5,827 matches
-
transformă canonul în manual al medicinei pentru universitățile din Louvain și Montpellier (până în anul 1650). Descrie igiena ca metodă de protejare a diferitelor părți ale corpului și insistă asupra importanței exercițiului fizic pentru menținerea sănătății. Canonul medicinei al lui Avicenna trasează testele care demonstrează eficacitatea unui medicament: 1) să nu producă accidente; 2) să fie folositor unei singure boli; 3) să-i fie testate efectele în două boli contrarii; 4) să corespundă gravității bolii; 5) să fie cunoscut timpul de acțiune
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
În afara jurământului lui Hippocrate există un jurământ al lui Maimonide, care stipulează profunda dăruire a medicului pentru sănătatea bolnavului. Prima versiune a jurămăntului maimonidic este descoperită abia în anul 1793. Maimonide are o înțelegere cognitivă a omului și încearcă să traseze cîteva conduite comportamentale, utilizând concepția sa filosofică. Este preocupat de înclinarea către rău a omului; o menționează în Teodicea, fapt preluat de Leibniz 9, în 1710. Răul conduce la imperfecțiune, cum o susținea încă Plotin 10. În Călăuza rătăciților, Maimonide
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
După citirea cărții lui Francis Bacon Noul Organon, începe să aplice metoda baconiană în investigațiile sale științifice. Insistă asupra instructivității disecțiilor anatomice. Are o contribuție importantă în medicină, prin studiul chimiei respirației și prin contribuțiile sale experimentale la fiziologia acesteia. Trasează jaloanele primelor medicamente de sedare a imaginației exaltate, de inducere a somnului inocent, cu vise fără coșmar, și de ameliorare a durerii. Deși crescut în tradiția alchimistă, Boyle este considerat azi fondatorul chimiei moderne și pionierul metodei științifice experimentale. Cartea
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
zoliste, iar mai recente, proustiene și gidiene, constituindu-se în forme compoziționale de o rară varietate în creațiile marilor romancieri din literatura veacului al XX-lea. Romanul românesc din secolul al XIX-lea n-a excelat prin capodopere. El a trasat scheme tematice și artistice, a exersat specia în vederea dezvoltării ei superioare în secolul al XX-lea. Așadar, operele trainice ale romancierilor din perioada interbelică nu s-au ivit pe un câmp înțelenit. Fără pașii de început ai Văcăreștilor și
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
convențional drept limită inferioară de timp pentru intervalul la care trimit data întemeierii statelor medievale românești (jumătatea secolului XIV) − pentru că imaginarul local (în care intră legendele fondatoare), ca și mărturiile materiale (documentele), îi acordă un loc proeminent. Drept limită superioară trasez începutul modernității − momentul apariției ideilor iluministe în cultura română -, dat fiind caracterul stabil al formelor imaginarului, precum și al ideilor politice pe care acesta le reflectă. Speculum speculorum - imaginea dintr-o oglindă preluată din alta - semnalează aici mai ales distanța (necesară
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
antropologice asupra puterii medievale în procesul de constituire a modelelor locale. Pentru a expune formarea imaginarului politicului și al puterii (care își subordonează simbolicul, după cum afirmă Le Goff în capitolul final, spre diferență de precizările din prefață), e necesar să trasăm încă de la început diferența dintre acesta și "teoria politică". Prin prima sintagmă înțelegem rezultatul unui efort colectiv de gândire imaginativă, structurată în baza unor principii directoare comune, cu unicul scop de a realiza, fixa și transmite către posteritate o poveste
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
organizare proprii, însă fără multe elemente în comun. În comentariul anterior, dimpotrivă, am propus să relativizăm granița rigidă dintre realitate și imaginar și, plecând de la o platformă (inter)disciplinară cu mult mai generoasă (care să integreze antropologia și sociologia), să trasăm o altă hartă conceptuală, sub forma metaforică a două bazine ce comunică permanent. Am renunțat la a vorbi despre mental în relație cu realitatea, pentru că el este mai curând o funcție a intelectului uman și nu un proces de ordonare
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de obște, mai vârtos rodului nostru românesc... Deși majoritatea cărturarilor s-a folosit în construcția textelor de filosofii greci (sporadic), de lucrări parenetice bizantine (Mazilu, Recitind literatura română veche II 307) sau de "noutăți" occidentale, scriitorii nu au reușit să traseze teoretic modele funcționale de conducători, corespunzătoare liniilor concrete de acțiune. Chiar atunci când programul de domnie al lui Ștefan și scrierea lui Neagoe, mai clare ideologic, au apelat la figura constantiniană, nu s-a obținut nimic specific dinspre Bizanț pentru exercițiul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
