5,157 matches
-
spaima sacră, omul pus în fața evidenței existenței sale efemere simte misterul din manifestarea perceptibilă a misterului, de care este el însuși animat, simte vanitatea culpabilă a vieții lui cotidiene lipsite de elan. Dar culpabilitatea individuală și autentică este prea ușor uitată, copleșită de culpabilitățile colective ale moralismului și ale prea bunelor lui intenții vanitoase și fals justificatoare sau înăbușite de vanitatea intențiilor prea rele ale banalității, care caută superioritatea în absența oricărui scrupul, în cele două cazuri, emoția încercată în fața pofunzimii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei lui vieți trecute fiind și ele prezente în visele sale. Tot ceea ce a fost refulat este demascat de privirea introspectivă. Spectator al înfrîngerilor lui și cunoscînd motivele cele mai ascunse ale acestora cel care visează este vinovatul judecat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
oeconomicus, sau indispensabila revizuire a tezei amintite, care face din Hume și din Smith primii apărători și, totodată, ultimele bariere ale individualismului. Nemaiacceptîndu-se conceperea econo-miei doar în spațiul acțiunilor comerciale, i se restituie acesteia prima sa ambiție. Care nu trebuie uitată, chiar sub forma unei științe. Este vorba despre faptul că economia politică este înainte de toate o filosofie socială. Ea se bazează pe o anumită concepție asupra omului și a relațiilor sale sociale, care transpare din obiectivele pe care și le
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să cădem în fatalism. Este de remarcat faptul că, tocmai în perioadele de depresiune economică, se înregistrează cea mai mare efervescență culturală. Pe lîngă multiplele sale posibilități de adaptare, omul are resorturi de gîndire și de creație ce pot face uitate umorile capricioase ale economici. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să sacrificăm termenul lung pentru a ne ferici perioada imediat următoare, conform butadei keynesiene, după care "pe termen lung, vom fi morți cu toții". Importante cu adevărat sunt marile tendințe, evoluțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Culianu în Gnosticism și gîndire modernă: Hans Ionas, Editura Polirom, Iași, 2006). Pînă la urmă e vorba de a găsi ceea ce misticii iudaici numesc Shekinah, adică prezen-ța lui Dumnezeu în lume, în imanent, prezență subtilă și de prea multe ori uitată. Această Shekinah este acea parte a substanței divine, unică și nedespărțită, ce sălășluiește în lumile inferioare, penetrînd pînă la nivel mineral suflul vital ce le asigură existența. Este o emanație ("lumină din lumină") întîlnită, sub diferite nume și la hermetiști
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
un nou zeu al ființei și al lumii, ci numai Dumnezeul cel viu al Evangheliei vieții. Prea s-a trîmbițat despre moartea lui Dumnezeu și sfîrșitul omului, cînd Omul a fost restaurat prin jertfa lui Hristos-Dumnezeu. Cum spunea Heidegger, glasul uitat al ființei se mai aude doar în rostirea poeților, dar și printr-o "gîndire meditativă, de tip mito-poetic, singura în stare să vorbească din nou despre o sacralitate nouă în tetrada zeilor și muritorilor, a cerului și a pământului" (Henri
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Formele observației pot fi clasificate după următoarele criterii: a) orientarea actului observațional: observația și autoobservația; b) prezența sau absența intenției de a observa: observația ocazională, observația sistematică; c) prezența sau absența observatorului: observația directă, observația indirectă sau mediată, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns; d) implicarea sau nonimplicarea observatorului: observația pasivă, observația participativă; e) durata observării: continuă sau discontinuă; f) obiectivele urmărite: integrală sau selectivă. 3.Calitatea observației depinde de o serie de particularități psihoindividuale ale observatorului: capacitatea de a
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
exprimă apartenența exclusivă la această persoană anume. 0 conștiință doar personală accentuează, cu o anumită timorare, dreptul de proprietate și paternitatea asupra conținuturilor proprii, încercând astfel crearea unui ansamblu. Însă, toate aceste conținuturi inadecvate acestui întreg, sunt fie ignorate și uitate, fie refulate și renegate. Și acest fenomen reprezintă un anumit gen de autoeducare; însă unul arbitrar și violent. Imaginea ideală, spre care tinde automodelarea, pretinde sacrificarea unui material general omenesc mult prea mare. De aceea, astfel de oameni "personali" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
