4,882 matches
-
produce diversitatea infinită în spatele identității aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. Ca modalitate de creatio continua, spațiul hotărârii devine unul al surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. Ființă a hotărârii, omul se definește printr-un hotar care nu poate fi înseriat și care nu se mai distribuie în exemplarele speciei. Pentru că acum hotarul nu mai poate fi redus la tipar, omul rămâne o ființă a unicității
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. O știință a omului în prelungirea și pe calapodul științelor naturii nu e cu putință tocmai pentru că destinul, ca modalitate de creatio continua, devine spațiul surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. * Unica măsură comună a destinelor și a maladiilor de destin este libertatea. Dar tocmai pentru că libertatea e nemăsurabilă și este, în chiar esența ei, ne-măsură, o "știință" a umanului nu poate fi mai mult (și nici mai puțin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lor de-a lungul vieții, ele sugerează că sânt necesare, izvorând dintr-un fond originar comun. Am încercat un inventar al lor, verificîndu-le cu cei din preajma mea. Iată-le: 1) A visa că zbori și a descoperi lucrul acesta cu uimire, ca și cum ai fi putut dintotdeauna s-o faci, dar pur și simplu nu te-ai gândit să încerci. E atât de firesc să bați aerul cu mâinile, să te înalți peste copaci, să dai câteva roate peste case și să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imaginii, mele în ochii celorlalți, cu ce anume mă îndeletnicesc. Când a plecat în Japonia purta în el imaginea unui tată oricând la îndemînă, căruia i se putea destăinui oricând și cu care nu reușise să epuizeze resursele lui de uimire. Și mai era ceva. Mă așezase în el în cel mai înalt loc la care poate aspira un părinte: devenisem cineva față de care trebuia să faci dovada devenirii tale. Voind să-și dovedească lui de ce este capabil, voia în același
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
domnișoarei Arendt" sânt scrise în cel mai crâncen "cod heideg-gerian"), în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic și trebuie, în consecință, ignorat. Dar de ce? 7 noiembrie Am instituit un cod de manifestare pentru soluții deosebite găsite în timp ce revizuim textul. Uimirea și stupoarea încîntată în fața unei soluții inspirate sânt marcate de o lovitură cu palma peste frunte și lăsarea pe speteaza scaunului, paralel cu scoaterea lentă a ochelarilor, pentru a-l fixa pe celălalt și a citi pe fața lui admirația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desigur, nu întîrzie să apară. "O! ― spun. În cer! Ce vrea Alteța Voastră să spună?" ― Ei bine, da. În cer, la propriu!" Uluirea mea este totală. "În cer la propriu, Alteță?" ― "În cer la propriu!" Și simțind că mă sufoc de uimire, se înclină complice către mine: "În avion..." ― "În avion... Paginile acestea în a-vi-on, Alteță?" ― "Ei da, în avion, pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc și a trebuit să le scriu pe drum, în avion." Uimirea mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de uimire, se înclină complice către mine: "În avion..." ― "În avion... Paginile acestea în a-vi-on, Alteță?" ― "Ei da, în avion, pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc și a trebuit să le scriu pe drum, în avion." Uimirea mea ia acum chipul unei tăceri pioase. Par că mai vreau să spun ceva, că mai vreau să cer o lămurire pentru a înțelege cât de cât miracolul, dar în ultima clipă mă răzgândesc ― cum se pot scrie niște pagini
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de la Păltiniș. Este însoțită de o scrisoare caldă din partea editorului care mă invită la Cracovia, pentru a vorbi publicului polonez "extrem de interesat de filozofia romînească". Mi se pare enorm: publicul polonez interesat de filozofia romînească! Apoi îmi dau seama că uimirea mea e cea nelalocul ei și că ea provine din indiferența primitivă și vinovată a românilor pentru tot ceea ce nu-i privește în mod direct. Asta și înseamnă provincialism: a crede că lumea începe și se termină cu problemele urbei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tare cumsecade, care îi fusese de mare ajutor lui Noica în anii lui păltinișeni și căruia Noica, în lungile seri de iarnă, cu lemnele trosnind în sobă și la o țuică fiartă, ajunsese să-i facă și unele confidențe: