21,874 matches
-
că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un pardesiu cenușiu ponosit și un fular roșu zdrențuit -, iar aceste veșminte aveau un aspect Învechit, uzat și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza intenționat. Pe aceste veșminte era gravată viața a milioane de oameni. Aspectul lor lăbărțat, diform și mizer vorbea despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om beat. Ceea ce mai rămăsese din el - materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia scria „Ieșire“. CÎnd Începură să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tăios al ghindelor ce cad la pămînt? Nu pășiseră toți În nopți de iarnă pe drumuri pustii și nu zăriseră o lumină ce știau că vine de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut al cărților uzate legate În piele, mirosul puternic de tutun și scuipat al juristului american, mirosul closetelor de tribunal, mirosul cailor, al hamurilor, al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic, bărbătesc al Justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
adevărată, cel puțin este posibilă - este a-ceasta: „În salonul plin până la refuz de lume rafinată și de doamne împodobite cu bijuterii, actorul primea calde aplauze la sfârșitul declamațiilor sale. Întrezărind în ultimul rând un bătrân paroh, modest, cu talarul său uzat, actorul îl apostrofă, zicând: «Oh, reverendo, și dumneavoastră aici, în mijlocul nostru! Cunosc din memorie și câte un fragment biblic, știți?». Și actorul declamă din memorie Psalmul 23. La sfârșit un zumzet de complimente entuziaste traversă sala. Atunci actorul se îndreptă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității muncitorești: gealăie, ciocane, rindele. Urmele acestea ale unor vremuri apuse stau alături de un mobilier heteroclit și uzat, care pare să fi fost recuperat din rîndul obiectelor nefolositoare abandonate serviciilor de curățenie ale orașului. O reapropriere a trecutului care se vrea plină de respect și care permite utilizarea popularului pentru afirmarea distincției. De altfel, în ceea ce privește aspectul și gestica
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
intimidat. Cred că o să facă lucruri mari. Deci fără corset m-am dus în salon. Am văzut pendula, era destul de târziu, dormisem mult. Ce să faci într-o duminică veselă ca asta? M-am repezit să deschid fereastra, apoi pianul, uzatul, bătrânul și bunul meu Bösendorfer, și-am luat în brațe partiturile, un teanc mare care începuse să se prăfuiască, de când nu l-am mai atins. Mama trece des pe la prăvălia lui Graeve și-mi tot aduce. Am răsfoit, nu mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nimeni nu-l putea, deocamdată, întrezări. 5 Rămăsese numai domnul Dan Crețu să privească, cum foarte poetic spusese gazda, „pe fereastra viitorului“, iar curiozitatea comesenilor lui era maximă. Cupele fură umplute încă o dată cu șampanie și spuma se destrăma ca dantelăria uzată a anului vechi. Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră bine încălzită. Iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
s-o accepte ca pe o persoană adultă. Acești oameni, firește, îi ascund anumite informații și, în ciuda eforturilor de a fi la curent cu ceea ce se întâmplă, comunicațiile ei cu lumea reală nu mai sunt actuale și, asemenea unei plase uzate, sunt foarte întortocheate. Într-un fel sau altul, ne străduim să profităm de toate aceste slăbiciuni, încheie Hedrock. Cel care mai vorbise deja continuă: - Bine, dar asta e doar o formulă. - E o formulă bazată pe studiile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nasturi și de gura lui cu gust aspru, de tutun și abdugh. Inventa tot ce nu reușea să cunoască, să cuprindă ori să dezmierde. Nu putea să și-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici. Sebas, care se considerase uzat și trecut de prima lui tinerețe, era acum nou-nouț în închipuirile ei. Dar Ghazal? Nici ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte tot timpul...“, îi spusese la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-a stăpânit mai bine. Bolborosi cu fața strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bun, dar poate că înainte ați vrea să vă faceți puțin toaleta... Panaitescu își plimbă automat mâna pe creștet apoi dădu cu ochii de pijamaua cârpită și se ridică jenat. Melania Lupu împărți cești mari de cacao. Un serviciu vechi, uzat, cu păuni. Cozile minunate își păstraseră culorile. Pe fiecare farfurioară așezase câte două feliuțe transparente de pâine prăjită unse cu unt. Bătrâna îi urmărea radioasă, făcea impresia că socotește micul dejun oferit drept un adevărat festin. Sculptorul sorbi lacom apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zile se obișnuise s-o nesocotească, o femeie lipsită de interes, bleagă și copilăroasă cu pisicile și brazii ei de Crăciun ― tăia cu o săptămână înainte steluțe și panglici de staniol, bucurîndu-se