7,731 matches
-
rezultă un misionarism național-comunist: " În îndeplinirea misiunii sale istorice, a rolului său politic conducător în societate, Partidul Comunist Român va asigura condiții optime pentru dezvoltarea pe o treaptă superioară a națiunii, pentru întărirea continuă a statului național, a independenței și suveranității sale" (Programul PCR, 1975, p. 145). Dacă în faza inițială a socialismului postbelic, naționalismul era o doctrină retrogradă, un alt fel de opiu cu care burghezia narcotiza masele, prevenindu-le astfel să conștientizeze adevăratele lor interese de clasă, precum și o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al Treilea Reich [...] (cf. Maier, 1988, pp. 17-18). Argumentul "revizioniștilor"36 a fost că cultura germană în general și memoria colectivă în special manifestă o obsesie față de Holocaust care trebuie depășită. Încă din 1981 cancelarul Helmut Schmidt a afirmat că "suveranitatea Germaniei nu mai trebuie să fie prizoniera Auschwitz-ului" (Olick, 1998, p. 550). Același Nolte a punctat forța sufocativă asupra prezentului pe care fixarea obsesivă a conștiinței contemporane pe păcatele trecutului nazist o poate avea: "[Holocaustul] pare să devină din ce în ce mai viu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
monocolore și cu majoritate restrînsă; 2.fuziunea puterii executive și legislative, cu predominanța executivului; 3.bicameralismul asimetric; 4.sistemul bipartidist; 5.sistemul de partide unidimensional; 6.sistemul electoral majoritar; 7.sistemul de guvernare unitar și centralizat; 8.constituția nescrisă și suveranitatea parlamentară; 9.democrația exclusiv reprezentativă (deci cu recurs nul la referendum sau numai în mod excepțional). Fără a intra în detalii, cel puțin unul dintre aceste puncte pare destul de discutabil. Dacă nu se dorește limitarea democrației majori-tariste doar la modelul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cel puțin unul dintre aceste puncte pare destul de discutabil. Dacă nu se dorește limitarea democrației majori-tariste doar la modelul Westminster, punctul 8 trebuie eliminat. Statele Unite oferă, desigur, un exemplu de democrație majoritaristă, dar au o constituție scrisă. Mai ales principiul suveranității parlamentare apare într-un ușor contrast cu fuziunea puterilor și cu supremația executivului. În ceea ce privește elementele care caracterizează modelul consensualist, acestea sînt: 1.împărțirea puterii executive: mari coaliții; 2.separarea formală și informală a puterilor; 3.bicameralismul echilibrat și reprezentarea minorității
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să îndeplinesc fără șovăire sarcinile de utecist, să respect neabătut principiile și normele muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste. Ca tânăr comunist, îmi voi consacra întreaga viață înfloririi patriei socialiste, apărării cuceririlor revoluționare ale poporului, independenței și suveranității Republicii Socialiste România, cauzei socialismului și comunismului. Voi acționa fără preget pentru întărirea solidarității tuturor forțelor revoluționare, antiimperialiste, ale progresului și păcii, pentru dezvoltarea prieteniei și colaborării între popoare, a unității tineretului de pretutindeni în lupta pentru o lume mai
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
lui Ceaușescu. D.T.: Todosia era bun la așa ceva. Ceaușescu l-a nominalizat personal pe Todosia. Atunci s-a dus Mihai Todosia pe Coasta de Est și a ținut vreo zece conferințe despre această doctrină. Era un fel de doctrină a "suveranității limitate". S.B.: Deci, el a plecat cu misiunea fermă să combată doctrina Sonnenfeldt. Era o miză pentru România și, culmea, americanii au dat înapoi. Sonnenfeldt avea dreptate, dar până la un punct, pentru că totuși România a făcut disidență și în Tratatul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
căreia se cerea reconcilierea spiritului islamic cu cel al Vestului modern 3. Cerințele politice ale musulmanilor în subcontinent se cristalizau în cererea pentru o patrie musulmană, în timp ce hindușii optau pentru negarea necesarului securității, care se putea realiza numai prin obținerea suveranității asupra patriei. Rezultatele negocierilor între cele două mișcări, hindusă și musulmană, consta în ciocnirea între componentele politice care erau reconciliabile între ele; aceasta consta în opoziția Congresului Național Indian față de divizarea Indiei și insistența Ligii Musulmane, pe întreaga Indie, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
