3,966 matches
-
mijloace la Rădăuți și de acolo cu trenul, acasă. Numai că ăsta ar fi fost un jalnic sfârșit al expediției noastre. Pe la 9 - 10 s-a oprit ploaia, însă vremea se menținea închisă. Ne-am încumetat să pornim pe șoseaua udă (rețin asta, fiindcă orice mașină care trecea prin dreptul nostru ne împroșca) și încet-încet, cu ochii pândind norii, am ajuns la mănăstirea Moldovița. De reținut "Mărul de aur”, (recunoaștere intrinsecă a valorii turistice a zonei și a grijii maicilor de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ăștia pe ploaie? N-ar fi mai bine să te duci după ei? Ce spui? Da, mama, ai dreptate. Uite, iau umbrela și plec. În momentul acela, eu și Silvia am intrat în bucătărie. Plini de noroi pe picioarele desculțe, uzi și înghețați. Vai de mine și de mine, Silvia, cum e posibil să faci asemenea prostii? Iartă-mă, mama, că am stat cu Titi atât de mult la Amaradia. Dac-ai ști cum arăta... Lasă, îmi vei povesti altă dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
e posibil să faci asemenea prostii? Iartă-mă, mama, că am stat cu Titi atât de mult la Amaradia. Dac-ai ști cum arăta... Lasă, îmi vei povesti altă dată. Mama ne-a tras lângă sobă, ne-a scos hainele ude, ne-a schimbat, ne-a frecat bine cu prosopul pe cap și ne-a uscat părul. Bapțea ne-a pregătit un ceai fierbinte și, aparent, totul se terminase cu bine. Dar, din păcate n-a fost așa. Nu. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de Fărâmiță Lambru. Erau fascinate! Efluviile aromatice invadau căile de acces, ducându-se instantaneu la organul decizional, pentru a se încerca o diferențiere, ordonare și clasificare a stimulilor care puseseră deja în funcțiune, la capacitate maximă, activitatea glandelor salivare. Iarba udă și proaspătă, verde și suculentă, stropită de rouă dimineții, policromia florilor înmiresmate din liniștitele poieni montane, macii, gălbenelele, piciorul-cocoșului, caprifoiul, trifoiul cu patru foi, întreaga floră terestră își dăduse întâlnire la acest summit cu finalitate gastronomică. Nările zburdau și galopau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
improvizate, așezate direct pe pământul din cămăruță, doarme o mamă alături de copiii ei. E obosită mama. Foarte obosită. Muncește toată ziua la "paori" dică la oamenii gospodari ai satului, la cei bogați. Spală rufele, calcă, apretează, plivește răsadnița, plantează și udă, prășește, mătură curtea, cară gunoiul cu roaba la platformă. Nu stă o clipă. S-a dus vestea că este văduvă cu șase copii mici, că este cinstită, că nu fură și că muncește cu multă tragere de inimă, ca urmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așternutul de paie, și mi-a pus pe frunte o compresă. Titi, nu te speria dragul meu. Soarele, soarele ăsta e de vină. Să nu mai ieși niciodată fără băscuța ta, da? Da, mama... soarele... Și am adormit cu cârpa udă pe frunte și mama uitându-se îngrijorată la mine, supraveghindu-mi somnul întretăiat de gemete scurte și înăbușite. ...Valurile de căldură, asemenea unor maree aeriene, se rostogoleau peste câmpia clocotitoare a Bărăganului, împiedicându-mă să ajung la fântâna care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spre Ames, către nord. În lipsa noastră, porumbul s-a ridicat mult. Caii, la prășitoare, de abia se mai văd din cauza lui. O ploaie torențială, binefăcătoare, ne Însotește. Fordul meu se scaldă vesel, ca o gâscă În valurile de pe șosea. Fermierii, uzi până la piele, se grăbesc spre casă, bucuroși că ploaia vine la timp. Pe Înserate ajungem la Ames. În minte Îmi vin frumoasele versuri ale lui Vasile Alecsandri: Sfântă muncă de la țară Izvor sacru de rodire Tu legi omul cu pământul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
