3,613 matches
-
a unui model cultural produs de școala românească de altădată: Deși copilăria mi-a fost umbrită de groaza războiului, am [trăit] din plin bucuria colindelor, frumusețea datinilor de Anul Nou, a Sărbătorilor Pascale, rotirea cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt, amețindu-ne de emoții; am ascultat cu drag vioara lui Ciocârlie sau a lui Șchiopuțu, vestiți lăutari de la noi, de la Costișa. Adesea am ascultat fluierul băieților când se întorceau cu vitele de la păscut, cântecele pline de duh ale fetelor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ocrotit cu multă milă și grijă. După câteva luni peste un an s-a întors acasă viu și nevătămat. Cât a fost tata pe front, mama, Oltea și cu mine nu dormeam niciodată în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
celor săraci ouă, pască și lumânări. Obiceiuri păstrate peste timp Deși copilăria mi-a fost umbrită de groaza războiului, am recunoscut din plin bucuria colindelor, frumusețea datinilor de Anul Nou, a sărbătorilor pascale, rotirea cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt amețindu-ne de emoții, am ascultat cu drag vioara lui Ciocârlie sau a lui Șchiopuțu, vestiți lăutari de la noi, de la Costișa. Adesea am ascultat fluierul băieților când, se întorceau cu vitele de la păscut, cântecele pline de duh ale fetelor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
începusem să merg la școală, seară de seară admiram cum rândunelele țineau lecții de zbor cu puișorii lor. Când frigul a început să se întețească și chiar un strat de brumă se așează pe iarbă, tot mai des, sus în văzduh se observau stoluri de păsări. Ele plecau spre ținuturi mai calde, având de străbătut un drum lung și anevoios. Eram nedumerită că, sub streașina noastră, rândunica încă mai era lângă pui. Tata, observând-o, a zis, mai mult pentru sine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului, grămezi de nori negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre apropierea artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de casă. Cât le-am mai mulțumit! Unul dintre ei ne-a zis afirmațiile lui Vergiliu: "Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul!". Așa a și fost. Între timp, urletele vijeliei își coborâră glasul. Zbuciumul văzduhului se mai potoli. Un tunet îndepărtat abia se mai auzi. Noi am ajuns cu bine acasă. O baie caldă m-a readus la realitate. Părinții erau înspăimântați. Nu-și mai puteau reveni. O droaie de întrebări... rămâneau fără răspuns. Ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
decât cota izlazului. Așa se face că, pe vreme de ploaie, cireada, care, la amiază, era, de regulă, dusă la adăpat, urca cu greu înapoi pe izlaz din cauza lutului cleios și a pantei abrupte. Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește Iar deșteptată de pe prund Cireada satului pornește..." (Duiliu Zamfirescu) A fost o săptămână de ploaie, ploaie deasă, rece și persistentă. Zăpada din amonte s-a topit sub efectul ploii și împreună au contribuit la depășirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
propriile lui posibilități, și starea aceasta e prima vamă a realității poetice. O a doua, apare odată cu rînduiala semnelor și sensului în această paradoxală numire care confundă începutul cu sfîrșitul, problema cu taina. Mai departe, spre alte vămi, în alte văzduhuri, în toate însă libertatea e în centru. Cu ea începe și sfîrșește creatura prin cuvînt, poemul." Or, libertatea, după cum știm toți cei care am trăit pe viu realitățile socialismului, este un păcat originar pentru mentalitatea comunistă. Cînd va vorbi, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
anume: a fi de folos poporului. Arta este o misiune, rămîne mereu în picioare comandamentul poetului vates, vestitor al izbînzilor vremii lui. Să te bați la Troia e fără sens astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh" (Misiunea scriitorului, în Cronicile optimistului, E.P.L., 1964, p. 349). Emil Iordache decelează cîteva postulate ale literaturii proletcultiste între care în prim-plan se află cel al insurecției maselor în cultură, unde cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și patru catarge, monștrii cu corpul sidefiu-solzos și fălci rubinii, care, În puține minute, se transformă suav Într-o lebădă, dar nu Într-una reală, ci asemănătoatre acelor lebede din cărțile de basme nordice unde un tânâr le călărește prin văzduhul atotputernic! Pe scurt, realitatea mea, a corpului și spiritului meu, era atît de dispropoționată față de realitățile mari, brutale și copleșitoare din jur - și Încă am Înșirat numai o parte dintre ele! -, Încât eram profund convins nu numai că eu nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Geografia. Mi-aduc aminte și astăzi de clipele când tocmai explicam elevelor despre univers și formarea planetei noastre. La un moment dat, observ copiii (...) cu ochii măriți, ca și mine probabil, de groaza a ceea ce este minuscula noastră ființă În văzduhul Întunecat! În concluzie, ce bine că noi ne ocupăm cu lucruri mai frumoase! Noi vă dorim din tot sufletul numai bine și sănătate. Cele cuvenite Doamnei și Dvs. și Încă o dată multe, multe mulțumiri pentru cuvintele frumoase ce mi le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
scris despre bunicul meu Petru Gavrilescu, despre care numai datorită dvs. sunt rânduri scrise asupra talentului său de inventator și mai ales ceea ce este mai important, că a fost printre primii din lume care a gândit despre zborul omului În văzduh, dar care s-a pierdut În negura vremii, frustrat nefiresc de ceea ce i se cuvenea de fapt. Dar, poate ca și În descrierile cărții: „Orele astrale ale omenirii”, unde se arată ce mult poate Însemna o secundă În viață - și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
