8,991 matches
-
Dahl, „The Arrogant Archon and the Lewd Sophia: Jewish Traditions in Gnostic Revolt”, in The Rediscovery, 2: Sethian Gnosticism, 689-712. Oskar Dähnhardt, Natursagen: Eine Sammlung naturdeutender Sagen Märchen Fabeln und Legenden, ed. O. Dähnhardt, vol. 1 (1907): Sagen zum Alten Testament (reluare, Burt Franklin, New York, 1970). De resurrectione (Epistula ad Rheginum), M. Malinine, H. -Ch. Puech, G. Quispel, and W. Till (ed.), Rascher, Zürich and Stuttgart, 1963. François Decret, Mani et la tradition manichéenne, Seuil, Paris, 1974. Le Deuxième Traité du
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
der Offenbarung und Geburt Manis”, Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 8 (1971), 247-50. L. Koenen und Cornelia Römer, Der Kölner Mani-Codex: Abbildungen und diplomatischer Text, Habelt, Bonn, 1985. Helmut Koester, History and Literature of Early Christianity (Introduction to the New Testament, 2), Fortress and De Gruyter, Philadelphia, Berlin, New York, 1982. Klaus Koschorke, Die Polemik der Gnostiker gegen das kirchliche Christentum (NHS 12), 1978. Hans Joachim Krämer, Der Ursprung der Geistmetaphysik: Untersuchungen zur Geschichte des Platonismus zwischen Platon und Plotin, Schippers, Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1988. S.N. Lieu, Manichaeism in the Later Roman Empire and Medieval China: A Historical Survey, Manchester Univ. Press, Manchester, 1985. Hannjost Lixfeld, Gott und Teufel als Weltschöpfer, Fink, München, 1971. A.H.B. Logan and A.J.M. Wedderburn, eds., The New Testament and Gnosis: Essays in Honor of R. McL. Wilson, T. & T. Clark, Edinburgh, 1983. Milan Loos, Dualist Heresy in the Middle Ages, Academia-M. Nijhoff, Prague, 1974. Karl Löwith, Von Hegel zu Nietzsche: Der revolutionäre Bruch im Denken des 19
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
K. Drynjeff, and H. Ringgren, eds., Ex Orbe Religionum: Studia Geo Widengren obiata, Brill Leiden, 1973, vol.l, 457-70. —, „Biblical Exegesis in Gnostic Literature”, in Michael Stone, ed., Armenian and Biblical Studies, Jerusalem, 1976, 70-80. —, „Gnostic Interpretation of the Old Testament in the Testimony of Truth”, Harvard Theological Review 73 (1980), 311-19. —, „The Problem of «Jewish Gnostic» Literature”, in Charles W. Hedrick and Robert Hodgson, Jr., eds., Nag Hammadi, Gnosticism, and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986, 15-36. Luciano Pellicani, I
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
to Cairo: The Story of the Discovery and the Middlemen of the Nag Hammadi Codices”, in Colloque international, 21-58. —, „The NH Library and the Study of the NT,” in A. H. B. Logan and A.J.M. Wedderburn, eds., The New Testament and Gnosis: Essays in Honor of R. McL. Wilson, T. & T. Clark, Edinburgh, 1983, 1-19. James M. Robinson, gen. ed., The Nag Hammadi Library in English, rev. ed., Harper & Row, San Francisco, 1988. Kurt Rudolph, Die Mandäer I: Prolegomena. Das
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dinspre angajamentul mesianic al luptei eliberatoare pe care și-au asumat-o cei din munți. Acest discurs acoperă o varietate de autodefiniri și percepții, de la cele impregnate de sacralitate, centrate pe jertfă și martiraj, ale celor care „au lăsat un Testament scris nu cu slove, ci cu propriul sânge”, „martiri ce se sacrifică pe sine pentru alții”42, până la cele ce se regăsesc În formulări comune, ca „partizani”, „luptători”, „frați”. Relevante rămân autodefinirile colective ale grupurilor de partizani sau luptători din
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
oportunități; opțiuni; opulență; orice; pacoste; palat; patrimoniu; pămînt; pierdut; pipă; pirați; politicieni; posesie; posibilitate; povață; povești; prestare; privat; probleme; răutate; responsabilitate; rubin; safeu; sat; satisfacere materială; scop; scump; sinceră; spirituală; stare; stimă; strămoși; strînsă; suflet cald; sufletească; superficialitate; superioritate; știre; testament; tot; tot ce se poate; trecător; trist; tristețe; trudă; turbată; unchi; vacanțe; valori; valută; vilă; aș vrea; zero; zgîrcenie; zgîrcit (1); 792/174/45/129/0 babă: bătrînă (174); bătrînețe (83); moș (55); bunică (37); bătrîn (31); urîtă (26); bunica
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
original; palton; pantaloni; pînză de păianjen; poposit; preț; prețuit; prieteni; profund; promițător; prost; pustiu; putred; rebut; reciclare; relație; relicvă; respingere; retro; rochie; ros; rufos; rulat; rutină; sacou; școală; scurgere; second; sentiment; sigur; sistemul; special; stîncă; străin; șifonat; șifonier; țărănesc; tare; testament; din timp; timp; ca tine; tînăr; tovarăș; tradiții; trage; unghii; util; utile; utilizat; uzual; vag; vechime; veșnic; veteran; ca vremea; zdrențuit (1); 785/ 244/74/170/2 vecin: prieten (140); ajutor (31); apropiat (30); bun (25); cunoștință (22); vecină (19