jumătatea lunii martie 1950, Bordeianu a fost mutat la camera 2-parter, împreună cu Oprișan și Iosub, dar și Ieronim Comșa ori Ion Munteanu, veniți din alte camere. L-au găsit aici pe 'Gioga' Parizianul, care era tot vânăt, învelit în cearșafuri ude, și care l-a îndepărtat ferm pe Mihai Iosub, venit să îl întrebe ce se întâmplase cu el. Singurii care au vorbit cu nou-sosiții au fost liderii camerei, îndeosebi Virgil Bordeianu, care a încercat să îl tragă de limbă pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Arestat pe 15 mai 1948, când era student în anul II la Facultatea de Drept din Iași, a fost condamnat la 4 ani de privare de libertate. După o scurtă ședere la Siguranța Piatra Neamț, unde a fost bătut cu frânghia udă, cu bastoane de cauciuc și cu ciomege, dar și ținut spânzurat de picioare, a fost încarcerat la Suceava. A nimerit în cameră cu Ion Negură, pe care îl cunoștea de la Iași, dar care era deja informator al administrației. Ca și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Turcu, Mihalcovici, Ionescu, Alexandru Munteanu, Aurel Suciu și Mihai Buracu. Bătăile au început pe 25 martie 1951 și au fost aplicate de un 'comitet' condus de Țurcanu, Constantin Juberian și Tudor Stănescu, care dădea lovituri la cap cu un bici ud. Rodas a plecat spre Gherla cu transferul din august 1951, dar și-a prevenit doi cunoscuți să nu vorbească cu nimeni despre activitatea lor din libertate, pentru că riscă să fie torturați. Unul dintre cei doi i-a transmis lui Eugen
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
-i lovituri la tălpi până când a fost oprit de Țurcanu, care a observat că se îneacă cu sângele oprit în gură de căluș. După ce și-a mai revenit puțin, Țurcanu i-a ordonat lui C.O. să joace pe cârpa udă pentru a se curăța, în timp ce el se uita la celelalte victime din cameră pentru a observa efectele spectacolului. Mai târziu l-a apucat iar de guler, l-a zgâlțâit și l-a trântit de perete, cerându-i să se 'țină
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în nr. 12/1942, Dimitrie Vatamaniuc, care iscălea de obicei D. Vatamanu, publica rondelul „În poarta de la Drum”: „În poarta de la drum, tata a dăltuit o cruce mare, Și palmele aspre i-au sângerat adânc și greu. Purta sub pleoape ude și-amorțite, destrămare. Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de curcubeu. În poarta de la drum - tata a dăltuit o cruce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
doi, așezați de o parte și de alta a mesei, cu nuiele, bețe, pari, picioare de la caprele priciurilor, cozi de mătură, bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri ude și urma bătaia pe răni deschise, peste plăgile mai vechi. Erau provocate cu predilecție durerile violente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri ude și urma bătaia pe răni deschise, peste plăgile mai vechi. Erau provocate cu predilecție durerile violente: te obligau să te bați cap în cap cu altul sau să te izbești singur cu capul de pereți pînă se umfla capul; îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de așteptat, unul dintre cei arestați pe 10 mai, Alecu (Alexandru) Constantinescu, cedează în timpul anchetelor și deconspiră. După, va fi condamnat la 20 de ani. Cel mai crunt va fi anchetat de Feller (anchetatorul-șef): "M-a bătut cu funia udă. Cu ochii lui bulbucați, părea turbat. Eu eram legat la spate cu niște cătușe țigănești. Cînd a văzut că n-o poate scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la un moment dat, nu mai rezistam. Mă apuca o căldură plăcută pe la tîmple și-mi revedeam viața, de pe cînd eram școlar... Strigam o dată în gînd "Mamă!" și îmi spuneam că așa a fost să fie. Muream! Apoi mă trezeam, ud și în bătăi; ca să spun ce n-am spus la Securitate. Alt mod de a te pedepsi era să te bată cu coada măturii în plex. Sau să te oblige să bei două gamele de apă, fără să-ți îngăduie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