despre uimirea pe care o resimțea, până târziu, în fața unui trup feminin, când anume trăise "ultima îmbrățișare activă" etc. Vrând-nevrând, "Puiu", cum îi spuneau meteorologului nostru prietenii, fusese integrat în destinul lui Noica, ajunsese specialist în Noica sau cel puțin în unele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Poate că-n săptămâna viitoare chiar Europa va avea dovezi clare că Rusia e hotărâtă, de-a ajunge ținta pentru care trupele ei au fost concentrate la graniță. [3 aprilie 1877] "CONVORBIRILE LITERARE" Fie-ne permis un ușor sentiment de uimire văzând că și onorabilul ziar "Presa" binevoiește a lua notiță despre "Convorbiri". Foaia literară din Iași se obicinuise atât de bine cu tăcerea semnificativă și cu amintirea și mai semnificativă a marilor organe de publicitate din capitală, încît rândurile de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sunt un pion al farsei mediatice, lumea mă vede și crede că sunt la Bordeaux, deși sunt în camera de alături, la Paris. E atât de credibil, încât ministrul, ieșind de la dezbatere și înțelegând manipularea, va rosti aceste cuvinte de uimire: "Ia te uită, erați aici?".Acestea fiind spuse, am o experiență destul de lungă cu presa televizuală, iar una dintre cele mai importante probleme este tendința de a scurta timpii de antenă în jurnalele televizate. Acum câțiva ani, la începutul anilor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mijloacele de tratament efectiv al acestora. O dată ce știința medicinii a dezvoltat capacitatea de tratament eficient al acestor maladii, atunci lipsa îngrijirii medicale a acestor oameni a devenit o problemă socială. Dintr-o asemenea perspectivă, nu trebuie să fim vexați de uimirea stârnită lumii occidentale, imediat după 1990, de situația jalnică a oamenilor cu afecțiuni mintale din țara noastră. Ajunși aici, putem preciza că o împrejurare socială devine o problemă când există credința că ceva poate fi făcut în legătură cu ea. Existența încrederii
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cei din insula Delos, alungați din insula lor4, au primit, pe cât se spune, de la Delfi un oracol care Îi invita să descopere locul de naștere al lui Apollo și să celebreze acolo câteva sacrificii. Cum oamenii au rămas muți de uimire și se Întrebau cum de-ar fi posibil ca Zeul să se fi născut În altă parte decât În insula lor, Pythia le-a mai zis că: „O stăncuță le va arăta locul”. Iată ce s-a Întâmplat. Găsindu-se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
așezat la pupă și cu fața Îndreptată spre țărm, strigă ceea ce auzise: «Marele Pan a murit». De-abia anunțase vestea când un hohot de plâns se Înălță nu dintr-un singur piept, ci din mai multe, amestecat cu strigăte de uimire. Cum cele petrecute au avut un mare număr de martori, zvonul se răspândi curând, până și la Roma, iar Tiberiu trimise să-l cheme pe Thamous. Împăratul crezu Într-atât spusele cârmaciului Încât Începu să se informeze și să facă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
frumusețe care, stând lângă el, Îi zise doar atât: «negru». Fără să mai adauge ceva, a dispărut. O asemenea Întâmplare ni s-a părut stranie și ne-a pus la grea Încercare, dar guvernatorul despre care este vorba, mut de uimire, se Înclină prosternându-se și, deschizând epistola, ne arătă Întrebarea ce-o pusese: «Trebuiesă sacrific un taur alb sau un taur negru?». șîn fața acestuirăspunsț epicureii au plecat capul. Guvernatorul aduse sacrificiulși de atunci nu Încetă (F) să-și manifeste
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cea nouă și cea veche de la Făgheni) au clopotnițele așezate în față, lângă intrare, care stau ca niște bătrâne evlavioase, gătite de sărbătoare, cu straie curate și sobre, după cuviință. Biserica cea nouă păstrează încă urmele șantierului. Dacă îți arăți uimirea și întrebi de ce s-a construit noul lăcaș, părintele Hodoba te lămurește, zâmbind: „E ambiția tărnicenilor. De aproape o sută de ani își doresc această biserică. Și eu i-am întrebat același lucru și n-au știut ce să-mi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
să trăiască... ceea ce-i stătea scris În temă. Cred că astfel de lucruri sunt previzibile. Acum câțiva ani, aveam o conversație telefonică cu prietenul meu astrolog Jean-Pierre Nicola. Îmi spunea că lucrează la legătura dintre astrologie și teoria haosului. În fața uimirii mele de neofit, mi-a explicat că „teoria haosului spune, Între altele, că nu totul poate fi prevăzut!” Folosește la ceva să știi dinainte? Pentru mine, această Întrebare o include și pe ultima - „Puteți să faceți previziuni pentru dumneavoastră sau
