5,154 matches
-
deși îți întâlnești în fiecare dimineață chipul în oglindă și, deodată încremenești... În sfârșit te-ai văzut!... ”Uite, dom’le cum trece timpul.!” Îți zici uluit. După ce depănă firul anilor până la prima lui mare dragoste, Vasilica, ale cărei forme îl uimise, nu îndrăznea să creadă că a fost iubit... Totuș, gândurile cuminți, îi aduceau o rază de soare în inimă. Când el îi spuse: ”Draga mea Fată, nu știi ce însemni tu pentru mine... Ești viața mea toată”, atunci inima i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vară și alta, cine știe când... Și, astfel, gândurile îl purtau în trecut potolindu-l, iar, tristețea tot mai mult punea stăpânire pe sufletul lui. Își aminti când Vasilica a fost operată... încă o dată, organismul ei de o vitalitate neobișnuită, uimind pe medici, a învins. Era curată de cancer mamar, și sănătoasă, renăscută ca o altă ”Pasărea Phoenix”. ”- Curaj, Fata!... i-a spus Iorgu atunci la externare. Viata îti surâde, o auzi?!... Vasilica!... Vasilica!... Vântul îti strigă pe nume, la fel
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
semnificativă Întâmplare din viața tatălui său Petre Hossu, petrecută spre sfârșitul anului universitar 1945-1946. La dezbaterile asupra referatului „Timpul de la Heraclit la Kant”, a vorbit cu aplomb și cu competență, supradotatul student din anul al II lea, Costache Oprișan (1921-1959), uimindu-i cu erudiția-i filosofică pe toți auditorii, inclusiv pe magistrul Roșca. Ar fi devenit acest student eminent mare filosof și poet dacă n-ar fi fost ucis de comuniști În diabolica temniță Jilava, după 11 ani de detențiune, pentru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
e aproape În Întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene Îi atână mici țurțuri de gheață. mai mult decât țurțurii Însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața Îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În ochi. E un zâmbet sălbatic și mis- terios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu zece ani, În același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care Îmi țiuia În urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu Îl bănuisem niciodată capabil de o ase- menea ieșire, pe care el o considera probabil perfect Îndreptă- țită, ca orice bărbat puternic care Își Închipuie că poate cumpăra o femeie. Un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
e aproape în întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene îi atână mici țurțuri de gheață. Mai mult decât țurțurii însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un zâmbet sălbatic și misterios, care parcă ondulează aerul dintre mine și fotografie, conferindu-i sclipiri jucăușe. Simt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu zece ani, în același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care îmi țiuia în urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu îl bănuisem niciodată capabil de o asemenea ieșire, pe care el o considera probabil perfect îndreptățită, ca orice bărbat puternic care își închipuie că poate cumpăra o femeie. Un spirit cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată, pentru două persoane. Pe urmă se duse lângă pat, și, privind-o drăgăstos, o mângâie, lin și cu finețe, pe obraji. Ea se trezi. Cu un firesc ce pe el Îl cam uimi. Îi Întinse o mână. El i-o apucă, delicat. O ajută să se ridice. O conduse la baie. Îi zise: după ce te răcorești, vii, ori, mă chemi. Și se retrase. Îl chemă. O conduse În bucătărie. O, dar ești ... Sunt
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vreau să zic o vorbă, unuia dintr-ai mei. Hai! Zi-i și vino. Că te așteptam. De când mă așteptați? De azi dimineață. Dar, acum, ce e, nu e dimineață? Da, Însă, vezi, uită-te la ceas, șiai să te uimești, la ce oră a dimineții ne flăm acum. La ce oră? La ora nouă! Și, ce, e târziu? Apă de Maluri n-a mai răspuns. A tras ușa, repezit, după sine, și, la intrarea În barul Banca - Sat, s-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zi, ori, mai degrabă, o după amiază, poate chiar o seară, În care, vom vedea noi cum vom face, și, pe neveste, io spunem, direct. Să vedem, cum o să reacționeze. Au găsit seara potrivită și i-au spus. Au rămas uimiți de felul În care le-a primit vestea și, mai apoi, dar, Într-un mai apoi imediat, le-a și răspuns: este firesc să fie cum ziceți că este. Că, poate, nu am fire de păr pe cap, de câte ori mi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acesta Își grăbea și astfel moartea, pentru că - după teoria lui Thomas, de data aceasta - un bărbat trăia pînă Își consuma sămînța; murea chiar dacă mai avea milioane de sunete nefolosite. Chiar Începuse un mic studiu cîndva, imediat după căderea comunismului. Fusese uimit, uitîndu-se la televizor și la pozele din ziare, de vigoarea foștilor deținuți politici. Aveau, pe atunci, unii aproape optzeci de ani, se apropiau de nouăzeci alții; mulți dintre cei născuți odată cu ei, nearestați, muriseră de mult. Iar cei rămași În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dânsul, explică Iuliana în șoaptă. Tainicele cărări ale iubirii - Deci, cum spuneam, nu mașina l-a lovit. A căzut, pierzânduși cunoștința... Minunea este că și-a revenit tocmai când eram gata să plecăm la spital. A vorbit și ne-a uimit!Ne-a spus că nu este vinovat șoferul acelei mașini, domnișoară. Ne-a spus și cauza. O explozie de cauciuc. Fapt confirmat întocmai de polițiști. Înțelegeți? - Da! Eu înțeleg foarte bine și..., mă iertați, sunt convinsă că dumneavoastră vă este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lăstăriș au fost descoperite. Acolo erau și notele de plată de la hotel și restaurant. Numai la acel restaurant se pare că a mers aproape în fiecare zi pentru a mânca. El nu consuma alcool și întâmplarea asta groaznică ne-a uimit peste măsură, pentru că el conducea foarte bine și atent. Era exagerat de prudent... În agenda telefonului poate că erau date ce puteau fi exploatate în timpul cercetărilor. Am fi știut cu cine a vorbit... Dacă nu-și pierdea memoria, ne-ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
