4,632 matches
-
ba intrau cu mașinile în cimitir, să le dezgroape rudele proaspăt lichidate. Mai bântuia și-un comisar pe-acolo, pe care îl chema când Moldovan, când Miclovan și care alerga mereu după Gheorghe Dinică prin tripouri și abatoare. Cezar îl ura, dintr-un motiv doar de el știut. Era suficient să-i vadă pălăria și parpalacul fâlfâind pe acoperișuri, că se-apuca să țipe și să arunce cu semințe spre ecran: „Băi, băi, du-te bă dracu’!“. Inevitabil, semințele aterizau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sărit în haine, lumea afară începuse să se mai potolească, nu mai auzeai voci și nici lanternele nu mai clipeau. Am închis și calculatorul, cu tot cu mesajul ăla tâmpit, fără să știu dacă Maria apucase măcar să-l citească. Lepidopteros mi-a urat noapte bună, înainte să se retragă în întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
invitase niciodată la țară, și nici pe primar nu apucasem să-l cunosc: se spânzurase într-o zi, fără să dea vreo explicație. În România, oamenii încă obișnuiesc să se spânzure fără să spună când și de ce. „Sănătate!“, ne-a urat repede Maria. Își turnase singură, știa ce face. Sau doar își topea emoțiile, după cutremur. „Noroc!“, am liniștit-o. „Acum a trecut, e-n regulă... Toarnă-mi și mie, te rog.“ O rugam întotdeauna, dacă n-aș fi iubit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de plastic bleu. Unghiile erau tăiate scurt, în carne, ca ale lui Cezar. După mâini, nu după față, puteai judeca un om. Și după pantofi, așa mă învățase taică-meu (dar acum nu era cazul). „S-aveți poftă!“, ne-a urat ea, uitându-se chiorâș la cipsuri. După care a extras telecomanda din buzunar (ospătarii au întotdeauna un milion de buzunare) și-a apăsat pe primul buton. „Citește-aici...“, i-am întins 6210-le lui Mihnea. Copiasem într-un fișier toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-au stins, iar hurducăturile s-au atenuat. Poate din cauza oboselii, poate linia chiar fusese modernizată. Sau, cine știe, tonul poveștii scăzuse, ochiul nu mai reținea toate detaliile, iar mintea nu se mai încărca de voci și cuvinte. Ne-am urat „Noapte-bună!“ ca-n copilărie, eu am sărutat-o pe Maria pe frunte, ea pe mine pe gură, apoi am închis lumina. Mi-am tras două perne sub cap, căutând să blochez orice tentativă a esofagitei de-a urca fără știrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deși a făcut-o într-o manieră atât de originală; după cât îl cunosc, sper ca măcar să ne distreze un pic. — Mai ales că a venit neinvitat! adăugă imediat Ferdâșcenko. — Și ce-i cu asta? întrebă cu răceală generalul, care îl ura pe Ferdâșcenko. — Asta înseamnă că va plăti intrarea, îl lămuri acesta. — Totuși, prințul Mâșkin nu-i Ferdâșcenko, zise generalul, neputându-se stăpâni. Nici până acum nu se împăcase cu gândul că se afla cu Ferdâșcenko în aceeași societate, ba încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și atât; te știu acum pe de rost cum erai în ziua aceea, așa cum mă știu pe mine. Ceea ce ți-ai închipuit tu n-a existat și nu putea să existe. Atunci la ce bun să continue ura noastră? — Ce ură să ai tu! râse din nou Rogojin, drept răspuns la monologul înflăcărat, neașteptat al prințului. Într-adevăr se ferea, se depărtase la doi pași de el și își ascundea mâinile. — De-acum nu-mi mai e deloc permis să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
râd fără să știu de ce, singurul motiv era că mi-am amintit de ziua mea de naștere, care, ca un făcut, e chiar mâine. Acum e aproape ora douăsprezece. Hai să-mi sărbătoresc ziua! Am vin acasă, o să bem vin, urează-mi ceea ce nici singur nu știu să-mi urez. Fă-mi chiar tu o urare, iar eu o să-ți urez fericire deplină. Dar să nu-mi dai crucea înapoi! Nu mi-ai trimis-o înapoi chiar a doua zi! