5,246 matches
-
a condus până la tine, unde, șovăind din nou, m-a tot Îmboldit c-un băț, până ce am cutezat să sun și să intru-n casa ta atât de plăcută și de primitoare. Așadar, sunt tot mai convins că acel pas timid spre tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat de o forță nevăzută, ireală, căreia hai să-i atribuim epitetul „ocultă” dacă nu-ți convine adjectivul „extraterestră”. Nu numai vizita mea dintâi a decurs cum cer legile nescrise
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
altfel nu s-ar fi arătat dispus să te testeze. Nu-ți fă griji, nu e din Ăia... E un tip fin. Știe să se poarte cu femeile. Hai, du-te acum, nu-i place să așteapte. SĂ nu fii timidă. Cu cât ești mai drăguță cu el, cu atât o să-ți meargă mai bine după aceea. Uite, asta e cheia de la cameră. Urci la etajul trei, camera 347. Camera e spre stânga, cum ieși din lift. Vrei să te conduc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Încerc să depistez de unde vine zgomotul În surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să fi fost integrat totuși În peisaj. — Cum de ați părĂsit nordul pentru a locui aici ? riscă Jan o Întrebare timidă. BĂtrâna se Întoarce spre el și Îl privește fărĂ să răspundă, ca și cum tăcerea Însăși ar vorbi pentru ea. Șaman 125 — igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
orbilor din care totuși mulți păreau să facă Îndeajuns sens ca să ducă o viață aparent Îmbelșugată și lipsită de griji. Secretul fericirii avea să fie găsit de roberto abia după vizita vărului George din America. VĂrul George era un tip timid care toată viața oftase după o fată care se măritase cu un afacerist și plecase În Belgia. Ajuns la treizeci și opt de ani În America, vărul George Încropise o avere frumușică din speculă imobiliară, iar acum afacerile mergeau de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
altfel nu s-ar fi arătat dispus să te testeze. Nu-ți fă griji, nu e din ăia... E un tip fin. Știe să se poarte cu femeile. Hai, du-te acum, nu-i place să așteapte. Să nu fii timidă. Cu cât ești mai drăguță cu el, cu atât o să-ți meargă mai bine după aceea. Uite, asta e cheia de la cameră. Urci la etajul trei, camera 347. Camera e spre stânga, cum ieși din lift. Vrei să te conduc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Încerc să depistez de unde vine zgomotul în surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să fi fost integrat totuși în peisaj. — Cum de ați părăsit nordul pentru a locui aici ? riscă Jan o întrebare timidă. Bătrâna se întoarce spre el și îl privește fără să răspundă, ca și cum tăcerea însăși ar vorbi pentru ea. — Igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e lungă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
orbilor din care totuși mulți păreau să facă îndeajuns sens ca să ducă o viață aparent îmbelșugată și lipsită de griji. Secretul fericirii avea să fie găsit de roberto abia după vizita vărului George din America. Vărul George era un tip timid care toată viața oftase după o fată care se măritase cu un afacerist și plecase în Belgia. Ajuns la treizeci și opt de ani în America, vărul George încropise o avere frumușică din speculă imobiliară, iar acum afacerile mergeau de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acest sens, au fost, după părerea sa, Încheiate. A stins lumina. S-a Învelit cu plapuma. N-a adormit bine, că, alături, i s-a așezat, Zuca. Dar? Dar, ce, i-a luat, ea, Întrebarea, din gură. Dar?, a repetat, timid, oarecum, Costruș. Nici un dar. Întoarce-te cu fața la mine, șiam să-ți explic. Nenea Ciocio nu vine peste noi? Nu. Din partea asta, să n-ai nici o grijă, și, nici vreo teamă. Adică? Adică, el, nu mai e ce ar trebui să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe timpla stingă. Spre 50, îmbrăcat fără gust și cam jerpelit, cu mătreața pe guler... se vede că nu are mulți bani <maya>: ești imposibil! <vic50>: de ce? Tipul te iubește. Adoră să te audă bilbiindu- te la el. Puțin timid, spiritual, educat... să zicem, ceva cercetător într-un institut de stat <maya>: <vic50>: într-o zi își ia inima în dinți și vine la masa ta. E prima dată cînd îl vezi, nu l- ai băgat niciodată în seamă. Ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că trăiesc Într-o lume a lor, interioară, aparent melancolici și care, cu toate că sînt ambițioși să realizeze ceva, rămîn cu ambiția, pentru că nu mai trec și la fapte. De aceea pot ajunge să fie nemulțumiți, mai puțin sociabili, par neîndemînatici, timizi, dar trăiesc cu intensitate sentimentul naturii. Al patrulea tip, temperamentul nervos, caracterizează oamenii emotivi, mai puțin activi, dar care uită ușor situațiile prin care trec și nui prea frămîntă ce s-a Întîmplat. De obicei sînt mai puțin obiectivi, și
