putut exercita suveran; convenții, cum citim în articolul cu același titlu din foaia ieșeană, numărul pe 23 iulie 1876, care nu sînt nici prea liberale nici prea despotice, că ele nu repos nici pe liberul schimb în adevăratul înțeles al cuvîntului, nici pe
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ci Pericle a fost primul care a purtat acest nume. Neavînd nici o funcție sau avînd singura funcție conferită în urma unor alegeri, cea de strateg suprem - celelalte funcții fiind repartizate în democrația antică prin tragere la sorți -, el conducea Adunarea Poporului, suverană în Atena. Demagogia modernă se bazează, desigur, și pe discursuri, într-o imensă măsură chiar, dacă ne gîndim la toate discursurile electorale pe care un candidat modern trebuie să le țină. Dar se servește și de un instrument mai puțin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dacă este sau nu parte la convenție) care își exercită jurisdicția asupra oricărei părți din aria de răspândire a unei s specii aflate sub incidența prezentului acord; d) organizație de integrare economică regională înseamn înseamnă o organizație constituită din state suverane, la care se referă prezentul acord și care are competență în privința chestiunilor reglementate prin prezentul acord și care a fost pe deplin împuternicită să semneze, să ratifice, să accepte, s accepte, să aprobe sau să adere la acesta, în conformitate cu procedurile
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
joac?, ca un virtuos, cu ordinele antice pe trei niveluri, cu o mare libertate, conferind ansamblului un elan vertical, o plasticitate ?i o plenitudine unde pot fi surprinse senzualitatea de la Val-de-Gr�ce ?i noble?ea castelului de la Maisons. Frumuse-?ea suveran? a acestui edificiu se confirm? �n opozi?ia cu orizontalitatea ?i austeritatea �ntru totul militar? a celorlalte cl?dîrî de la Invalizi, inclusiv biserică vecin? Saint-Louis (1670-1677), datorate lui L. Bruant (c?tre 1635-1697), care deseneaz? �n aceea?i epoc? ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
formele de viață, din coeziunea lor, într-o formă-de-viață"17. Scenariul avut în vedere de Agamben este următorul: suveranul decretează starea de excepție și suspendă acțiunea legii, marcând indistincția dintre violență și drept. În termenii expuși de Carl Schmitt este suveran cel care decide asupra stării de excepție. Aceeași indistincție caracterizează și activitatea poliției, în special atunci când declară că are în vedere salvarea ordinii publice. Agamben citează o remarcă a lui Walter Benjamin conform căreia scopurile poliției nu sunt identice cu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
finele Primului Război Mondial, au avut loc în Europa multiple exerciții de identificare a dușmanului. Cum, până atunci, drepturile omului fuseseră deja dizolvate în noțiunea de drepturi ale cetățeanului, dușmanul-criminal va ajunge să fie deposedat de drepturile sale de cetățean de către puterea suverană, viața lui devenind astfel viață nudă. Concomitent, pe această scenă își face apariția și o altă reprezentare, cea a lui homo sacer. Ideea de om sacru provine din cultura romană și ea scoate în evidență dubla calitate a omului periculos
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]