3,837 matches
-
aduceau apă de la fântâni, acolo unde se schimbau vești și se făceau planuri pentru următoarea sărbătoare. Deși marele fluviu nu se vedea din oraș, tot el conducea fluxul și refluxul vieții în valea aridă. Sezoanele lui erau sărbătorite cu mare veselie de meșteșugari, care crescuseră și se deprinseseră cu ritmurile agriculturii pe malurile Nilului. După atâția ani pe pământul marelui fluviu, am învățat și eu frumoasele nume ale sezoanelor sale. Akhit - inundarea; perit - ieșirea; shemou - recolta. Fiecare sezon avea vacanța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dintre ele era o rudă, fiica fratelui lui Shif-re. Ne-am îmbrățișat și mi-a urat să am parte de atingerea lui Isis și de norocul lui Bes. A rămas în ușă și ne-a făcut cu mâna plină de veselie. - Să-mi aduci înapoi niște povești pe cinste, a strigat și râsul ei m-a urmărit în jos pe stradă. Benia nu m-a petrecut cu râsete. El și fiul meu s-au uitat unul la altul cu răceală; Benia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: „Nu se poate face puțină lumină în casa asta?” Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au eșuat și alte încercări ale mele de a stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au auzit împușcăturile, s-au întors la fel de tăcuți să bea ce mai rămăsese pe fundul ceștilor de cafea. M-am trântit lângă Dinu pe iarbă. Simțeam nevoia să mă descarc într-un fel de surescitare și am izbucnit cu o veselie forțată: — În fond, dragă Dinule, o vânătoare ca asta e o imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în fața pescarilor, și mi-am dat seama că lupta cerbilor cu noroiul îl făcea fericit. Chițăia de plăcere de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învârtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a dat însă la o parte și s-a așezat lângă mine, pe pat. — E mai comod aici, îmi explică ea. Și reluă, veselă, întrebarea: Vroiai să pleci undeva? — Da, să mă plimb, am mințit. Însă nu e nici o grabă. Veselia ei, puțin forțată, m-a făcut să bănuiesc că venise în legătură cu Laura. Și, într-adevăr, întrebarea veni: — Ce relații ai cu Laura, domnule sculptor? Mă privea în ochi. Parcă n-o interesa răspunsul, convinsă că voi minți, și urmărea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. „Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătându-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână în gură. Apoi devii și tu țărână și cazi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Utnapiștim. - Ce vă uitați așa? Ridicați odată pânzele astea împuțite! strigă el râzând și, scoțîndu-și de la cingătoare toporul, îl trânti pe punte. Toată lumea de pe cele două corăbii căută să-l privească la lumina palidelor felinare de seu. Nimeni nu pricepea veselia lui. Dar Utnapiștim strigă din nou: - Sărutați toporul ăsta: el v-a scăpat! Și fiindcă ceilalți îl priveau nedumeriți, Utnapiștim ridică toporul de jos și se făcu că vrea să spargă puntea. Abia atunci foștii robi înțeleseră de ce s-au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
voi să vă plătim ceea ce ne-ați da... Zborul devenise plictisitor pentru toți. Într-o zi, Nefert ciripi în limba străinilor pe care începuse s-o învețe îndată după plecarea de pe pămînt: - Cârmaciule, nu poți coborî mai curînd? Cu toată veselia lui obișnuită, cârmaciul nu râse. O privi cu mare părere de rău: - Nu pot, floare pământeană... Aici ne călăuzesc legi mai aspre decât ale voastre. De la legile Atlantidei putea oricine să se abată, dar de la acestea nu. - Ca și de la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în clocot, femeia străină părea mai fragedă ca o copilă pământeană, totuși își dăruia prea puține răgazuri, chiar dacă și ei începuse să-i placă să umble cu Nefert pe întinsul podișului să culeagă flori. Acum, când mai veniră două femei, veselia luntrei argintii putea crește, dacă avea să treacă îngrijorarea străinilor pe care Nefert n-o prea luase în seamă. Deocamdată însă Mehituasehet și Ntombi o privea pe străină cu ochi reci, de vreme ce ea rămase să stea de vorbă în luntrea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Într-o trăsură, spre De Vere Gardens, iar când Henry Îi răspunse, continuă: Zău? Celebra romancieră? Mi-ar fi plăcut să dau mâna cu ea. Henry simți o undă de regret că nu o invitase la dineu, uitat curând În veselia petrecerii. Doamna Smith se Întrecuse pe sine cu o salată de homar, iar Smith servi vinul cu aplomb maiestuos, În ciuda faptului că, după cum bănuia Henry, băuse o mare parte din el În timp ce Îi aștepta, pe el și pe invitații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acesta nu era motiv de prea mare regret, pentru că făcea petrecerea și mai mică, mai scurtă și mai reținută decât fusese planificat, iar el reuși să Își Îndeplinească datoria, să Își prezinte omagiile și să plece rapid, fără demonstrațiile de veselie așteptate de obicei În asemenea ocazii. Fenimore Îi scrise că suferea de teribile dureri de cap și de urechi, aparent