creștin, folosind aceeași măsură, a suferinței fizice. În imaginarul colectiv, în siajul discursului clerical, femeia este așezată mai aproape de diavol decât de bărbat, care se sustrage pe cât posibil de sub incidența păcatului adamic. Aparițiile supranaturale sunt de factură diferită, conform tipologiei trasate de Todorov, în funcție de prezența divinității. Între fabulosul popular, mirabilul creștin al hagiografiilor, miraculosul apocaliptic și fantasticul Alexăndriei, imaginarul puterii nu percepe mari diferențe de substanță, el concentrându-se pe afirmarea masculinității și pe miturile corespondente. Tipologia feminină este tratată mult
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în timp și de a primi noi forme, precum și de a rămâne un concept deschis cu ajutorul imaginației, arta are caracteristici trans-istorice și transculturale. Arta se prezintă într-o multitudine de forme și este interpretată în funcție de context. Pornind de aici, putem trasa principalele caracteristici ale operei. Opera este interpretată ca o entitate înzestrată cu o calitate estetică ce prezintă o dublă existență: reală sau posibilă. Astfel de entități nu posedă mereu o calitate estetică și totuși le numim artă. Operele sunt definite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sine. Pentru că opera de artă prezintă un statul relativ într-o relație continuă cu al său contemplator, nu putem decât să încercăm o introspecție ontologică descriptivă, dar și revizionară, în măsura în care prin prima putem stabili principiile prime ale operei și putem trasa direcția de cercetare, iar prin a doua să explicăm dihotomia exprimată de obiectul artei. Ontologia ingardiană descrie structurile realității/realului, ceea ce pentru o ontologie a operei de artă nu e suficient întrucât obiectele artei nu sunt reale decât în măsura în care ne
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect existent - nu mai depinde de nimeni și nici de o posibilă credință. Dacă realismul presupune ideea de căutare, atunci ceea ce se caută va fi găsit, deci opera de artă este o entitate apriorică. Un statut fenomenologic al artei este trasat de creativitate care prezintă o formă ontologică de emergență a văzutului, a auzului și a atingerii. Lumea ca percepție vizuală care conectează cele trei stări ontologice ale creației este lumea obiectivă a operei de artă. Pictura și sculptura sunt realități
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opera de artă și existența operei de artă. Existența din opera de artă relatează imaginației ceea ce este arătat în opera de artă, în timp ce existența operei de artă exprimă istoricitatea obiectului de artă în timp și spațiu. Cu ajutorul imaginii se poate trasa modalitatea prin care opera de artă poate apărea într-un spațiu și timp date. Astfel înțelegerea operei de artă presupune înțelegerea rolului imaginii în cadrul artistic. Pentru a putea cerceta imaginea din punct de vedere ontologic, aceasta trebuie să fie disponibilă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și în timpul trecerii de la una dintre aceste situații la alta. Sistemul de joc este baza după care se conduce o echipă în joc, înseamnă așezarea și repartizarea în spațiul de joc a forțelor, a jucătorilor, în scopul realizării unor sarcini trasate în linii generale. Sistemul de joc reprezintă forma generală de așezare și organizare a acțiunilor de joc, prin stabilirea de sarcini, zone și raze de acțiune precise fiecărui jucător în atac și în apărare, cu scopul realizării unui joc organizat
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
comparatorului este conectată la un conductor care este fie una din cele n conductoare de ieșire b1, b2, . . . , bn fie este conectată la intrarea altui comparator. Principala cerință pentru interconectarea comparatoarelor este ca graful de interconexiuni să fie aciclic: dacă trasăm o cale de la ieșirea unui comparator la intrarea altuia, de la intrare la ieșire etc., calea pe care am trasat-o nu trebuie să facă o buclă și să treacă de două ori prin același comparator. Așa că putem să desenăm
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]
-
fie este conectată la intrarea altui comparator. Principala cerință pentru interconectarea comparatoarelor este ca graful de interconexiuni să fie aciclic: dacă trasăm o cale de la ieșirea unui comparator la intrarea altuia, de la intrare la ieșire etc., calea pe care am trasat-o nu trebuie să facă o buclă și să treacă de două ori prin același comparator. Așa că putem să desenăm o rețea de comparare cum e cea din figura 2 cu intrările în rețea dispuse la stânga iar ieșirile
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]
-
a rețelei P8 formată din 8 comutatori și două rețele P4. Comutatorii lui P4 sunt setați pentru a realiza permutarea pi= {4, 7, 3, 5, 1, 6, 8, 2}. Note bibliografice Knuth conține o discuție despre rețele de sortare și trasează istoria lor. Aparent ele au fost prima dată explorate în 1954 de P. N. Armstrong, R. J. Nelson, si D. J. O'Connor. În primii ani ai lui 60, K. E. Batcher a descoperit prima rețea capabilă să interclaseze două