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. „Pășesc ca pe o altă planetă”, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin și arogant. Mâța s-a retras tiptil trei pași, apoi a fugit îngrozită, ca un om care s-a convins că a văzut o stafie. Când doarme, mai ales, noul venit are o activitate intensă: clipește, vorbește într-
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
auzit întâmplător, fie din manualele școlare, fie din bibliografii ce se consultau doar cu permis special, fie din procese publice trâmbițate cu persuasiune și ură de clasă. Dar din noianul informațiilor, cu grijă și ochi de specialist selectate, aflăm cu uimire și satisfacție totodată despre existența unei numeroase elite românești existentă între anii 1877 și 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă a proletariatului care a decapitat‐o și la propriu și la figurat. 10 Poporul român nu a fost compus numai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să descoperim aventurile individului confruntat cu lumea. Experiența Închisorilor comuniste, exilul, dedesubturile vieții politice totalitare au devenit, astăzi, teme predilecte. Atât pentru autori, aflați la ora, poate tardivă, dar binevenită, a reconsiderării sertarelor, dar și pentru cititori, care descoperă cu uimire un continent scufundat chiar sub propriile lor picioare. Nu trebuie pierdută din vedere dimensiunea axiologică pe care literatura autobiografică tinde s-o impună Întregii scări literare. Sub presiunea unor mărturii cutremurătoare, vechile ierarhii sunt supuse unor atacuri nemiloase. Discreta reierarhizare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele, pactul sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și spaimele cotidiene, Drieu nu uită să consemneze, cu o minuție Înfricoșătoare, toate maladiile, reale și imaginare, de care suferă: „... boală a inimii, vai, destul de avansată, braț anchilozat, boală a ficatului, hemoroizi, hernie.” Și cu toate acestea, câteva rânduri mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a medita asupra propriei vieți, are darul de a ști dinainte tot ce i se Întâmplă. Simțul relativului, al precarității spirituale au marcat-o profund. Verigă neînsemnată Într-un lanț fără sfârșit, ea percepe insignifianța propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată, ușor romanțioasă, ea comunică multă vreme În clișeele imaturității pe care știe să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai rare, autoironică, ceea ce ne conduce spre perceperea parodiei (în special în secolul XX) atât ca relectură ("semn distinctiv al felului în care arta este receptată în diferite epoci"13), cât și ca formă de autoreflexivitate. Cine sunt parodiștii? Cu uimire constatăm că în foarte puține cazuri aceștia constituie "un nucleu" în sine, majoritatea fiind autori cunoscuți publicului grație unor altfel de scrieri, pentru că practică, în genere, o scriitură în note complet diferite de cea parodică 14. Contraexemplul considerat de Gérard
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
el acum. Efectul scontat s-a generalizat: "Și prinse adevărul să-i înghețe:/ Nu mai văzură-așa o frumusețe.../ Și orice nobil, prinț creștin, stăpânii,/ Spre partea-aceea și-au întors privirea;/ Nu mai zăcură pe covor păgânii,/ Ci fiecare, cunoscând uimirea,/ Voi să-i vadă chipul, albul mâinii". Punctul nevralgic detectat de Boiardo în poemele cavalerești este deci miraculosul, pe care îl pune în slujba unor forțe mai puțin demne, chiar oculte, după cum le înfățișează istorisirea pe scurt a personajului feminin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un absurd la pătrat, dar și un efect de comic la pătrat, pentru că aerul de tragedie antică este subminat printr-un umor de calitate: Într-una din nopți, Stamate, venind spre a-și face obișnuita-i datorie sentimentală, constată cu uimire și dezamăgire că, din cauze încă nepătrunse, orificiul de ieșire al pâlniei se strâmtase într-atîta, încât orice comunicație prin el era imposibilă. Nedumerit și totuși bănuitor, se puse la pândă, și a doua noapte, necrezându-și ochilor, văzu cu groază
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]