consecința faptului de a fi Încercat „timpanele false“ recomandate de medicul curant pentru a-i Îmbunătăți auzul. Nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cântă această realitate îndulcită. Mai la nord, Moldova devine ținut muntos. Subcarpații sunt un miracol al naturii. Se simte o ținută festivă pe tot parcursul drumului ce trece prin munți, se remarcă frumusețea dulce la fel ca și graiul său. Veselia, voia bună, voioșia sunt la ele acasă. Mai mult, li se impune un comportament decent și plăcut trecătorilor. Uneori părând mai sărăcuță, pe alocuri murdară (Vaslui, Bârlad), ea este de cele mai multe dăți fascinantă. Nu te poți plictisi în ținutul umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îi făceau curte, însă el le ignora. Nu avea ochi decât pentru mine. Și eu știam că, atunci când se duce în camera vecină de hotel, este singur și eu ocup singură loc în inima lui. Acum soarele își dăruia cu veselie și dezinvoltură căldura. Acum simțeai că el trăiește alături de tine. Îmi transmitea vești despre Angi? Îmi zicea că el este bine. Nerăbdarea cu care îl așteptam nu scăzuse. Și iată că, făcându-mi o surpriză, Angi veni pe neanunțate: Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eram tot timpul, însă vroiam ca atunci totul să fie perfect. Angi! Și mă aruncai în brațele lui, fericită că, în sfârșit, a venit. El mă prinse de mijloc, rotindu-mă, și mă cuprinse în brațe protector. În tăcerea aceea veselia juca și glumea tare, nu se auzea liniște. Îmbrățișarea fu lungă și tandră. Lungă și frumoasă. De vis. Îmi aduse nenumărate cadouri. Cutiuțe estetic împachetate cu bijuterii: un set inedit pentru seară, un șirag de perle lung ce mergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului. Noi, fetele, ce facem? Putem avea un viitor strălucit.... Într-o zi în oraș îi văzui pe Angi și pe Amélie la braț. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora nu le comunic nimic. Și sunt dăți când zâmbesc cu bunăvoință, amabilă. Și pot fi tristă. Sau de o veselie excesivă, râzând pătrunzător cu acea voce de fată, cu tinerețe, încât umplu întreg salonul cu el. Filip, ce bucurie! Lui, care, curtenitor și cavaler, săritor chiar s-a purtat atât de frumos cu mine. Lui îi dau întreaga mea dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar șase-șase. Și te-aș îmbrînci ușor și te-aș îmbrînci ușor Să dai, țațo, pe covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă, pietricele, noroi. Nu înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea Casei de Cultură. - Stai, bă, că nu ți le-am mâncat eu, protesta cu veselie negriciosul... Șezi, bă, potolit că nu pun eu gura pe eugeniile tale... Bă, dacă mi-ai șifonat catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI 105 B, cu perimetrul de susținere deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câteva ore, pe cerul orașului, Ho diábolos ascultă întîi liniștea din jur, zimțată de joagărul greierilor, clefăiturile dulăilor ce-și rodeau înnebuniți cîte-un mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-o voce lăcrămoasă, antrenantă, pipăitoare, de țambalagiu deșucheat: 138 DANIEL BĂNULESCU pentru care, cu tot convoiul ăla, se reînșurubase aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încredințat că nu-i vorba despre un element care să aibă rezultate prea dezastruoase în activitatea revoluționară... Așa că, prin tăcerea mea, i-am dat de înțeles că da, face parte. - Și pe bunicul meu îl chema tot Onofrei, anunță, cu veselie, dascălul de construcții metalice și-l bătu pe Sinistrat, cu admirație amuzată, cu palma peste spate. Era și un bunic pe cinste și se numea și Onofrei. 376 DANIEL BĂNULESCU - "Animalul din Organizația voastră de Tineret a ieșit, de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu tulburare grozavă în țară, moarte de oameni mulți, schimbări prin casele împărătești. Slujbașii vor părăsi pe împăratul lor, schimbându- se, cu veselie, către un alt împărat. Se apropia, nesmintit și nedezvăluit, ceasul când întreaga lume, răsucită de has-Satan, împotriva adevăratului Dumnezeu, Iehova, va fi pustiită. Pe peluze și prin grădini, gîndăcime și șoricime o droaie. Pește și raci îndeajuns. Lăcustele și gărgărițele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a îndesat batista la loc, în mânecă. Sunt de acord cu orice o poate ajuta să nu mai sufere atât de mult. Nici nu-mi pot închipui ce înseamnă să-ți pierzi fiica. Ochii lui Bill, de obicei plini de veselie, s-au întristat dintr-odată. Pe masă, în fața lui, era un ziar. Bărbatul a luat un creion aflat alături și-a început să mâzgălească ziarul cu el. După câteva bucle elaborate, s-a mulțumit să miște creionul doar în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
OK“ sau „nașpa“. Fiona se apropiase cel mai tare de un zâmbet din partea lui Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era să-l strângă de gât pe căcăciosul ăla mic și să-i șuiere: „Haide, derbedeule, fă-mă fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]