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mi-am amintit de ziua mea de naștere, care, ca un făcut, e chiar mâine. Acum e aproape ora douăsprezece. Hai să-mi sărbătoresc ziua! Am vin acasă, o să bem vin, urează-mi ceea ce nici singur nu știu să-mi urez. Fă-mi chiar tu o urare, iar eu o să-ți urez fericire deplină. Dar să nu-mi dai crucea înapoi! Nu mi-ai trimis-o înapoi chiar a doua zi! Nu-i așa că o ai la gât? O ai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut, e chiar mâine. Acum e aproape ora douăsprezece. Hai să-mi sărbătoresc ziua! Am vin acasă, o să bem vin, urează-mi ceea ce nici singur nu știu să-mi urez. Fă-mi chiar tu o urare, iar eu o să-ți urez fericire deplină. Dar să nu-mi dai crucea înapoi! Nu mi-ai trimis-o înapoi chiar a doua zi! Nu-i așa că o ai la gât? O ai la gât și acum? O am, rosti Rogojin. — Bine, hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toți n-au așteptat decât fericita dumneavoastră inteligență... Prințul remarcă privirea drăguță, blândă a Verei Lebedeva, care se grăbea să ajungă și ea la el prin mulțime. Înaintea tuturor, îi întinse ei mâna; fata se îmbujoră de plăcere și îi ură „viață fericită începând cu această zi“. Apoi o zbughi la bucătărie; acolo pregătea gustările; și înaintea venirii prințului, de cum se putea desprinde de treburi pentru câteva minute, apărea pe terasă și asculta cu toată atenția polemicile asupra lucrurilor celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-o jure, deși se afla aproape într-un semidelir. Dacă în ultimul timp se străduise s-o uite, se întâmplase numai și numai din cauză că se temea de ea. Deci, care era situația: o iubea pe această femeie sau o ura? Era o întrebare pe care nu și-o mai pusese niciodată până astăzi; în privința aceasta, inima lui era curată: știa pe cine iubește... Nu-i era frică atât de întrevederea dintre ele, de ciudățenia, de motivul, necunoscut lui, al acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
schimbîndu-l: Doamne, veniră străinii în moșia noastră și-și spurcară mâinile lor cu mite și îndrăzniră a vinde și a cârciumări sfintele taine și a goni pe moșnem, și în trudele și ostenelele lor a băga pe străini... Dar Matei ura de moarte pe greci și pe muscali! Dar nici n-a vrut să primească pe ambasadorul Moscului, strigînd: "Să nu-i văd fața! " Matei Basarab era sfânt și de aceea avea darul clarvederii. Poate că, în noaptea viitorului, ochii sufletului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d-sa înoată într-o mare de generalități banale, sărate pe ici pe colo cu câte un nu mă uita la adresa guvernului, și a căror concluzie este că guvernul bine a lucrat până acuma în cestiunea dunăreană. Terminând, d. Chițu urează guvernului ca, întemeiat pe majoritatea de care dispune, să lucreze tot așa și mai departe. Aceasta se numește interpelare; și să nu uităm că d. Chițu are pretenția, deaminteri întemeiată, a fi unul din cei mai inteligenți membri ai partidului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care soarele libertății, apărând în zona Ploieștilor, după mici divergențe de opinii cu casa telegrafului și poștelor și cu banii cutiilor bisericilor, au apus la Fetelei pe dată ce reacțiunea s-a ivit sub forma unei companii de dorobanți. Le urăm virtuoșilor cetățeni chef mult, voie bună ș-o nouă ediție a republicei. Fie sigură tinerimea ploieșteană ca, cu o nouă proclamare a acestei forme de guvernământ, vor ajunge directori de bănci, cămărași de saline, adiutanți regali, deputați etc. [21 iunie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
stă în legătură cu un asemenea om. Nimeni nu poate bea dintr-un vas fără a fi vărsat puțin pe pământ și este o insultă a oferi unui român apă, fără a face această libațiune. Totuși "necurățenia " nu atrage după sine nici ură, nici despreț; însă românul nu va purta haina unui necurat, nu va lua pîne de la el, nu va gusta din vasul lui, considerând de un mare păcat orice comunitate domiciliară cu dânsul. Numai copiii rămân curați totdauna, chiar de ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
stă în legătură cu un asemenea om. Nimeni nu poate bea dintr-un vas fără a fi vărsat puțin pe pământ și este o insultă a oferi unui român apă, fără a face această libațiune. Totuși "necurățenia " nu atrage după sine nici ură, nici despreț; însă românul nu va purta haina unui necurat, nu va lua pîne de la el, nu va gusta din vasul lui, considerând de un mare păcat orice comunitate domiciliară cu dânsul. Numai copiii rămân curați totdauna, chiar de ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