ca o fetiță ― cu pantofii ei micuți și uzați unde-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care intuia și desăvârșea câte un amănunt lugubru. Îi atribui spontan o biografie aventuroasă: escroacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urmă o dâră de parfum ― țin minte asta fiindcă Laura avea parfumuri fine, curioase într-un azil ― dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și, ca să fiu sincer, vroiam să scap cât mai repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă ușuram, debarasîndu-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, și că într-o zi în locul amintirilor sâcâitoare va exista o mare și frumoasă pată albă pe care o vor spăla valurile și o va încălzi soarele. Cât am vorbit, nu știu. Tot ce-mi aduc aminte e acea senzație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rugîndu-mă să-l păstrez. N-am avut curiozitatea să-l răsfoiesc, l-am aruncat într-un sertar și l-am lăsat acolo. Abia după moartea lui Dinu l-am citit și am descoperit parcurgând însemnările din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât de simplist îl judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cum se puteau împăca două lucruri de neîmpăcat? Era ca și cum ai vrea să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prezent pentru a obține serviciile mele. Trebuie să le dau prioritate. — Dar ascultă-mă, spuse șeful de birou pe un ton confidențial. Domnișoara Trixie câștigă numai patruzeci de dolari pe săptămână și are mulți ani vechime în muncă. — Pare destul de uzată, spuse Ignatius, privind-o pe domnișoara Trixie cum înșiră conținutul pungii pe birou și începe să sorteze peticele. Nu a trecut de vârsta pensionării? — Șșș, îl avertiză domnul Gonzalez. Doamna Levy nu ne lasă să o pensionăm. Crede că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
S-ar putea să nu am dreptate. Îmi imaginez că în ziua de astăzi, culegătorii apucă cu o mână bumbacul, în timp ce cu cealaltă își țin la ureche un radio cu tranzistori, care să le scuipe în timpan vești despre mașini uzate, balsam pentru păr Softstyle, noua pieptănătură la modă în Casa Regală, sau viul Gallo. In colțul gurii le atârnă o țigară mentolată, cu filtru, care amenință să dea foc întregului câmp de bumbac. Deși locuiesc în apropierea râului Mississippi (Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu spuse nimic. Își băga în chitanțier nota de plată a cutiei cu cretă, ca s-o poată trece în lista cheltuielilor ce se scad din impozite, care însoțea întotdeauna declarația ei de venituri. Mai cumpărase și un glob pământesc uzat. Și pe acesta îl pusese în dulap. Nu mai avea acum nevoie decât de o carte. Când se va întâlni cu George data viitoare, o să-i spună să-i aducă una. Îi mai rămăsese probabil vreo carte din zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
colivia acoperită. — Nu te aștepta să stai prea mult, îi spuse Lana. Am o veste pentru tine și amicul tău. Darlene puse colivia pe tejghea și descoperi un cacadu roz, foarte mare și cu aspect scrofulos, arătând ca un automobil uzat ce trecuse prin mâinile prea multor proprietari. Îi atârna creasta și scotea un țipăt oribil: „auuuc“! — Du-l, te rog, de aici, Darlene și de diseară treci din nou la locul tău în bar. — Vai, Lana, se jelui Darlene. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se învârtea deasupra ambulanței se revărsă pentru o clipă asupra Renault-ului, pe când cele două mașini treceau una pe lângă alta. Ignatius se simți insultat. Se așteptase la o camionetă masivă cu zăbrele. Îl subestimaseră trimițând după el un Cadillac vechi și uzat. I-ar fi venit ușor să-i spargă toate geamurile. Aripioarele strălucitoare din spatele Cadillac-ului erau la două cvartale depărtare de ei, când Myrna coti pe St. Charles Avenue. Acum, că Fortuna îl salvase de un ciclu, încotro îi va toarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încăpeau toate de care avea nevoie - o inimă, plămâni, rinichi, ficat - în acel corp mititel? Unde mai pui că era vorba de un bărbat și nu de un copil. O barbă neagră era tăiată până sub bărbie. Purta un costum uzat, cu mânecile și pantalonii tăiați scurt și tiviți. Fără să își dea seama că o va face, Zoia îl căută în buzunare. Își întoarse privirea în timp ce mâinile își vedeau în continuare de treabă. Câte lucruri are de îndurat o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
joc pornografice, cu fete goale în locul damelor, cu satiri excitați drept popi și cu hermafrodiți luând locul juveților. Vântul zbură o bucată mică de hârtie ce fusese ascunsă printe cărți. Zoia o lăsă să cadă. Cărțile erau vechi și foarte uzate, dar ea nu se îndoia că ar putea să i le vândă unui păcălici. Le ascunse bine sub haine. Cu vârful degetelor pipăi căptușeala fiecărui buzunar însă nu găsi nimic. Nu își mai conștientiza frica. Ceva mai urgent decât frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]