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se discută despre rosturile bibliotecii; duminică, 4 septembrie (iarăși sală plină), se citesc bucăți de lectură în legătură cu beția, profesorul V. Arnăutu vorbește despre „Alcoolism” și explică cele 20 tablouri proiectate pe pânză, în legătură cu „beția și cu urmările ei”; se citește Testamentul unui bețiv și se împarte broșura Beția; în 6 noiembrie se vorbește despre „Domnii Moldovei și Munteniei” și se proiectează „30 de tablouri” pe pânză; în 17 noiembrie, despre „Războiul Independenței”, cu 35 tablouri; în 24 noiembrie, doctorul Aurel Bercovici
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
O istorie a Bibliei ebraice Prefațătc "Prefață" Studiile de istorie a textului biblic al Vechiului și Noului Testament nu sunt numeroase în Bisericile ortodoxe. Și totuși, ele țin la mare preț ediția greacă a Septuagintei. Aceasta este cea lăudată în sfânta liturghie, fiind tradusă în diferitele limbi vorbite în lumea ortodoxă. În aceste condiții, întrebarea este cât se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
preț ediția greacă a Septuagintei. Aceasta este cea lăudată în sfânta liturghie, fiind tradusă în diferitele limbi vorbite în lumea ortodoxă. În aceste condiții, întrebarea este cât se poate de firească: care este raportul Septuagintei cu originalul ebraic al Vechiului Testament? Din ce motive a fost acesta tradus în greacă? Este Septuaginta citată de Părinții Bisericii aceeași cu cea pe care o citim și astăzi? De ce Sfântul Ioan Gură de Aur, dar și Sfântul Vasile, Sfântul Chiril din Alexandria și alți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu coincide în toate punctele cu textul Septuagintei? Iată câteva dintre întrebările cu care ne confruntăm inevitabil atunci când privim Sfânta Scriptură citită în Bisericile ortodoxe, acum și în trecut. Aceste întrebări constituie domeniile de studiu al textului biblic al Vechiului Testament. Ar exista, de altfel, întrebări similare pentru Noul Testament. Se observă imediat că sunt chestiuni strâns legate de istoria Bisericilor și a teologiei Sfinților Părinți. Și totuși, puține studii leau fost consacrate, mai ales în lumea ortodoxă. Mihai Vladimirescu face astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sunt chestiuni strâns legate de istoria Bisericilor și a teologiei Sfinților Părinți. Și totuși, puține studii leau fost consacrate, mai ales în lumea ortodoxă. Mihai Vladimirescu face astfel operă de pionierat publicând în România o sinteză a istoriei textului Vechiului Testament și făcând, cu siguranță, un mare serviciu teologilor români, fie ei studenți sau teologi experimentați, oferindu-le o introducere solidă în acest domeniu de studii. El a dobândit o formație de valoare în acest domeniu în general ignorat de cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acestea numărându-se manuscrisele descoperite la Marea Moartă și Pentateuhul samaritean, și până la forma de maturitate din textul masoretic. La acestea se adaugă studiul Bibliei siriace antice, tradusă în primele secole ale erei creștine. Între aceste ediții diferite ale Vechiului Testament raporturile sunt multiple; influențele s-au exercitat de la una la alta. Istoria textului încearcă să le depisteze și să le evidențieze. Urez acestei cărți să aibă parte de cititori numeroși, doritori să-și aprofundeze cunoștințele legate de Sfânta Scriptură, cântată
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sfânta Scriptură, cântată în liturghia Bisericii, meditată în inimile credincioșilor și studiată în lucrările teologilor. Părintele Adrian Schenker, profesor de Vechiul Testament, Universitatea Miséricorde, Fribourg, septembrie 2005 1tc "1" Originile textului biblictc "Originile textului biblic" Studiul istoriei textului ebraic al Vechiului Testament a fost determinat atât de pierderea textelor „originale”, cât și de numărul mare de variante, glose, lipsuri și greșeli întâlnite în manuscrisele biblice. Marile codice ebraice datează din perioada medievală, un mileniu mai târziu față de textele originale. Reconstruirea textului „original
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
disputele scolastice și-au lăsat amprenta asupra textelor biblice, atât în limbile originare, cât și în numeroasele versiuni în limbile popoarelor convertite la creștinism. Iudaismul s-a arătat interesat în special de păstrarea cu sfințenie a textului ebraic al Vechiului Testament, în timp ce creștinismul, preocupat de misionarism, a încercat să traducă textul Bibliei și să îl facă accesibil tuturor neamurilor. Prin urmare, alcătuirea unei istorii a textului Bibliei necesită cunoașterea originilor literaturii naționale a mai multor țări; de exemplu, traducerea Bibliei, în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de misionarism, a încercat să traducă textul Bibliei și să îl facă accesibil tuturor neamurilor. Prin urmare, alcătuirea unei istorii a textului Bibliei necesită cunoașterea originilor literaturii naționale a mai multor țări; de exemplu, traducerea Bibliei, în special a Noului Testament, a antrenat literatura gotică, slavonă, coptă, armeană, georgiană și etiopiană. Criticismul textual al Bibliei a fost o disciplină-pionier a Renașterii umaniste. Mari umaniști precum Erasmus sau Nebrija și-au dedicat toată priceperea în vederea editării textelor biblice în limbile lor originare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în vederea editării textelor biblice în limbile lor originare 1. 