5,159 matches
-
ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes să lumineze pereții crăpați. Duhoarea de urină și tescovină fermentată te poate lăsa fără aer în plămâni. Cu o dezinvoltură ce trădează obișnuința, Manfred se oprește în fața unei uși cu vopsea ce fusese odată verde, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucru, un bărbat adevărat ofițerul român! Chiar dacă nițel țicnit. Un rând de băutură gratis la toată lumea! Casa face cinste! După un scurt moment de stupoare, gesturile caritabile nu stăteau în firea cârciumarului, un cor de chiote vesele aproape că ridică tavanul. Din mulțime, Darie se îndreaptă spre masa unde Marius continuă să bea indiferent vin dintr-un pahar mare. Ce-i măi Novăcene? Să trăiți! Ordin de la domnul căpitan Apostol! Toți ofițerii să se prezinte PC-ul companiei. Ei, atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de mulți alți camarazi, mai puțini norocoși. O lampă veche, cu fitil, stă agățată într-un cui bătut într-un stâlp de susținere a tavanului. Lumina pâlpâitoare ce se strecoară prin sticla afumată mai înveselește cumva interiorul. După ce explică comandanților de grupă misiunea la care urmează să ia parte, Marius ordonă repaus până la ora plecării. După primirea veștilor, fiecare om din pluton se pregătește cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bine ei, veteranii. Calmi, aceștia au încremenită pe față acea seninătate născută numai dintr-o acceptare realistă a situației prezente. Un soldat cântă din frunză o melodie melancolică. Unii scriu acasă, sau își curăță armele. Alții, fixează pur si simplu tavanul, stând întinși în paturi, o expresie foarte politicoasă pentru stratul subțire de fân acoperit cu foile de cort. Așezat pe un scaun desfundat, Marius trage cu dinții dintr-o bucată de pâine uscată, veche și întărită, numai bună să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează vizibile și imaginile unei foste alte vieți. Chiar lângă ușă, atrage privirile un crucifix frumos sculptat. Pentru o clipă, Marius reflectă la sentimentul religios care ar fi corespuns celui care-l pusese acolo. A putut respectivul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foarte gravă. Ceva în legătură cu niște complicații după naștere. Maiorul von Streinitz a dat-o în grija unei infirmiere. Sunetul unor pași grei pe coridor le întrerupe discuția. În cameră intră Mâțu. Lumina zgârcită provenită de la un bec minuscul montat pe tavanul holului pătrunde odată cu el în cameră. "Au reparat băieții generatorul" gândește Marius. Dom' locotenent, avem doi prizonieri. O infirmieră pe care am trimis-o sub escortă la magazie pentru niște cutii cu lapte praf, precum și un ofițer german. Este rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veți avea nevoie de toate forțele. Din holul parterului, Marius și Lazăr aud la etaj zgomot de ferestre trântite și sunet de voci. Intră pe un coridor mic, strâmt și ușor curb. Și aici se văd urmele luptei. Becul din tavan este făcut țăndări, globul de cristal care-l proteja este smuls cu tot cu o bucată de zidărie. Pășesc peste cadavrul unui militar neamț și deschid o ușă pe care scrie cu vopsea verde, scorojită, ceva în cehă. Intră, urmat de Mâțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea ațintită spre tavan, plecat deja către o altă lume. Fața eliberată de durere, se destinde. Zâmbește frumos și candid, ca un mugur de floare deschis în fața primei raze a soarelui. Mamă...Măicuță... Încearcă să mai spună ceva dar sângele țâșnește pe gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