o abordare politică urmată și după organizarea flotei chineze, precum și după unele victorii militare decisive ale armatei chineze; așa a fost cazul, în anul 1884, în războiul sino-francez, când a fost semnat un tratat prin care China a renunțat la suveranitatea asupra Vietnamului în favoarea Franței învinse 11. Clauza "să tratăm pe toți cu aceeași generozitate" a jucat un rol de loc neglijabil în procesul decăderii Chinei în stare de semicolonie, supusă dominației colective a țărilor imperialiste. "Astfel, acestea s-au putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1000 de tratate inegale de către China. Acestea prevedeau cedări de teritorii (peste 1 milion km pătrați în China de nord-est și nord-vest), transformarea Birmaniei și Vietnamului în colonii ale puterilor occidentale, după exercitarea de către China, de-a lungul secolelor, a suveranității asupra celor două țări. Puterile străine au demarat împărțirea Chinei, care ajunsese, de facto, sub administrarea colectivă a marilor puteri, ca țară învinsă în urma Răscoalei Boxerilor și semnarea tratatului în 1901 cu cele șapte state invadatoare, ca o consecință a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și materiale la efortul militar al țărilor Antantei. Anii Primului Război Mondial s-au încheiat pentru China prin creșterea puterii materiale și politice a burgheziei naționale, pentru formarea mișcărilor de masă care urmăreau ca scop realizarea unității țării, redobândirea prerogativelor independenței și suveranității naționale, deziderate care s-au manifestat cu pregnanță în politica externă. Cele șapte condiții dezirabile, prezentate înaintea Conferinței de la Paris de trimișii Chinei au fost respinse și "transferate în atenția Consiliului Administrativ al Ligii Națiunilor, atunci când aceasta își va intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
anulate documentele semnate de Rusia și China și a fost trasată o nouă linie de graniță între cele două țări; Rusia a recunoscut, totodată, că Mongolia Exterioară constituie parte integrantă a Republicii China și a luat angajamentul de a respecta suveranitatea Chinei în acel teritoriu; Rusia a renunțat la concesiunile pe care imperiul rus le deținea pe teritoriul Chinei și la dreptul de extrateritorialitate al consulatelor; Rusia a renunțat la partea din despăgubirile prevăzute în tratatul din 1911 cu China; China
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
trecut la lichidarea dependenței coloniale, asigurând stabilitatea economică și financiară a țării, pentru dezvoltarea rețelelor de comunicație etc. Un loc important în China l-a avut preocuparea de a așeza relațiile cu alte state pe principiile egalității și respectului reciproc, suveranității, de a încheia noi tratate. Au fost lichidate servituțile și obligațiile nedrepte impuse Chinei în perioada iulie-decembrie 1928, obținându-se de la S.U.A., Marea Britanie, Franța și alte șapte state occidentale recunoașterea autonomiei vamale a Chinei, marcând astfel o nouă eră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost cucerit locul ce i se cuvenea Chinei în viața internațională. În martie 1938, a avut loc la Wuhan Conferința Națională Provizorie a Partidului Național, care a elaborat politica externă, potrivit căreia trebuia să se militeze în spiritul independenței și suveranității țării, pentru realizarea alianței cu toate statele și națiunile solidare cu cauza ei, cu toate forțele care luptă împotriva agresiunii japoneze, pentru apărarea păcii și dreptății internaționale, pentru respectarea tratatelor și autorităților internaționale, pentru garantarea păcii trainice în Asia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
acestea în viața politică internațională. Tratatul sino-sovietic de prietenie și alianță între China și U.R.S.S. a fost parafat la 14 august 1945, ziua capitulării Japoniei; într-o formă juridică erau menționate prevederile înțelegerii convenite la Yalta. U.R.S.S. recunoștea suveranitatea Chinei asupra Manciuriei, obligându-se să respecte principiul neamestecului în treburile interne ale Chinei, iar guvernul chinez era dispus să recunoască independența Mongoliei Exterioare (Republica Populară Mongolă) în urma unui plebiscit. Războiul declarat de U.R.S.S. la 8 august 1945 Japoniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
continuă dezvoltare și diversificare în toate domeniile de activitate: politic, economic, cultural, tehnico-științific, sportiv etc. Cele două state și-au desfășurat relațiile în conformitate cu principiile marxism-leninismului și ale internaționalismului socialist, cu principiile respectării cu strictețe a egalității în drepturi, independenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc și întrajutorării tovărășești. Pe parcursul deceniilor (1949-1989) de la stabilirea relațiilor diplomatice, între cele două state au avut loc numeroase întâlniri la nivel înalt și schimburi de vizite de partid și guvernamentale, parlamentare, militare, culturale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Xiao Ping a revenit pentru a doua oară în conducerea chineză; acesta a dat asigurări delegației române, aflate la Pekin, că "Republica Populară Chineză a fost și va rămâne un prieten de nădejde al poporului român în asigurarea independenței și suveranității naționale, că R. P. Chineză se simte obligată să sprijine România și mai mult pe toate planurile"34. Delegația chineză condusă de Li Xiannian, vicepremier al Consiliului de Stat, la sărbătorirea la 23 August 1974 a Zilei naționale a României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a conducerii chineze (conducerea de partid, administrația guvernamentală și armata), acesta fiind un prieten fidel al poporului român: "Poporul chinez va sta întotdeauna alături de poporul român, va sprijini lupta dusă de poporul român pentru cauza dreaptă a apărării independenței și suveranității naționale". Între anii 1950 și 1970 ai secolului XX, între România și China se statorniciseră baze solide, relevante pentru independența și suveranitatea României, a fost cultivat dialogul româno-chinez la nivel înalt, România dobândind libertatea de acțiune, inclusiv de deschiderea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