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
După un scurt dialog de circumstanță, băiatul a ținut morțiș să cumpere el buchetul acela de flori. - Spune-mi, te rog, sunt flori îndrăgite de tine cele alese? - Desigur! Altfel puteam cumpăra orice, dar...Ok! Pentru că în liceu eram prea timid să fac acest gest, dă-mi voie să mă revanșez acum! Poate că ai observat că te simpatizam mult... ... El a curtat-o destul de insistent și s-a comportat de așa manieră, încât gesturile lui dădeau impresia unui romantic ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
intre. După ce s-au eliberat de sacoșe, el o invită cu o reverență comică înapoi în hol: - Și acum, draga mea, să vedem cum ies eu la inspecția de fond a forului superior pe linie de marketing! Iuliana înaintă destul de timid în fiecare cameră, neputându-și reprima exclamațiile de uimire:Wow! Ce frumos miroase și ce curat este peste tot! Ești extraordinar, Eugen! Adevărat, în toate cele trei camere, în bucătărie și baie sau pe balcon, era curat și toate lucrurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu toate aceste fantome care s-au înghesuit deja în cafenea, precum și cu altele care continuă să vină. Literatura europeană nu va ști niciodată cît datorează tradiționalei neutralități a Elveției. G.C. P.S. bis Ați îndrăznit vreodată să intrați în Cafeneaua Timizilor ? 22. a fost o vreme în viața mea cînd nu mă regăseam pe mine însumi decît în Cafeneaua Timizilor. La 19 ani, sosit în Capitală pentru a urma studii de filozofie, am descoperit că noua libertate care mi se oferea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
europeană nu va ști niciodată cît datorează tradiționalei neutralități a Elveției. G.C. P.S. bis Ați îndrăznit vreodată să intrați în Cafeneaua Timizilor ? 22. a fost o vreme în viața mea cînd nu mă regăseam pe mine însumi decît în Cafeneaua Timizilor. La 19 ani, sosit în Capitală pentru a urma studii de filozofie, am descoperit că noua libertate care mi se oferea pe tavă nu mă vindeca nicidecum de timiditate. Preferam să scriu decît să conversez. replicile cele mai strălucite le
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rog” vocea mea transmitea mult mai mult decît această informație, prin tonul meu și spiritul meu ezitativ eu spunea de fapt „va rog, vă implor, o cafea dacă se poate și dacă nu deranjez prea tare”. Da, am fost un timid umilit în multe din restaurantele și cafenelele capitalei, iar culmea umilinței era atunci cînd patronii, după ce mă serveau totuși, întîrziau să-mi ia banii. Pentru un timid pefect, cum eram eu, solicitarea notei de plată se transforma deseori în coșmar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dacă se poate și dacă nu deranjez prea tare”. Da, am fost un timid umilit în multe din restaurantele și cafenelele capitalei, iar culmea umilinței era atunci cînd patronii, după ce mă serveau totuși, întîrziau să-mi ia banii. Pentru un timid pefect, cum eram eu, solicitarea notei de plată se transforma deseori în coșmar. Lucrurile se petreceau cam în felul următor : După ce, cu mișcări de o lentoare ieșită din comun, barmanul îmi pregătea totuși cafeaua și mi-o împingea neglijent pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mele de student, dar mai tîrziu m-am răzbunat revenind în exact aceleași restaurante, cafenele și bistrouri împreună cu Paul. Dar nu despre toate aceste detalii ale primelor mele luni de luptă cu Capitala doream să vă vorbesc, ci despre Cafeneaua Timizilor pe care am descoperit-o din întîmplare într-unul dintre periplurile mele solitare avînd ca scop aproprierea exhaustivă a orașului. într-o bună zi, după cîteva ore de mers pe jos, m-am trezit eșuat într-un cartier de imobile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lume