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]
-
măsură prin reflecțiile lui Kate („Noul războinic din Balcani violează femeia inamicului său etnic pentru a-i da astfel lovitura de grație. Sexul femeii inamicului său etnic devine astfel un veritabil câmp de luptă”), prin portretele pe care Dorra le trasează popoarelor din zonă și mai ales abisalului „bărbat din Balcani”, precum și prin subtilele (contra)transferuri între medic și pacienta sa. Pretextul clinic este dezvoltat și în Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal și alte piese (2001), unde un scriitor sovietic
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
artă ce se impun prin noblețea și simplitatea lor, așa cum îl aveau cei de la care am moștenit numele” (Stilul nostru, Simpatiile și antipatiile noastre). Deschiderea în fața „curentelor mari care au prefăcut lumea”, datorie a actualității, nu poate urma decât calea trasată de romanitatea noastră. Renașterea poetică și artistică, în stare să facă distinct glasul românismului, era întruchipată și conținută de simbolism, mișcare căreia i se afirma caracterul „eminamente latin”, capacitatea de a transforma „revizuind” și îmbogățind gânduri și sentimente și calitatea
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Dan Deșliu (Mihai Gafița), piesa Vadul nou a Luciei Demetrius (Aurel Mihale). Criticată totuși în „Lupta de clasă” pentru unele „greșeli”, redacția își ia, spăsită, „angajamentul” de a purcede la o „grabnică lichidare” a lor (2/1950). Pe coordonatele ideologice trasate în anii 1948-1952 se merge într-un sens riguros liniar până la începutul anilor ’60. Revista introduce în sumar texte aparținând majorității membrilor Uniunii Scriitorilor, o frecvență mai mare asigurându-se „fruntașilor”. Cu versuri sunt prezenți A. Toma, Mihai Beniuc, Nina
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
și înlocuirea lui cu cel de Partid Comunist Bolșevic, aceasta pentru a rupe cu „revizioniștii” și cu „oportuniștii” ostili violenței revoluționare - menșevicii, socialiștii revoluționari, social-democrația*. Sub diverse etichete - luxemburgism, troțkism*, stalinism, bordighism, gramscism, castrism, guevarism, maoism*, ciuce nord-coreean - „comunismul a trasat astfel o frontieră între reformist și revoluționar care, pentru Lenin, „extinde recunoașterea luptei de clasă până la recunoașterea dictaturii proletariatului”. Dar nici o acțiune politică, fie ea și extremă, nu este suspendată într-un vid ideologic. în diversitatea lor comuniștii din secolele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inspirată din hotărârile Internaționalei Comuniste (IC), după modelul a două documente: unul din ianuarie 1921, „Despre revoluția în America, apel adresat clasei muncitoare din cele două Americi” și celălalt, din ianuarie 1923, „Către muncitorii și țăranii din America de Sud”. Aceste texte trasează luptei revoluționare sarcini agrare, antiimperialiste* și anticapitaliste*. Unitatea dintre proletariat și țărănime este văzută în lumina unei strategii a revoluției neîntrerupte, capabilă să ducă America Latină de la capitalismul subdezvoltat și dependent la dictatura proletariatului. Se neagă implicit ideea unei etape istorice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
IC), Lenin are percepția caracterului exploziv al elementului național în coloniile sau semicoloniile din Asia, și el consideră că forțele comuniste trebuie să se alinieze cu mișcările naționaliste* burghezo-democratice. Totuși, Congresul Popoarelor din Orient, ținut la Baku în septembrie 1920, trasează ca sarcină comuniștilor să-și asigure hegemonia în lupta de eliberare națională. Dar la cel de-al III-lea Congres al IC, în 1921, această chestiune abia dacă va mai fi evocată. în decembrie 1920, la Irkutsk, și în Ianuarie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marea Teroare* din anii 1937-1938 inaugurează era dominației exercitate de aparat asupra „dilemelor” din anii anteriori, incapabili să îndeplinească planurile de deportare*. în 1932-1933 nu s-au înregistrat „decât” 268000 de deportări, adică de opt ori mai puțin decât planul trasat de Stalin*. Procedura pusă la punct în 1937 dovedește trecerea la raționalizare și se bazează pe enunțarea unui cadru indicativ de obiective categoriale, iar apoi pe traseul ascendent al informațiilor urcând de la organizațiile locale către vârf, fapt care duce la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mult sau mai puțin îndelungată; Ceceniei și Iugoslaviei le este dat să se confrunte cu formele cele mai brutale ale tranzației postcomuniste. Cât despre China* de la începutul anilor 1980 și Vietnamul* anului 1988 cu Doi Moi, ele și-au trasat propriile planuri de tranziție economică. Așadar, nu există o schemă predeterminată de economie postcomunistă, mergând în mod necesar în sensul economiei de piață și al capitalismului, sau în cel al menținerii neschimbate a structurilor existente. Totuși, se succed unele etape
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]