peste acoperiș, ca să explodeze cu zgomot mare în preajma clădirii. Artileria germană! Unul dintre copii începe să plângă cu putere, urmat imediat de celălalt. Un trosnet asurzitor se aude undeva sus. O crăpătură lungă își face apariția în varul alb al tavanului. Camera se umple de praf. Fără să mai piardă nici o secundă, Marius face semn infirmierei să vină cu el. Ridică în brațe trupul neînsuflețit al Smarandei și ies cu toții pe coridor. În jurul lor se dezlănțuie iadul. Obuzele percutează violent pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute Închise aparatul și camera reintră În liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mîinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi În sinea ei, sînteți cam Îngîmfat - și zîmbi. Întîlnirea cu dumneavoastră m-a tulburat prin violența cu care vă susțineți părerile.” - „Nu e violentă ci credință”, auzi răspunzîndu-i-se - „Tot așa vă consumați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mari Învață „lecția”; parcă dumneavoastră nu știți, domnule judecător? Asta-i situația. Nu-i nici o ieșire, s-a terminat. Vă rog să nu spuneți nimănui c-ați vorbit cu mine așa ceva. Nu avui puterea să zîmbesc; ciocnirăm tăcuți. Luminile din tavan Învîrteau vîrstele acelor oameni, destinele lor și timpul acelui loc. Dar nimeni nu observa. - Unde-ai găsit sania asta, Lung? - E a primăriei, că eu tot acolo lucrez, n-au găsit altul mai bun. CÎt despre sanie, au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Anglia, membrii formației Vunk au făcut să cânte și să danseze un stadion întreg, nelipsind piesele de mare succes “Pleacă!” (se putea fără ea?), “Independent”, “Noi o scoatem la capăt”, “All Too Young”, “Iubire cu împrumut”, “Dau alarma”, “Artificii pe tavan”, “La orice oră”, “Așa, și?” (cu videoclip de ultimă oră). Un alt spectacol de înaltă ținută artistică a fost organizat de cunoscutul promotor Dorin Irimia în ambianța mai puțin obișnuită, dar selectă și aristocratică, a Castelului Cantacuzino de la Bușteni. A
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]
-
joc, podeaua este uzată, iar dotările și utilitățile sunt deteriorate. Complexul „Bega” din Circumvalațiunii, alcătuit din sală de gimnastică, sală de atletism și bazin de înot prezintă deficiențe de aerisire și iluminat, aspect insalubru al vestiarelor și grupurilor sanitare, iar tavanul este șubrezit. Reprezentanții C.J.T. au apreciat că pentru lucrări urgente ar fi necesară o sumă între 1-1,5 milioane lei, însă devizele și prioritatea lucrărilor se vor stabili după hotărârea de Guvern privind administrarea obiectivelor sportive de către administrația județeană. L.
Agenda2006-13-06-general1 () [Corola-journal/Journalistic/284897_a_286226]
-
-l ia și-l duc la poliție; ori că victimele lui chiar îl răpun; ori că se ucide el însuși de mustrarea cugetului; ori, dacă nu i se întîmplă una din astea, apoi trebuie neapărat să-i cază apoplexie sau tavanul în cap, pentru satisfacția înaltei nobilimi și onor. public. Acesta e calapodul literar pe care e turnată și Fiica lui Tintoretto și în adevăr, în această melodramă mișelul Arezzo, după ce a făcut atâtea ticăloșii, moare la sfârșit trăsnit de o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Unde stătea deci Dumnezeu, unde erau raiul și iadul, în Sirius, în Vega? Sau poate mai departe? În Dostoievski un personaj ironizează pe altul care îl suspecta că ar crede în acel Dumnezeu cu barbă și în acel iad cu tavan în care dracii înfig furca în tine și te țintuiesc cu ea de acest tavan. În primul rând chiar cuvântul furcă ar naște nedumeriri. Furca are o coadă de lemn și vârfurile cu trei brațe de metal. Ei bine, de unde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai departe? În Dostoievski un personaj ironizează pe altul care îl suspecta că ar crede în acel Dumnezeu cu barbă și în acel iad cu tavan în care dracii înfig furca în tine și te țintuiesc cu ea de acest tavan. În primul rând chiar cuvântul furcă ar naște nedumeriri. Furca are o coadă de lemn și vârfurile cu trei brațe de metal. Ei bine, de unde luau dracii lemn și cine le turna fierul? Iadul nefiind plasat pe pământ, unde puteau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