pe străzi, mai mult bătrîni plimbîndu și cîinii și trecători incerți grăbiți să dispară după uși tăcute. îl rog pe cititor să mă ierte, nu vreau să dau mai multe detalii pentru localizarea geografică a acestui cartier întrucît Cafeneaua Timizilor este un loc fragil și n-ar rezista în fața unei invazii de turiști sau de curioși... reiau însă firul narațiunii mele. Cînd am trecut pragul acestei cafenele eram atît de obosit încît nu m-am uitat prea bine nici la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de parcă ar fi fost pe punctul de a izbucni în plîns. Privindu-l pe acel om blocat în fața mea, între ceașca așezată sub mașina de cafea și sticla de apă minerală nedeschisă, am avut brusc revelația că personajul era mai timid decît mine. în cafenea nu se auzea niciun zgomot, cei patru sau cinci clienți erau aplecați fie peste carnețelele lor, fie peste cărțile pe care le citeau, întreținînd prin complicitatea lor o tăcere delicată. aproape toți erau oameni tineri, trei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bărbatul generic, cu masculinitatea însăși. Da, Domnișoara ri reușea să mă transforme într-un fel de supererou erotic doar prin excitarea unora dintre punctele nevralgice ale imaginației. eu, care în viața mea de bărbat fusesem mai degrabă mediocru și stîngaci, timid și complexat, prudent și precaut, deveneam, propulsat de jocurile Domnișoarei ri, o veritabilă declanșare de pasiune naturală, eram o fereastră prin care dădeau buzna, în Domnișoara ri, forțe venind de dincolo de mine. Iată de ce cînd am auzit fraza „vă interzic
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Gene, al, George, Henry, Clint, arnold, sylvester, tom, cărora li se adăuga Brad Pitt, Leonardo di Caprio, Kirk și michael Douglas, regele Leu și mowgly din Cartea Junglei. 28. Încercarea mea de a regăsi, după două săptămîni, împreună cu Paul, cafeneaua timizilor, fu o adevărată aventură metafizică. De zeci de ori mi se păru că mă aflam chiar alături de ea, că străbătusem exact aceeași stradă unde o găsisem prima dată, dar de fapt mă înșelam. — tu ai frisoane, făcea Paul, ești puțin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în memoria mea. Paul se lăsă o vreme tîrît fără să crîcnească. După patru, cinci, șase încercări începu totuși să dea semne de nervozitate și să se îndoiască de valoarea reperelor mele în încercarea de a găsi intrarea la Cafeneaua timizilor. — te înșeli în legătură cu stradă, îmi spuse Paul. — nu-i adevărat, insistam eu, aceasta este strada, îți jur. Uite parcul, din cafenea se vede exact acest parc, se văd aceste bănci, se vede acest foișor octogonal... Pe acești domni bătrîni care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îi învățase cum să reacționeze în fața mea, să nege cu același zîmbet pe față, cu același tremur perfid în glas. „Dacă un tînăr student stîngaci, puțin dezarticulat, cu o barbă neîngrijită, cu ochelari vă întreabă unde este intrarea la Cafeneaua timizilor, ce spuneți ?” „spunem fără nicio ezitare, cu un glas hotărît dar calm, privindu-l drept în ochi și chiar punîndu-i o mînă pe umăr, că așa ceva nu a existat niciodată aici.” toată această lume nu reuși însă nici să mă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de șah. mai stau puțin, i-am spus lui Paul, nu te supăra, ne vedem diseară, vreau să notez cîte ceva, scuarul ăsta mă inspiră. Paul plecă fără să se mire, după cum acceptase să vină cu mine în căutarea Cafenelei timizilor tot fără să se mire. rămas singur m-am simțit imediat mult mai bine, nu mai aveam parcă nicio responsabilitate, nu voiam să mai arăt nimic nimănui. m-am așezat pe o bancă, m-am uitat îndelung la copiii care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Dar nu, oamenii continuau să iasă în același ritm, să se plimbe în același ritm, să se vadă spunîndu-și probabil exact aceleași cuvinte. Cînd m-am ridicat de pe bancă, oarecum hipnotizat de monotonia securizantă pe care o degaja scuarul, Cafeneaua timizilor reapăru în spatele meu. sau mai bine spus, cînd m-am întors am văzut-o. era acolo, acolo unde o știam, unde nu se lăsase văzută cînd fusesem împreună cu Paul, dar unde o vedeam acum fiind singur. am simțit brusc un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]