părinților care trăiesc astăzi emoția primului pas important În devenirea copiilor lor. Nu ne rămâne decât să ne alăturăm și noi tuturor celor care felicită această primă generație postdecembristă, tuturor celor care privesc către ea cu Încredere și speranță și urează acestor tineri un drum fericit În viață cu Împliniri și realizări care să-i bucure În primul rând pe ei și În egală măsură pe cei care i-au ajutat și-i ajută să-și Împlinească idealurile, pentru propășirea, Înflorirea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
12 ; 28, 9‑10). El nu a Încetat să vindece bolnavii, să Învie morții, să deschidă urechile sur‑ zilor, să lumineze ochii orbilor și să izgonească duhurile rele. Prin gesturi, prin cuvinte și prin fapte, El a venit să insta‑ ureze Împărăția, unde „nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apocalipsa 21, 4). Citim În Sfânta Scriptură că suferința umană Îl emoțio‑ nează pe Hristos Cel plin de compasiune, de compătimire. Revelația dumnezeiască Îl prezintă pe Dumnezeu fiind
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
anemonă, o căldărușă, o garoafă și o rodie) și anunță că va naște o prințesă, numită Mult Dorita . O zână Îi dăruiește cumințenia și cinstea, alta, istețimea, a treia, o frumusețe neobișnuită, a patra, o soartă fericită, a cincea Îi urează să fie sănătoasă, iar ultima, să izbândească În tot ceea ce Își va pune În gând. Zâna Isvorului, care-i apăruse Împărătesei sub forma unui rac, supărată pentru că n-a fost invitată, Îi prezice prințesei: dacă Mult Dorita va vedea lumina
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să-l urseze. El să dă după ușă În partea aia, ia o mătură, ia o mătură ș-o dă-n dosul lui șî el stă acolo s aștepte ursâtorile să vedem cum Îl ursază. Vin ursitorile; cea mare Îi urează să trăiască 10 ani și să fie mâncat de lup; a doua să trăiască 25 de ani și să moară Înecat; iar a treia să trăiască 60 de ani și să moară de moarte bună. Reacția copilului este promptă: ține
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de spus despre Purcărete și albumul care i s-a dedicat, vom da însă aici doar numele celor ce au semnat imaginile, fiecare dintre ele adevărată lecție de cum se face o fotografie de teatru (Rlib, 6 august 2002) În special urez ca o clad- ... crescândă înțelegere între toți cei ce se onora- ... onorează cu numele creștin ortodocși catolici de diverse rituri și protestanți de de diferite denumiri să fie ferment de unitate și de concordie în interiorul patriei voastre și în însuși
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
felicite pentru revenirea la Paris, le spune:„Ați spus ce aveați de zis. Acuma plecați!“; vărului său, mareșalul Turenne, care s-a aliat la început cu prințul de Condé, dar care mai apoi a trecut de partea reginei regente:„îți urez bine ai revenit și sper că voi uita lipsa ta de loialitate“. De asemenea, rămas neplăcut impresionat de Paris și parizieni, va vizita foarte rar acest oraș în timpul domniei sale, ca o formă de protest tăcut față de cei care i-au
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
numere: 6, 36, 111 și 666 sunt cele folosite pentru a primi favoarea soarelui. Concluzia pe care o putem trage despre această medalie este că autorul necunoscut al acestui talisman era o persoană care își iubea mult regele, căruia îi ura toată bucuria imaginabilă pe întreaga durată a domniei sale și o sănătate și mai lungă, care putea ajunge până la 111 ani, care este numărul fiecăruia dintre cele șase rânduri pe care le conținea talismanul“. Vă prezentăm mai jos pătratul inscripționat pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Ș-o luăm noi de la popa Oșlobanu, tocmai din capul satului din sus, cu gând să umblăm tot satul... Când colo, popa tăia lemne la trunchi afară și, cum a văzut că ne așezăm la fereastră și ne pregătim de urat, a început a ne trage câteva nașteri îndesate și a zice: - De-abia s-au culcat găinile, și voi ați început? Ia stați oleacă, blestemaților, să vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]