206,418 matches
-
reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o văgăună neagră. Malul s-a surpat și ochii corbului mă trăgeau tot mai adânc spre fundul râului. Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
scurte, s-a îndepărtat clătinându-și capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ. Mă urmărea să-și recapete pana? Acum înțelegeam totul. Am alergat spre casă să o caut. îmi
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
de ieri și mainimicul a rămas în cartier ca un incendiu nereușit iar partea grea a slujbei mele: să-mi amintesc timpul să cânt iertările să ieșim împreună pe unde-am venit Romanță Voi obosi. Romanțele în schimb vor fi tot mai vitale mai netoate ce-am spus acum o clipă cade dintr-un nimb numai de moarte Mai vii ca azi nu vom mai fi înfășurați în pături de alcool aproape înțeleși de cei ce vor veni să dea de
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
mă-nchin dimineața cînd cobor din mine seara cînd mă-ntorc din lume ca din chin - dar acolo chiar de singur sunt nu-mi lipsește votca din pahare vorbăreață ca un călător fără drum și fără supărare arde-n mine tot ce zace orb și renasc din ea ca dintr-o criptă trupul adormit al unui mort înviat a treia zi ca-n scriptă și de uit c-am înviat vine altă votcă să mă ardă-n gît doar cu ea
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
știi tu tocmai chestia asta? Mai bine stai sub umbrar, așa, precum Khayyam, și scrie poeme vorbite și înroșește urechiușele lascive ale femeilor sărutîndu-ne. Mai bine stai și asculți vinul roșu clătinîndu-se în tine. Ca într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici nu le-au spus alții înainte. Plaja e naltă, nisipul fierbinte. Vara, languros întinsă pe spate. Ademenitoare. Culcată. Marea răcoroasă. Sînt o
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
le-au spus alții înainte. Plaja e naltă, nisipul fierbinte. Vara, languros întinsă pe spate. Ademenitoare. Culcată. Marea răcoroasă. Sînt o mie de femei, neiubite, acum, încă, nainte. Stai și asculți Vinul roșu clătinîndu-se-n tine. Într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge odată și-odată. Despre viața particularî & glorioasî a pîrului meu Părul meu a început să albească de la 14 ani, În semn de protest împotriva nașterii. De la 14 ani am început să fiu mai bătrîn decît mine, Mai
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
de se mai vede dar discul/ de acuma roșu fața își îngroapă în nouri de tristețe în marele Ocean al nopții/ potopit de ape IV ultima lumină învăluie Cetatea părăsită/ pavaje/ case/ palate/ falnice cîndva sînt astăzi paragină/ uitare peste tot doar mîna lungă și uscată a sărăciei V din discul roșu și ultima felie o înghite marea am rămas cu înserarea și mirosul de alge o briză aleargă către maluri alungată de apele ușor fremătătoare neliniștite/ respiră obosită ca sufletul
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
vechi vestigiu al scrisului uman, până la proba contrarie). zis și făcut. pe urmă, fără să o lălăi prea mult, am trimis prin e-mail câte o copie prietenilor mei, unor apropiați și cunoscuți. nu mică mi-a fost mirarea când, de peste tot, au început să curgă pe adresa mea calde felicitări, ba să mi se ceară chiar, cu suspectă stăruință, amănunte privind date line-ul evenimentului, unde anume va avea loc, cine mai vine, în sfârșit, unde ne vom petrece luna de
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
aia, că acea cîrciumă din care ieșisem era singurul loc luminat de pe stradă și mi-am spus că e tîrziu, foarte tîrziu. Și după ce am făcut observația asta, mi-am mai dat seama, brusc, că Leonard Cohen, care ne însoțise, tot mai îndepărtat, cu vocea lui, cîntînd pentru a o sută una oară aceeași piesă, a încetat să se mai audă, fie și foarte îndepărtat. A încetat pur și simplu, pe neașteptate, să se mai audă. Și n-a încetat oricum
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase, ca în toate zilele africane, deși era sfârșit de septembrie și se făcea tot mai frig. Ziua se micșorase, nopțile păreau tot mai lungi, bântuite de spirite, noaptea îi era frică, noaptea tânjea după amantul arab, plecat cu afaceri, dar care își lăsase în casă mirosurile, angajații și rudele, care n-o întrebau niciodată
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase, ca în toate zilele africane, deși era sfârșit de septembrie și se făcea tot mai frig. Ziua se micșorase, nopțile păreau tot mai lungi, bântuite de spirite, noaptea îi era frică, noaptea tânjea după amantul arab, plecat cu afaceri, dar care își lăsase în casă mirosurile, angajații și rudele, care n-o întrebau niciodată nimic. Hafa îi aducea sucul de portocale și
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
fiecare oraș, iar el plătea pentru ca bibanii să fie deja curățați și fripți. Mâncau în tăcere, prinzând cu degetele carnea albă și legumele fierte, de pe care se prelingeau uleiul de măsline și ierburile. Era fericită, inconștientă și leneșă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnise pe dinăuntru. În lobii urechilor purta încă perlele, care se scorojiseră de căldură, dar erau singurul semn după care ea, cea de acum, își mai amintea că fusese altfel. Îi ziceau Bhaar și, câteodată, Bahhar
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându-se înainte și tot repeta silabele, până când le strivea orice înțeles. În labirintul de mărfuri parcă își pierdea suflul, atunci Africa se răzbuna, devenea amenințătoare, o hipnotiza altfel decât Mehria, cu privirea lui de varan. Diminețile, în bazar, Africa nu dădea doi bani pe
