5,450 matches
-
o rostise. Intonația ei m-a ajutat să-i reconstitui sensul. Da, era intonația luată de un povestitor când spune: „Nu, dar asta ați mai auzit-o probabil deja. N-am să vă plictisesc cu poveștile mele demodate...” și speră tainic ca ascultătorii lui să înceapă să-l încurajeze, afirmând că nu cunosc povestea aceea sau că au uitat-o... Am clătinat ușor din cap, cu un aer plin de îndoială. - Nu, nu, nu cred. Dar ești sigură că mi-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cald decât ieri! Gavrilici este iarăși beat... Cucușka n-a trecut în seara asta... Acolo arde stepa, uită-te! Nu, e un nor... Am să mai fac un ceai... Astăzi, la piață, se vindeau pepeni verzi din Uzbekistan...” Indicibilul! Era tainic legat, înțelegeam acuma, de ceea ce e esențial. Esențialul era indicibil. Incomunicabil. Și tot ce, în lumea asta, mă tortura cu frumusețea sa mută, tot ce se putea lipsi de vorbe îmi părea esențial. Indicibilul era esențial. Ecuația aceasta a creat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fără să mărturisească nimănui, se știa condamnată, fără să se trădeze prin vreun cuvânt sau vreun gest. Iar noi, zile întregi, vorbeam despre cochetele din Belle Époque... Am văzut-o plecând pe Charlotte cu o ușurare ascunsă. Mă simțeam implicat tainic în moartea mamei. Da, simțeam față de ea responsabilitatea vagă încercată de spectatorul a cărui privire face să se clatine sau chiar să cadă un dansator pe sârmă. Charlotte mă învățase să deslușesc siluete pariziene în inima unui mare oraș industrial
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zile. În furnicarul uman de pe pista de dans, vedeam formându-se grupuri - un vârtej de adolescenți lua naștere, zvârcolindu-se tot mai surescitat, și roia, plecând să se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu, când miraculos de tainic și de profund: dragostea. Probabil că s-a pomenit în plus într-una dintre companiile acelea. Băuse ca și ceilalți, pe ascuns, printre arbuștii care acopereau versanții Muntelui. Apoi, când micul lor cerc agitat s-a risipit în perechi, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tare. 3 - O s\ v\ ar\t\m numaidec`t... (n.tr.) 1 „O arie exist\, o [tiu [i pentru ea A[ da orice Rossini, ori Mozart, orice Weber, O arie prea veche, prea trist\, prea funebr\ Suind cu farmec tainic doar la urechea mea” Gérard de Nerval, Poesii, Ed. Univers, Bucure[ti, 1979, traducere de Leonid Dimov (n.tr.). Ratafia - lichior de cas\ aromat, preparat din diverse ingrediente (petale de flori, fructe, tulpini [.a.) macerate `n alcool cu zah\r
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au dispărut În desișul pădurii, fiecare urmându-și drumul dinainte stabilit. Gheorghe Olaru, unul dintre ei, Înainta voinicește, cu pușca la umăr, pe poteca ce șerpuia pe marginea pârâului. Din când În când, se oprea și cerceta cu privirea locurile tainice ale desișurilor. Nimic deosebit. În Împrejurimi era o liniște deplină. Nu se auzea decât freamătul ușor al frunzelor copacilor. În depărtare Însă, dinspre Brașov, se deslușeau Împușcături, semne ale unor bătălii. Soarele se ridicase deasupra munților, poleind cu razele sale
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
satului Îl Întâmpinară ca pe un viteaz: Bravo, băiete ! Pentru faptele lui de eroism, Gheorghe Olaru a fost decorat. Cuvinte: Bârsa = zonă geografică deosebit de frumoasă, care se Întinde la poalele Munților Carpați, aproape de Brașov; a patrula = a merge În recunoaștere; tainic = ascuns, ferit, neștiut de alții; suspect = care dă de bănuit; a iscodi = a cerceta cu de amănuntul. BRÂNDUȘELE după Eusebiu Camilar De mult rămăsese În urmă Bratislava, cu Dunărea oglindind plantele dumbrăvilor și culoarea de purpură a răsăritului. Se vestea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
că un sânge Nobil cum este cel dintr-al tău piept, Sânge al lui Borebist, Diurpaneu, Ar fi putut să miște-n inimă-ți Alte simțiri decât ce le găsesc, Dar te-am văzut sinistru ș-adîncit, Tăcut, purtat de-o tainică durere, Dureri cum se-ntrevăd pe frunți de regi Și am crezut... Ce am crezut?... Uitai. B[ORIS] Putut-am ști c-a ta îngenunchere * Izvor e numai la dorinți d-acestea? Ce-mi pasă mie cum pe rege-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
propriu străin îmi pare mie, Se pare că-n țărîna-i șed numai cu chirie: Stăpînu -n orice clipă e gata să mă deie Afară. Cine mi-este stăpînul?... Îl simt, îl simt cum intră încet în stăpânire, E nevăzut, e tainic, e moartea fară știre... SAS Preaînălțate Doamne. DRAGUL Cu ce ochi mă privește! De n-aș vedea nimica pe el eu îl văd totuși. Ce ascuțit dezgheață privirea-i pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă! Sas, ai ureche