echidistant față de toți eroii săi. Misoginia în exces, de care dă dovadă Fred ca personae, este fundamentată pe un matricid, însă se repercutează și asupra lui Ladima, ca personae devenită indezirabilă pentru autor. În dorința de a face calvarul trecutului uitat, Camil Petrescu nu numai că îl suprimă, dar îl și discreditează moral, angajându-l într-o relație înjositoare (și inexplicabilă pentru mulți) cu Emilia. Dennis de Rougemmont își începea demersul analitic din Dragostea și Occidentul cu o întrebare retorică: Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
faptul de a fi citit printr-o perspectivă psihanalitică, în fine, printr-una mitică. Cum bine se știe, există două tipuri de inconștient. Inconștientul personal cuprinde întreaga experiență acumulată de existența individulului, o sumă de achiziții care au fost fie uitate, fie refulate. Nu sunt excluse gândurile și sentimentele subliminale. Inconștientul colectiv, descoperire exclusivă a lui Jung și, caracterizată de specialiști ca la fel de importantă, pentru știința secolului XX, precum fisiunea nucleară, stă în strânsă legătură cu ereditatea. Conținuturile sale subliniază experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se folosesc, în principal, cuvinte și, doar parțial, imagini; • consolidarea demutizării ( se realizează când cuvintele și imaginile sunt utilizate la fel ca și în lecțiile cu subiecții normali. Pe tot parcursul acestui proces care solicită efort și timp nu trebuie uitată nicio clipă realitatea că o gândire în imagini este simultană, pe când gândirea noțional-conceptuală este succesivă. Ceea ce face ca demutizarea să nu fie doar un proces exterior, ci, mai ales, de fond. Pentru o demutizare corectă, se urmărește înțelegerea și dezvoltarea
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Printre laureații respectivului Premiu îi amintim pe Jorge Semprun, Vaclav Havel, Mario Vargas Llosa, Jurgen Habermas, Gyorgy Konrad etc. În numeroase eseuri și studii, Magris a reușit, înaintea prăbușirii blocului răsăritean comunist, să direcționeze atenția Occidentului asupra unui spațiu geografic uitat sau ignorat. Este vorba despre spațiul cultural al unor țări precum Ungaria, Cehoslovacia, Serbia și parțial România, care până în 1918 aparțineau imperiului austro-ungar. Chiar dacă nu se poate vorbi despre un spațiu lingvistic unitar, destrămarea acelui imperiu multinațional echivalează în opinia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și jucăriile unui orfelinat. "Transfigurarea" lui se datorează vraciului GoodNews la care a ajuns datorită unui anunț publicitar și care-l vindecă nu doar de unele dureri fizice, ci și de sarcasm și posomorală egolatră, activându-i în schimb sentimentul uitat al dăruirii de sine. Noua lui etică îi va pune pe primul plan pe cei slabi și pe cei săraci, cum ar fi copiii străzii. Subita vocație samariteană a lui David este amendată de concepția realistă, liberală, rațională, altfel spus
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vise sufocate" pe care i-o poate dărui Cora. Lucifer din Canișul divei, chiar dacă joacă ireproșabil în rolul Marelui Iluzionist, pare incapabil să accepte inepuizabila disponibilitate a ființelor umane de a se minți pe ele însele, redobândindu-și de mult uitata obârșie angelică prin adorația idolului generator de sublim numit Maria Callas. Ceea ce nu înseamnă că trece peste etapele și momentele mai puți avuabile din biografia ei artistică, că edulcorează ambiția, declinul și masca tragică a idolului în agonie. Bulversată și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la care fusese supus îl va fi marcat definitiv, spaima lui de schimbări și intruziuni devenind de-a lungul deceniilor un sindrom. Așa se face că într-o bună zi, când dă cu ochii de un porumbel intrat pe geamul uitat deschis, Jonathan realizează că pentru el e sfârșitul. Intrusul venise, după mintea protagonistului, în calitate de emisar al catastrofei vieții lui. Regulile și ritmurile (in)existenței lui erau bulversate. De-aici și cascada de reprezentări prăpăstioase în privința viitorului său de locatar și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