1.1. Primele încercări de conturare a unei istorii a textului biblictc "1.1. Primele încercări de conturare a unei istorii a textului biblic" Faptul că varii copii ale textelor Vechiului Testament diferă una de alta a devenit foarte clar atunci când criticismul textual s-a transformat practic într-un câmp aparte de cercetare, aproximativ în timpul Reformei. Probabil că divergențele legate de citirea anumitor manuscrise ale acelorași cărți, descoperite la Qumran, erau foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Controversele dintre evrei și creștini, în timpul primelor secole ale erei creștine, demonstrează că aceștia erau conștienți de diferitele lecturi ale aceleiași cărți, în diferitele ediții ale aceluiași text. Atunci când Origen a compilat ediția sa în șase coloane a textului Vechiului Testament, el a indicat foarte explicit diferențele dintre textul ebraic și versiunea sa greacă 2. În perioada Renașterii, când lumea a devenit conștientă de importanța citirii unui autor în limba în care și-a publicat pentru prima dată lucrările, multe texte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraic, iar pentru Noul Testament, textul grecesc. Ne aflăm din nou în fața unei dificultăți: care text ebraic și care text grecesc? În 1516, ca urmare a propunerii venite din partea tipografiei Faber, marele cercetător umanist Erasmus a pregătit un text al Noului Testament în limba greacă, pe care reformații l-au adoptat imediat; pentru Vechiul Testament aveau la dispoziție un text ebraic publicat în 1517 de către tipograful evreu Daniel Bomberg. Prima ediție „Bomberg” a Bibliei a fost retipărită mai târziu, în 1524-1525, de către Iacob
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pentru Vechiul Testament aveau la dispoziție un text ebraic publicat în 1517 de către tipograful evreu Daniel Bomberg. Prima ediție „Bomberg” a Bibliei a fost retipărită mai târziu, în 1524-1525, de către Iacob ben Chayyim și a fost acceptată ca text al Vechiului Testament. Cu timpul, astfel de ediții au primit epitetul de textus receptus. Controversa privind textul corect a continuat foarte mulți ani. Din partea Bisericii romano-catolice venea reproșul că protestanții au aderat la o invenție rabinică a cărei consecință directă era îndepărtarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de altă parte, erau cei care, în urma comparării diferitelor manuscrise ebraice, au arătat că textul vocalizat reprezintă o adăugare ulterioară. Această descoperire, făcută de către teologul protestant Cappellus, a zdruncinat grupul celor care susțineau inspirația deplină a textului ebraic al Vechiului Testament și care se temeau că oamenii se vor îndoi cu timpul nu numai de vocale, dar și de consoane. Cu toate acestea, Cappellus a mers mai departe, în 1650, compunând un răspuns în apărarea punctelor de vedere protestante împotriva acuzațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraic va permite reconstituirea „textului originar”. Pentru Cappellus, transmiterea textului reprezenta un proces dinamic, în care pot apărea mai multe variante care nu afectează totuși adevărul celor relatate. Chiar și atunci când cercetarea istorico-critică a arătat că în cazul cărților Vechiului Testament se poate vorbi foarte greu de autograful celui care a scris cartea, credința într-un singur prototext nu s-a diminuat. Căutarea unor texte cu autograf a fost atunci înlocuită de căutarea unui text canonic al fiecărei cărți a Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se poate vorbi foarte greu de autograful celui care a scris cartea, credința într-un singur prototext nu s-a diminuat. Căutarea unor texte cu autograf a fost atunci înlocuită de căutarea unui text canonic al fiecărei cărți a Vechiului Testament, din moment ce numai textul canonic era socotit inspirat și autoritar. Este clar că definirea criticismului textual ca o ramură specială de cercetare care se ocupă cu stabilirea textului biblic corect și ca o procedură care precedă exegeza propriu-zisă este specific protestantă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Această asemănare sau mai degrabă conformitate cu practica protestantă poate rezulta din faptul că cercetarea biblică istorico-critică a fost practic inexistentă în cercurile romano-catolice până în cea de-a cincea decadă a secolului XX - cel puțin în ceea ce privește textul ebraic al Vechiului Testament. Din nefericire, criticismul textual alunecă adeseori în abordarea Bibliei ca o simplă carte a literaturii vechiului Orient Apropiat și a lumii grecești și latine. După 1950, cercetarea biblică romano-catolică în Europa și America de Nord a fost puternic influențată de cărțile protestante
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]