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
avusese două nopți de delir. Mehria o veghea nemișcat și, la un moment dat, crezuse că o să moară înainte ca Africa să fie a ei, să îi intre în pori și să i se plimbe în sânge cu Mehria cu tot, și atunci i se făcu un dor nesfârșit de pantele muntelui Șarra, cu smocurile îngălbenite de iarbă, de soarele ca o flamă și de felul în care bărbatul arab o-n-tin-dea pe spate, posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
tinereților pierdute. Între timp baba-i murise, șopronul arsese într-o noapte fără stele, de nu mai rămăseseră din el dimineața decât câteva movilițe de cenușă fumegânde, iar băiatul plecase pentru totdeauna cu familia peste mări și țări, departe de tot, de partea cealaltă a pământului, într-un loc unde se pare că vacile alergau ca armăsarii, cu cozile în vânt, pe câmpii întinse, fără hotare. Păpușa avea ochii, gura, sprâncele și nasul desenate cu un creion subțire pe fața albă
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
el cu ochii umezi, ca atunci când îl mângâiase pe cap. Îi mormăise ceva încurcat, în timp ce cotrobăia prin boccea după ceva de mâncare. De data asta, îi lăsase ceapa și mămăliga pe jos, fără să se apropie. La întoarcere, îl găsise tot acolo, nemișcat, își ridicase doar capul, privindu-l blând în ochi. Durase mai mult de o săptămână până să se hotărască să-l ia în casă. Oameni suntem, e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
unde stătea câteva ore bune. Fusese tare curios să vadă ce putea face băiatul acolo, mut și retras cum era, așa că-l iscodise de câtva ori de după geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese tot timpul așezat la masa din colț, răsucind și răs-răsucind cu degetele subțiri și nervoase o țigară groasă, pe care o arunca după colț, la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el nu se adresa nimănui, lumea se
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
sonoră. Care au fost marile momente ale Festivalului sighișorean? Nu au fost puține. Am în vedere în primul rând concertul Cvartetului de coarde "Arcadia", din Cluj, o formație de tineri muzicieni profesioniști dedicați cu credință, cu pasiune, valorilor muzicale camerale. Tot din rândul tinerilor, evoluția sopranei Katrin Adel, din Germania, a revelat date prețioase ale unei voci dramatice, consistente, de mare viitor. Dintre recitalurile maeștrilor, exemplare s-au dovedit a fi evoluțiile pianistului Viniciu Moroianu, din București, ale cuplului cameral vioară-orgă
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
poem și renunț: sunt posac infertil găunos Recitesc atunci altul vechi scris în vremuri de ciumă și caligraf inocent consimt să-l transcriu leit și să-l semnez cu prospețimea de azi: tot în aceeași limfă socială mă scald și tot în același eu impur ard pe rug Altele sunt doar măștile lui Dumnezeu ispitele detaliile deșertăciunii mai rafinate mai perverse mai îndrăgostite de mine.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
strigă pe Moise, să-i/ spună despre ce a tăcut.// Din cauza singurătății, omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
Ioana Pârvulescu Ar trebui să ne naștem bătrâni și să tot întinerim, spune Eugen Ionescu, unul dintre cei care a pus în cauză lanțul în care e prinsă viața omului. Iar Cioran, mereu mai radical decât prietenul lui, afirmă: Ar trebui să ne naștem bătrâni și, pe cât posibil, să rămânem așa
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
valabil: tânăr înseamnă mai puțin trecut. Plusul din prima definiție e îndoielnic. Minusul din cea de-a doua e sigur. La 7 martie, în același an, Julien Green își continuă speculația pe temă, raportându-se la creatori: "Veșnic ni se tot vorbește despre sfârșitul lumii. N-aș zice că mă impresionează prea tare, în primul rând pentru că mă obișnuiesc cu gândul, apoi pentru că moartea fiecăruia dintre noi este un mic sfârșit de lume pentru cel în cauză. Totuși, ideea unei posibile
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
sau altul, supără pe toată lumea, dispare, dar odată cu ea și consolarea horațiană a artiștilor, a tuturor celor care lasă urme: "nu voi muri de tot". Cât timp nu ne gândim la această ultimă posibilitate de a ne pierde vârsta de tot, ne putem plasa liniștiți în roata mereu reluată a anilor: " Faptul că totul curge - fără întoarcere pentru individ, dar ciclic pentru univers - faptul că același soare naște mereu alte dimineți și același cer nemișcat este cutreierat de stele mereu mișcătoare
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
opțiuni și transformă ceea ce ar putea părea numai silnică trecere prin mașina fără oprire a timpului, în curajul, chiar riscant, de a o lua mereu de la capăt". La urma urmei, dacă nu putem să ne naștem bătrâni și să devenim tot mai tineri, cum visa Eugen Ionescu și nici să obținem tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, putem, în schimb, să sărbătorim Anul Nou, adică momentul când ne facem curaj să o luăm de la capăt, în oricare zi a călătoriei
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
prafuri, previzibile ierburi și săruri de aur și beau din etherul pe care-l desprind, cu degetele-sabie, dintr-un întreg mai mare. Mesaje pe fața apei am încercat să trec această diferență de ani, de săptămâni, de clipă mare; am tot spălat la orizont pământul și l-am ținut pe brațe,-n eclipsa lui totală am plâns într-o biserică înaltă și-am vrut să văd o altă-nfățișare dar timpul din altare m-a-nstrăinat pe-afară și ușa peste față ca
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]