omorît. După aceasta, el și cu membrii comitetului său au împletit curelele și au tăbărît asupra celorlalți deținuți. Primul a fost bătut Serca Eugen, pînă cînd a rămas întins pe jos, pierzîndu-și cunoștința. Văzînd aceasta, l-au înfășurat în cîrpe ude, stropindu-l totodată cu apă. Văzînd că leșinul lui Sarca Eugen se prelungește, l-au lăsat în pace și m-au luat în schimb pe mine în primire. Stoian și cu colectivul lui, m-au trîntit cu fața în jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sînt bătăi suportate de toți deținuții politici, mai mult sau mai puțin amplificate: "Bătăile, în pușcărie erau bătăile obișnuite pentru obținerea disciplinei, nu erau cele mai grave. Am fost bătuți cumplit, am fost bătut cu saci de nisip, cu cearceaf ud în baie, am fost pus să fac manej, nu mai vorbesc de suspendările pe o rudă de fier pentru a fi bătut la tălpi, bătăi cu capul de zid, cu pumnii, cu palmele, acestea erau considerate ca violențe mai ușoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bătaie organizată. Cu amară ironie este descris ritualul pedepsei regulamentare: "Ți se dădeau jos pantalonii, te întindeau cu fața la podea, doi soldați din trupele de pază te țineau bine de mîini și de picioare, ți se așternea pe fund un cearșaf ud, ca să se evite spargerea vaselor de sînge, după care începeau loviturile. Ție nu-ți rămînea decît să le numeri. Număratul și țipetele de durere erau contribuția ta personală la acest supliciu, modul prin care îți recunoșteai, de bună voie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sete și n-avea nimic de băut. Abia la dușuri reușise să soarbă puțin din apa rece ca gheața, cu gust de clor și fier. Nu-i dăduseră nimic cu care să se șteargă, a pus uniforma pe trupul încă ud, iar în răcoarea aceea teribilă ca a unui beci, de aproape scotea aburi pe gură, loviturile primite în ceafă, în ficat, în burtă și la picioare au început să se facă tot mai simțite. Nasul își revenise, dar avea încă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în mod repetat, iar atunci când am pus, ezitant, mâna pe pernă, mi-am tras-o înapoi pentru că era udă. În acest moment - când arătătorul meu s-a retras năclăit - mi-am șters imediat mâna de blugi și m-am hotărât să cobor în birou și să mă închid acolo pentru tot restul nopții. Să le las pe Jayne și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la ușa lui, spunea el, iar când se trezise dimineața mobila din cameră era rearanjată și descoperise trei sau patru tăieturi pe ușă (pe care insistă că nu le-a făcut el), iar când pusese mâna pe clanță, aceasta era udă. - Cineva a murdărit-o, zise el, scuturându-se scârbit. Mi-am ridicat privirea din ziare și am văzut-o pe Jayne săgetându-mă cu privirea, în timp ce îl întreba: - Ce vrei să spui, dragă? Dar ca de obicei, atunci când Robby era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu litere roșii: „R O B E R T M A R T I N E L L I S 1 9 4 1-1 9 9 2“ Din cauza vântului mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Pământul era ud și vâscos și, încercând să mă ridic, m-am împiedicat de o brazdă cleioasă. Dar când am pus mâna jos, mi-am dat seama că nu era umezeală ci un fel de peliculă soioasă care mirosea a ceva murat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cineva a rearanjat-o cât timp nu eram aici. Cineva a fost în casă și a rearanjat mobila și a lăsat astea. Am arătat spre urmele de pași cenușii și am realizat că dădeam aiurea din gură și că eram ud leoarcă de sudoare. - Bret, vreau să-mi dai pistolul. Am coborât privirea. Mâna mea era încleștată pe mânerul pistolului calibru 38. Am inspirat și m-am uitat la palma celeilalte mâini. Mica înțepătură părea să se fi vindecat deja de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-i storc, să-i duc în casă, să pun mâna pe ei și să mă conving că erau adevărați) când zgomotele zgârieturilor s-au mutat în altă direcție, mai departe, dar amplificate. Am uitat de chiloți și de urmele ude de pași pe cimentul din jurul piscinei și m-am îndreptat hotărât spre dosul casei. Am privit neajutorat marele miraj al peretelui jupuit. Întregul perete, de la sol la acoperiș, avea acum culoarea stucaturii roz, făcându-mă să mă simt ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]