m-ai lăsat să cred că sufletului puțin îi/ pasă de poziția corectă în timpul morții;/ ceva mai în spate, lumea pe care o vezi se adaugă ei, e aici o mică/ pierdere, nu e altceva decât lumea perfectă a sensurilor uitate, frumusețea/ ascunde ce crești în ea, dumnezeu ascuns de mic în tăcere și libertate,/ cînd n-ai de ales, totul e limpede, așa s-au așezat la tine toate, pe muchie;// poate mai avem o șansă, ce știm ne-ar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zoi la ușă,/ Unde plitele-și înfundă/ Nara moale în cenușă") și cămara. În proximitatea lor este situată, firește, grădina. O uriașă fantezie asociativă le umple cu o mulțime doar în aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care să sublimeze în spațiul poetic, fără ca asta să implice invazia operatorilor tehnici". De bună seamă, Dan Bogdan Hanu este, el însuși, un monologal care ține să își racordeze din nou lirica la matricea unei sensibilități po(i)etice aproape uitate, de care nu este străină aspirația spre revrăjirea lumii și nici tentația rostirii sacerdotale de sine: " Continui să cred că poezia atinge pragul autenticității abia atunci când sublimează într-o ontologie poetică. Altfel spus, autenticitatea este posibilă mai degrabă în prezența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de respiro ale maratonului literar la care se supune, cu rară energie și dedicațiune, Emilian Marcu are cel puțin luciditatea să se situeze exact acolo unde trebuie: În dimineața de toamnă, printre cețuri imense,/ Printre manuscrisele vechi, rune de timpuri uitate/ Unde iubirile veșnic proaspete se lasă ochiului pradă/ Grădinarul cultivă semințe de mirodenii uitate". Amatorii de astfel de mirodenii uitate pot să îi guste, liniștiți, roadele. Referințe critice (selectiv): Laurențiu Ulici, Prima verba, 1975; Constantin Pricop, în "Convorbiri literare", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Emilian Marcu are cel puțin luciditatea să se situeze exact acolo unde trebuie: În dimineața de toamnă, printre cețuri imense,/ Printre manuscrisele vechi, rune de timpuri uitate/ Unde iubirile veșnic proaspete se lasă ochiului pradă/ Grădinarul cultivă semințe de mirodenii uitate". Amatorii de astfel de mirodenii uitate pot să îi guste, liniștiți, roadele. Referințe critice (selectiv): Laurențiu Ulici, Prima verba, 1975; Constantin Pricop, în "Convorbiri literare", nr. 5, 1978; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 5, 1979; Liviu Leonte, în "Cronica", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să se situeze exact acolo unde trebuie: În dimineața de toamnă, printre cețuri imense,/ Printre manuscrisele vechi, rune de timpuri uitate/ Unde iubirile veșnic proaspete se lasă ochiului pradă/ Grădinarul cultivă semințe de mirodenii uitate". Amatorii de astfel de mirodenii uitate pot să îi guste, liniștiți, roadele. Referințe critice (selectiv): Laurențiu Ulici, Prima verba, 1975; Constantin Pricop, în "Convorbiri literare", nr. 5, 1978; Constanța Buzea, în "Amfiteatru", nr. 5, 1979; Liviu Leonte, în "Cronica", nr. 18, 1996; Ioan Holban, în "Evenimentul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ultimul manuscris:/ "Etiopatogenia singurătății și desăvârșirea",/ exemplar unic// L-am dăruit// Am vrut să-mi rescriu manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-am scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să asculte Chemarea profunzimilor: "Bolnave îmi sunt mâinile,/ sufocate/ de carnea flămândă a zilei/ de nesațiu de noapte// ...// Cu trufia puținătății îngenunchez/ la icoane/ și te chem iconarule/ Din lumea ta, vino!/ Învață-mă umilința/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la nord sau sigur pe după răsărit", ascultă resemnat "zgomotul după-amiezelor casnice" (doar după ce, dimineața, nu uită să își facă... "gimnastica sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici istorii sentimentale desfășurate de regulă în interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă aștept/ pentru că până și incredibilul/ se va întâmpla cândva" (Plaudite, cives!). Mai des întâlnim trimiterile la timpul-cascadă, Ioanid Romanescu fiind unul dintre autorii pentru care recursul la memorie reprezintă o garanție a păstrării identității, dar și recuperării frumuseților altfel uitate, oricum puține, ale vieții. Prin consemnarea în poem se poate recupera, cu finalitate evident cathartică, o "euforică stare de levitație" (Melancolia), gestica sau despărțirea îndrăgostiților (Calul verde), o etapă a vieții (spre exemplu, copilăria tragică, ca în Plecat sunt din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Marat.// Părea că sunt cu Luna, pluteam cu ea și eu/ ne îndreptam spre Țara ce nu știm a cui e;/ părea că-n depărtări răsare-o cetățuie;/ în turnul vechi, acolo, ne-așteaptă tristul Zeu,/ să descifrăm în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]