au decît! Să le ia cum vor, n-o să mă apuc eu acuma și să nu mai gândesc ce-mi place, bineînțeles însă că o să fiu mai atent la omul din fața mea." Și tăcui și începui să mă uit pe tavan. Pe urmă mă uitai îndărăt. A! Vitraliul! Mă ridicai și îl cercetai atent. Da, se putea drege, vaza-proiectil îi făcuse doar o gaură, restul rămăsese întreg. Se putea combina cu geam obișnuit și tot rămânea el frumos. Sigur că eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totuși lungit și nu simții atingerea familiară a cristalului de pe birou și a scaunului de sub mine. Deschisei ochii și atunci sării brusc în picioare. Nu la birou, ci pe o masă ruginită de fier adormisem. Un bec aprins spânzura în tavan. O ușă de metal, niște pereți negri și o ferăstruică înaltă, zăbrelită, îmi amintiră că eram prizonier, că fusesem ridicat de-acasă și că fusesem implicat în afacerea Sumanelor negre. Mă uitai la ceas: erau orele patru. Începui să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dublează chiar sub ochii mei, detașîndu-se încet și lateral și se fixează apoi la o distanță de o palmă una de alta și amândouă rămânând nemișcate. Clipii, dozele se uniră, dar apoi începură iar să se despartă. În același timp tavanul începu și el să se clatine. Mă ridicai nedumerit. Chiar atât de mult băusem? Nicidecum, două pahare, asta nu însemna a bea. Mă întinsei la loc. Fenomenul se repetă eu plafoniera, care așa mare cum era începu și ea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Trecutul îndepărtat care năvălise câteva minute în clipele mele de față se retrase de asemeni așa cum năvălise. Își puse tacâmurile pe farfurie și începu să se uite în sine, dar nu cu o privire întoarsă, micșorată, ci dimpotrivă răsucită spre tavan. "O cafea, un filtru, un tort Richard, un meringue glacé, fructe ceva, dom' profesor?" mă întrebă chelnerul. "Da, zisei, fructe, un filtru." "Domnița nu ia nimic?" Vroia să plece? O privii insistent și nu-i pusei întrebarea. Nu, nu vroia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca la intrare. Intrarăm într-un fel de budoar, dacă budoar era, sau garderobă, era plină până sus de dulapuri și de oglinzi, cu scaune albe de toaletă, iar pereții, pe unde erau liberi, erau tapisați în gri, ca și tavanul. De aici ea deschise o ușă și dădurăm într-un dormitor somptuos, cu un singur geam, dar și mai mare decât cel din sufragerie. Ea deschise o ușă din stânga și, fără să se oprească, văzui în treacăt baia (nu mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iluminarea auxiliară deja slăbise, Nimeni nu putea spune de cât timp erau folosite bateriile. Vântul îi mai însoți o bucată de drum, suflând printre panourile metalice. Pe jos, apa se adunase în băltoace, iar mai departe, ploaia pătrundea picurând prin tavanul ciuruit. Apone dădu capul pe spate pentru a permite camerei de pe cască să transmită urmele luptei pentru persoanele rămase în blindat. ― Vibratoare, murmură. S-a tras în prostie. La postul de operații, Ripley se uită la Bucke. ― Victimele unei epidemii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de o cutie de metal pe care o dădu la o parte cu un șut, făcând-o să se rostogolească cu mare tâmbălău în penumbră. Infanteria își păstră echilibrul și cu siguranța de sine, dar Ripley crezu că sare în tavan. Detectorul caporalului emitea acum bipuri regulate, aproape neîntrerupte. Zumzetul devenise un vaiet ascuțit, când o grămadă de cratițe se prăbuși în dreapta lor; avură timp să zărească o siluetă neclară, dincolo de mesele de preparare. Vasquez se răsuci cu suplețe și degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în dreapta lor; avură timp să zărească o siluetă neclară, dincolo de mesele de preparare. Vasquez se răsuci cu suplețe și degetul apăsă pe trăgaci. Atunci, Hicks se folosi de pușca lui, pentru a devia țeava armei grele a cărei rafală atinse tavanul. Sub o ploaie de stropi de metal topit. Vasquez se întoarse înjurând. Fără să-i pese, Hicks înainta în linia de tragere și îndreptă lampa sub un șir de dulapuri metalice, Rămase așa parcă timp de-o veșnicie, apoi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înțelegea ce-i spunea. Căută un loc în care copila putea să se odihnească în liniște, beneficiind de o siguranță relativă. Blocul operator se găsea la extremitatea secțiunii medicale. Marea parte a echipamentului era încastrat în pereți; restul atârna din tavan, la capătul unor brațe extensibile. O sferă mare care conținea proiectoare și instrumente chirurgicale, domina ansamblul. Dulapurile și celelalte materiale erau îngrămădite într-un colț pentru a face loc mai multor paturi metalice. Acolo vor veni să doarmă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]