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e acuma, tot drag îmi e de ele... Privirea ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e acuma, tot drag îmi e de ele... Privirea ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum că-n lutu-i eu șed ca în chirie, Stăpînu-n orice clipă e gata să mă deie Afară... Cine-i dânsul, ca-n fața mea să steie?... Îl simt... îl simt cum intră în a sa stăpânire, E nevăzut, e tainic, e moartea făr' de știre... Ușor trecea odată Domniei-noastre vremea, Pe-a bucuriei pasuri ne număram noi anii - Și azi, boieri, e-o lună de când, cuprinși de-o vrajă, Noi numărăm cu spaimă ce-ncet a noastre zile Se strecur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ți-a fost de-ajuns să moară, Nu, ai vrut să-i fie neamul de rușine și ocară, Au venit ispititorul, om de sfat la cele rele, Ce îmi suflă în ureche rușinoasele momele: " Vodă-l osândi chiar astăzi, zise tainic omul tău, Nimeni nu poate să-l scape de la moarte... numai eu... Scapă-l, zic! O, mîntuiește-l, tot ce am, multe, puține, Ce odoare am ia toate, ia și haina de pe mine, Dară scapă-l [de la moarte]"", O!, îmi zise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bună dimineață, sau într-o bună seară, sau într-una din zile (căci două nu i-or fi trebuit geniale Lopăți ) să scrie-n românește o comedie: Viclenie și amor, în trei acte cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul 15... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana, adică... hoțul de el! schimbă pe Elena lui Cocovei în Diana, și, din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De tine-i inima plină! N-au sunat un clopot departe? Vin poate-ai noștri? De ce bucuria doare? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somn mă pomeni Și văd că-i dusă gheața Ce greu m-acoperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagăn-acum paseri Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se] fură. N-au sunat departe un clopot? Vin poate ai mei? De ce bucuria doare astfel? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somnu-mi m-a trezit, Să văd de-i dusă gheața Ce-atît m-a coperit. a De vânturi tainic murmur, Al primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce-atît m-a coperit. a De vânturi tainic murmur, Al primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se leagăn Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se leagăn Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, O paseri, povestiți-mi Povestea-vă cîntînd! CORUL TUTUROR BURSCHEN-ILOR, FETELOR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine ni-i inima plină. N-au sunat un clopot departe? Vin ai miei doară? De ce bucuria doare? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somn mă pomeni Și văd că-i dusă gheața Ce greu mă coperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagănă-acum paseri Pe flori cu blând miros, Beau rouă și mă-ntreabă Daca mai sânt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, a O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
margini și mă mustră cu dispreț. BOMILKAR (încet) Aș, ce vorbă... (pentru sine) Să respingă el atâtea frumuseți? LAIS (încet) Am să-ți spun ceva. BOMILKAR Chalkidias, fii așa de bun și du-te, Căci am de vorbit cu Lais tainic câteva minute. {EminescuOpVIII 465} CHALKIDIAS Eu mă mir cum n-ai rușine de cutezi a-mi da porunci, Nu sunt încă sclav la tine, mai așteaptă pîn-atunci. BOMILKAR Uite iar se întărîtă craterul să verse foc. Liniștește-te, eu numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
divina sa partiție! Cine va putea vreodată zugrăvi minunatele zboruri ale geniului lui, sfințitele inspirații ale sufletului lui! Le și pusese pe hârtie melodiile celor șase dintâi strofe, se gătea să înceapă o altă cântare, când auzi bătând o lovitură tainică la ușa camerii sale... Se sculă, crezând că este mumă-sa, care, ca toate mumele cele bune, venea să certe pe fiul său că se ostenește așa de mult și nu se culcă. Însă se amăgea, văzu înainte-i un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cată a se atribui în mare parte zgândăririlor în secret și adememitoarelor făgăduințe cu care știu să-l înnădească prizonierul sebastocrator Isaac, care-i pusese-n perspectivă între altele de-a-i da de soție pe fiică-sa Teodora; dar instigatorul tainic n-avu parte să ajungă omorârea lui Asan, căci puțin înainte muri și el în închisoare. Răscoala lui Ivanco izbucni puternic în flăcăraie și se lăți repede. În cea dentăi uimire el izbuti să ocupe chiar tăria de căpetenie din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu fir și c-o grămadă de bani de aur. Dragota s-arătă foarte mulțumitor pentru înalta distincțiune, făcând făgăduințe strălucite despre curînda supunere a orașului și cetății Melenik, pe care le și ținu cu bună-credință. El urzi acolo uneltiri tainice cu locuitorii, lucru la care-i mai venise la-ndemînă inacțiunea lui Nicolae Litovoi, comandantul orașului, care era reținut în pat prin boală, și câștigă pentru planul său pe un locuitor notabil din oraș, anume Nicolae Manglavites, om îndrăzneț și iscoditor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu afacerile serioase ale stăpânirii, însă îndaltmintrelea era crescut nalt și subțire și frumos de chip, imberb încă și o jucărie în mînile sfătuitorilor săi vicleni și lipsiți de conștiință. Aceștia uneltiră o conjurațiune în contra lui, se puseră în relații tainice cu Vatatzes, tratară cu el condițiile predării Tessalonicului, scoaseră de la el o confirmare documentală a drepturilor și privilegiilor moștenite ale orașului, îl întărîtară pe despotul Dimitrie atât de mult în contra împăratului încît refuză tributul și ascultarea asigurată prin tratat și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]