répand l'eau, plus un pays prospère. Les premiers cheveux blancs amènent les dernières passions, les plus violentes parce qu'elles sont à cheval sur une puissance qui finit et sur une faiblesse qui commence. Tinerii pomăduiți... Pentru ei starea văzduhului e singura chestiune a Orientului. A mesure que l'homme s'avance dans la vie, l'égoïsme se développe. Dans les bureaux l'intérêt étouffe toute pitié, comme chez les enfants; mais les employés ont l'hypocrisie de plus. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mână. "Ce te uiți așa, lelițo? Ia mă uit și eu, că tare mai sunteți năcăjiți..." Tot drumul femeile es cu apă și cu fructe în calea flăcăilor obosiți de drum pășind greu sub raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pleoapele și te cuprinde somnul. Așa, ori în arșiță, ori, adesea în ploae, își duc vieața în corturi cei trei sute de ofițeri ai diviziei, și cei șapte sau opt mii de soldați, muncitori ai pământului. Câteodată noaptea lumina lunei umple văzduhul de taină, dă vieață tristelor dealuri și negrelor văi, și dă taberei, în pacea nopții și-n liniștea întinsă, o fantastică înfățișare, care te face să uiți clipa prezentului. Un cor de ofițeri cânta într-o noapte, așa, prin tabără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afacere se vede mândria oamenilor... cum însă s-au înțeles fără să spue vorbe mari deși mânia clocotea și sora se va întoarce la gospodăria ei... Trebue pus aici ș-un fel de meșter Perdaf? O ploae mare care spală văzduhul înăbușitor. Mercuri Joi în săptămâna Rusaliilor se serbează Ion Nou Iarmaroc (la Suceava la Sânziene?) Ovrei din Galiția, Armeni, Ruși cu hidromel? Oameni, flăcăi, femei frumoase dela munte lăutari țigani cimpoeri baci voinici Un sărac, care ține pe un moșneag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pi-un cal gălbiu,/ Nu-i gălbiu de felu lui,/ Șî-i gălbiu deasudătoari” (Țepu - Galați). Harnașamentul lui, folosit în confruntarea inițiatică, nu este niciodată întâmplător, el fiind caracterizat de sclipiri nobile: „Dalbă șa că-i aruncară” (Coconi - Ilfov), „din văzduh se lasă un cal alb și frumos, având în cap un căpăstru de aur presărat cu pietre nestemate” (Strâmbu - Dâmbovița). Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe pielea eroului solar, este de fapt un armăsar împodobit după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
crengi, o-nh’ipt toporașăle acele șșsă în nuc șî s-o suit pi crengi în sus, sâ vadă ciar sâ mai vadă mai în sus. Cîn o agiuns la vîrvu copaculi, la vîrvu nuculi, au văzut o casuțâ stîn în văzduh ș-o criangă d’i nuc d’i la nuc pînă pi pragu căsî”. Motivul copacului - drum pe verticală între dimensiuni - apare în multe basme, însă varianta de față însumează simbolul solar cu cel al stâlpului lumii și cu topos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca semn al supunerii stihiei feminine, o lasă fără control asupra universului ordonat și este echivalentă cu legarea fiarei în colinde, dar, în același timp, întoarce gestul ei distructiv, știindu-se că Samodivii din mentalul bulgar sunt genii feminine ale văzduhului ce orbesc sau scot ochii privitorilor. Cea mai dinamică formă a inițierii rămâne lupta propriu-zisă cu monstrul. Ea constă într-o măsurare a forțelor printr-o întrecere între cei doi oponenți sau într-un „război”. În colinde feciorul biruiește leul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suprapunere a mitului latin peste sărbătoarea Postpascală a Cincizecimii. În această zi, casele sunt împodobite cu ramuri verzi, într-un gest de sincronizare cu ritmurile cosmice. Rusaliile sunt însă și ființe mitologice feminine, similare ielelor, ce trăiesc mai ales în văzduh, vara și în pădure. Tot ca Nagodele, ele dansează frenetic în aer sau noaptea pe pământ, așezate în cerc. Dacă sunt zărite de un muritor sau dacă cineva calcă din greșeală pe locul circular cu iarbă arsă unde se crede
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sta până la ore târzii, vorbind și distrându-se. Morile de vânt, albe, se învârt liniștite, luna a apărut deja pe cer; sub ea se vede o urmă lungă, albă a unui avion; păsările nu mai ciripesc, nu mai zboară în văzduh, așa cum am admirat în multe seri zborul rândunelelor. Este calmă și plăcută această seară, chiar daca am nimerit într-o așa- zisă localitate, toată o ruină. Simt atâta pace și liniște în suflet. îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că voi dormi din
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu o Înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserica este mare, frumoasă și curată. Ea aparține Carmeliților. Pe vârful crucii care este pe turla bisericii străjuiește o frumoasă stea galbenă de aur ce strălucește În razele soarelui arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se În Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserica În vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din Întreaga lume, iar privind de pe munte Mediterana vezi Mireasa Steaua Mării oglindindu-se În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
plecat pe Muntele Sion și a plâns cu amar. Apostolul s-a căit toată viața lui, i-a părut rău că-L negase pe Domnul. Acum este o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se Înalță spre soare În văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocoș tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar anunța că apostolul a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit În urmă faptele bune și credința
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lui cea rea și... minune! Maica Domnului i le-a pus la loc și s-au prins, s-au vindecat. Se spune că apostolul Toma nu a putut ajunge la Înmormântarea ei. El a fost adus pe norii Cerului. În văzduh a văzut-o În brațele Fiului care o ridica cu trupul la Cer. Și se zice că i-a lăsat cinstitul brâu al ei, ca semn că ea era și ca să fie binecuvântarea ei. Dar ca să se convingă, la sfatul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]