când tu vei pierde și nu va fi deloc bine”, încheie Laura, întorcându-se în pat mult mai liniștită și chiar mulțumită de hotărârea luată. Instinctiv, privirile i s-au oprit pe telefon și gestul de a-l deschide o uimi pentru că, de regulă, îl ținea mereu în poșetă pentru a nu fi deranjată și în timpul liber. Erau adeseori intervenții ale prietenelor ori cunoscuților, care o căutau pentru informații diverse cu privire la unele aspecte profesionale sau doar pentru a fi un umăr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Relu nu stă la bloc, ci într-o vilă cu două etaje într-o zonă rezidențială, dar și mai mare a fost surpriza când a intrat în clădire și în camera în care era masa de petrecere ornată. A fost uimită de luxul pe care ochii ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
parte din cercetători și, din nefericire, o parte din... politicienii de la putere. A fost avertizat că-și pierde postul, dacă nu încetează să-și facă cunoscute rezultatele unor cercetări și era aproape de... - Nu am gândit că este posibil așa ceva... Mă uimești, Iuliana! ... Nu, nu voi vorbi cu nimeni despre acest aspect și nu voi lăsa pe nimeni în apropiere când va mai exprima ceva legat de această chestiune...Mulțumesc mult, Eugen! - Nu este nevoie... Respect principii deontologice atunci când sunt elaborate corect
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Erau așteptați. Era cât se poate de clar că cineva se ocupase foarte atent de toate amănuntele. Formalitățile de internare au durat extrem de puțin, iar Eugen și Iuliana au avut acces în interior. Primiseră și halate cu ecusoane. Iuliana era uimită și nu înțelegea că se poate ceea ce vedea. Nu a pus întrebări. Dorea să înțeleagă singură și să povestească la Craiova cât de bine este organizată activitatea în capitală, convinsă fiind că așa se procedează în toate situațiile. Rezerva destinată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este Laura... V-am povestit cât de mult am suferit, dar nu ați binevoit să mă liniștiți nicio clipă. De ce mi-ați ascuns că vă cunoașteți cu femeia aceasta de mult timp? - Doamne ferește! Cum poți gândi în acest fel? Mă uimești și mă rănești, domnule Iustin!... Niciodată nu ai pronunțat numele ei în povestea despre voi. Nu aveam de unde să știu că este vorba despre ea. Eu am numit-o după numele de familie, pentru că eram întotdeauna de față cu alte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Guardian, La Stampa, precum și altele de pe alte continente începură să acorde atenție evenimentului. în sfîrșit, marile canale de televiziune, de la BBC la CNN trecînd prin LCI și Al Jazeera își trimiseră echipele la fața locului pentru reportaje mai ample. Ceea ce uimi întreaga lume culturală și mediatică fu în special unanimitatea actului asumat de scriitorii români. Greva tăcerii din românia fu una totală, asociind într-un elan aproape irațional toate generațiile de scriitori și toate grupările literare. mari scriitori sau poeți debutanți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și vădit contrariat. - Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul, peurmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această primire,nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
holbă ochii, și așa prea holbați, și deschise brațele ca un om ce stă să se-nece, privind cu teroare și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce așteptă în zadar ca cele două părți să se potolească, spre a-i cruța trebuința de a lua o atitudine, își dădu seama de tăria mâniei Otiliei, care aștepta inflexibilă. - Nu-nu-nu... trebuie... să-să-să... spuneți vorbe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Georgeta merita toate elogiile. Era plină la trup și la față până la marginea de unde ar fi devenit obeză, fără să pară totuși. Părul negru era creț și înfoiat ca al unei napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau artificiale. Ceea ce uimea și colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile erau lucii ca sideful și unghiile subțiri și în migdală. Sprâncenele, genele erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în sufragerie, pică masa cu dulceață și aruncă afară tot conținutul unei cutii a bufetului, ca să găsească un șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia de catifea se încrețea ca o ie, la gât, și strângea tot bustul ca o lamă răsucită. Georgeta i se păru de o rară frumusețe și de o onestitate desăvârșită în privire. Era o Otilie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în așa chip, încît fata, inteligentă, înțelese tulburarea și dorința lui ascunsă și-i ușură cu îndemînare manifestarea. Felix se bucură din plin de darurile pe care i le putea oferi fata, dar, cu toată frumusețea excepțională a acesteia, îl uimi mai cu seamă simplitatea cinismului ei, grația firească cu care putea să treacă de la gesturile cele mai îndrăznețe la convorbirea prietenească. Simți pentru ea recunoștință, dar înțelese totdeodată că numai pe Otilia o iubea. Pentru Otilia avea o spaimă mistică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrebi de ce am voit să ne sinucidem? continuă Weissmann. Tu ai citit Weininger, marele Weininger, cel mai teribil gânditor contemporan? Felix trebui cu ciudă să mărturisească că nu citise nici pe Weininger și fu umilit de puținele lui cunoștințe și uimit de informația colegului. - N-ai citit? Te-ai privat de cel mai delicios festin al intelectului. Îți fac eu rost de cartea lui; știu eu de unde să ți-o cumperi cu un rabat inimaginabil. Când ai ceva de cumpărat în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]