întotdeauna alături de poporul român, va sprijini lupta dusă de poporul român pentru cauza dreaptă a apărării independenței și suveranității naționale". Între anii 1950 și 1970 ai secolului XX, între România și China se statorniciseră baze solide, relevante pentru independența și suveranitatea României, a fost cultivat dialogul româno-chinez la nivel înalt, România dobândind libertatea de acțiune, inclusiv de deschiderea unor relații rodnice cu toate statele vestice, cu toate statele lumii. Activitatea mea în Ambasada română de la Pekin, în perioada 1965-1968 și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
țări de a folosi posibilitățile existente în economiile lor pentru intensificarea schimburilor reciproce comerciale, cooperarea economică și tehnico-științifică și, de asemenea, relațiile culturale și în alte domenii. Principiile pe care se bazau relațiile indiano-române în planul extern respectarea independenței și suveranității naționale, egalității în drepturi, neamestecul în treburile interne, avantajul reciproc au fost apreciate de președintele Indiei ca principii care au cunoscut o creștere a semnificației și eficacității acestora. Pozițiile concordante ale celor două țări în probleme internaționale se concretizau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
care au refuzat invitația. Tratatul a fost semnat de 49 de state, inclusiv Japonia, cu excepția Cehoslovaciei, Poloniei și U.R.S.S. SUA și Japonia au semnat un tratat bilateral separat, referitor la staționarea unor trupe pe timp determinat pe teritoriul japonez. Suveranitatea deplină a Japoniei a devenit efectivă la 28 aprilie 1952. S.U.A. și Japonia au semnat un tratat militar, referitor la fabricarea în Japonia de arme după specificație americană. Japonia și U.R.S.S. au pus capăt în anul 1956 stării de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de ministrul afacerilor externe, a efectuat o vizită în România între 2o-26 octombrie 1967. Documentul comun dat publicității a subliniat importanța stabilirii, între toate statele, indiferent de sistemul lor social și politic, a unor relații bazate pe principiile independenței și suveranității naționale, egalității în drepturi, neintervenției în afacerile interne și avantajului reciproc. S-a inițiat și s-a dezvoltat colaborarea între cele două țări în cadrul O.N.U. și al altor organizații internaționale, prin coautorate la diverse rezoluții și prin sprijinirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
decembrie 1972), luând numele de Bangladesh (recunoscut de Pakistan în 1974). România a recunoscut Republica Populară Bangladesh în vara anului 1972, la cererea acesteia, și a stabilit cu acest stat (fostul Pakistan de Est) relații diplomatice, pe baza principiilor respectării suveranității și independenței, egalității în drepturi, neamestecului în treburile interne și avantajului reciproc. Întrucât și Ministerul de Externe indian s-a adresat M.A.E. român, prin ambasadorul român la New Delhi, cu rugămintea de a recunoaște noul stat Bangladesh, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și similitudinea sau apropierea punctelor de vedere într-o serie de probleme internaționale, hotărârea de a continua întărirea și intensificarea relațiilor în domeniile politic, economic, precum și în alte privințe, având la bază principiile cu aplicație universală ale respectării independenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne, egalității în drepturi și avantajului reciproc. În domeniul relațiilor economice și comerciale, în anul 1972, la scurt timp după recunoașterea de către România și stabilirea relațiilor diplomatice la rang de ambasadă, între cele două țări a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vechea dominație. În urma luptelor de eliberare națională, Cambodgia a obținut statutul de "stat asociat" în cadrul Comunității franceze (la 8 noiembrie 1949), iar la 9 noiembrie 1953 și-a proclamat independența de stat. Acordurile de la Geneva (1954) au garantat independența și suveranitatea Cambodgiei. În anul 1957, Parlamentul a adoptat legea privind neutralitatea statului cambodgian, Norodom Sihanouk (care abdicase la 2.03.1955 în favoarea tatălui său Norodom Supamit), luându-și titlul de prinț, a redevenit la 17 iunie 1960 șef al statului. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
este membru al O.N.U. din 1955; Cambodgia avea în 1976 relații cu 64 de state și cu 19 organizații internaționale guvernamentale (1975). Relațiile româno-cambodgiene Politica externă a Cambodgiei a constat în aplicarea unei linii de apărare a independenței, suveranității, neutralității, integrității teritoriale, în favoarea stabilirii de relații diplomatice cu toate statele lumii, inclusiv cu România, și în dezvoltarea de relații comerciale pe baze de egalitate în drepturi și avantaj reciproc. În acest scop, la sfârșitul anului 1962, o delegație de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]