5,554 matches
-
decorați, invalizi, orfani de război. La 19 octombrie 1941, într-o scrisoare către Mareșal, sublinia natura ilegală a deportărilor, care s-a extins în Bucovina de Sus și județul Dorohoi: „Eu nu am apărat și nu apăr pe cei vinovați...vinovații să-și ia pedeapsa. Eu apăr numai pe cei nevinovați și pe cei pe care o măsură administrativă îi despoaie și de drepturile cetățeanului și de cele ale omului. Reacția Conducătorului față de Filderman a fost dură. Pe scrisoarea din 19
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
din Bucovina și Basarabia au constituit cele mai grave măsuri excepționale în timp de război. Acestea s-au desfășurat pe fondul unei stări de spirit puternic antievreiești, o adevărată psihoză anticomunistă și antisemită, evreii fiind considerați teroriști și agenți sovietici, vinovați de pierderea Basarabiei și a nordului Bucovinei în vara anului 1940. Într-o stare de spirit profund antievreiască, soldații români, care au eliberat aceste provincii în vara anului 1941, au săvârșit acte de răzbunare, acte abuzive, persecuții, crime asupra evreilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
câștige timp, că Dumitru ce părere putea să-și dea, el fiind încă un copil că avea doar cincisprezece ani. Gospodarul revine peste vreun sfert de oră și întreabă: − Ei, v-ați hotărât? Maria ținea mult la Joian deși era vinovat de necazurile lui Săndel, dar și ea și Costache hotărâseră să-l vândă, că nu aveau bani să-i cumpere pereche, ca să aibă pereche de jug. − Cu adălmaș sau fără? întrebă cumpărătorul; − Fără, că eu nu obișnuiesc să beau iar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Copilul l-a întrebat pe Dumitru, care-i la o școală militară și se pricepe mai bine la armament, apăi era și Lențâca, mai mare ca el și deci știe mai multe, așa că eu cred că nu-i atât de vinovat Săndel de nenorocirea ce s-a întâmplat; − Să-ți spun drept, cumnate, cred că nu e bine să trăiască cu păcatul ista, chiar dacă l-a făcut din neștiință; − Ce fel de păcat, Marie? Al cui este păcatul? Fiecare a plătit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
știam, căci nu am avut niciodată de lucru cu zonele africane și latino-americane, colegii de la D.R. V considerau, probabil, o chestiune elementară, știută de toți, cei de la Administrativ s-au gândit că nu e treaba lor. Până la urmă sunt singurul vinovat, probabil. Nici n-am închis bine telefonul, că mă căuta de zor directorul adjunct al Contabilității, care, cu o voce autoritară, mă avertiză: Tovarășe diplomat, ești singurul vinovat că n-ai plecat acum câteva ore, deci ți se va imputa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
s-au gândit că nu e treaba lor. Până la urmă sunt singurul vinovat, probabil. Nici n-am închis bine telefonul, că mă căuta de zor directorul adjunct al Contabilității, care, cu o voce autoritară, mă avertiză: Tovarășe diplomat, ești singurul vinovat că n-ai plecat acum câteva ore, deci ți se va imputa contravaloarea biletului și, probabil, o eventuală amendă pentru anularea comenzii pe tronsonul Madrid-Lima. Tovarășe B. numele lui avea o rezonanță turco-tătară mi se pare cel puțin ciudat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
al Partidului nostru, ne-a trimis aici să asigurăm securitatea acestei clădiri, unde se află secrete foarte importante pentru țară. Având în vedere aceste grave abateri, eu propun să înfierăm cu hotărâre proletară asemenea atitudini și să-l sancționăm pe vinovat cu o sancțiune mare, "vot de blam cu avertisment", pentru că dacă nu vom fi fermi s-ar putea să fim în situații și mai grave... Cine dorește să ia cuvântul față de abatere și sancțiunea propusă? Câteva minute se lăsă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
interval limitat de timp, este Dobre. Conform regulilor de protocol românești, diplomatul își așteaptă oaspetele în salon, nu la poartă. Ca atare, după părerea mea, dacă poarta chiar a rămas deschisă, fapt de care eu personal nu sunt convins, singurul vinovat este persoana care are și misiunea portarului. Tovarășe diplomat, mă întrerupse ambasadorul, repet, tovarășul Ceaușescu ne-a trimis aici să apărăm ambasada, indiferent de ce grad avem fiecare. Tovarășe ambasador, cu tot respectul ce vi-l port, în calitate de reprezentant al șefului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ungară a Zilei naționale a României, în august 1988, ministrul mă întrebă direct: Spune-mi, ai avut vreun conflict cu secretarul C.C. al P.C.R. pentru relații externe, tovarășul Ion Stoian, pentru că mi-a cerut expres să te sancționez, ca principalul vinovat de absența reprezentanților ministerului la depunerile de coroane ale ungurului. Prima și singura dată când am avut un schimb de opinii cu tovarășul Stoian a fost în anul 1970, când el fusese numit rector la Academia "Ștefan Gheorghiu", iar eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
l-ai văzut? L-am întâlnit accidental pe culoare, l-am salutat și am observat că nu mi-a răspuns, m-a tratat rece, arogant. Bine, Ioane, du-te, o să încerc să te apăr de pornirile lui. Din poziția de vinovat fără vină am fost scos fără alte urmări imediate. Aveam o mulțime de activități, relațiile României cu aliații din Tratatul de la Varșovia deveniseră mult mai complicate, iar anul 1989 era marcat și de organizarea la București a sesiunii Comitetului Politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
creează nevoia de a căuta refugiul afectiv în altă parte, la mătuși sau prin străini. Când băiatul e mușcat de un câine, părinții nu-i fac tratamentul antirabic: „A socotit probabil că turbat din născare eram eu, deci eu cel vinovat, nu bietul animal.“ Departe de a-și judeca familia, Negoițescu rememorează scenele din copilărie din perspectivă pur estetică și cu bucuria evenimentului insolit. La școală mediocru până târziu, la sporturi leneș, la vioară dezastruos, cu diverse ticuri neplăcute, se prinde
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de neglijat. O dată, m-a mușcat rău de pulpa piciorului un câine necunoscut și mult m-am mirat întotdeauna, apoi, că părinții nu m-au supus tratamentului antirabic: au socotit probabil că turbat din născare eram eu, deci eu cel vinovat, nu bietul animal. De apartamentul nostru și de colocatari nu-mi prea amintesc - mai țin minte doar bucătăria, pentru că mama pregătea acolo des scrumbii la grătar, de-mi lăsau gura apă. Port la Dunăre (cele mai vagi amintiri mi le-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
el însuși o „odraslă“, cu un an mai mare ca mine, și dascălul mă gelozea pentru succesele mele răsunătoare), că se descoperise de autorități organizația clandestină a frățiilor de cruce de la Liceul „Titu Maiorescu“ și că, împreună cu elevul Negoițescu, toți vinovații au fost deferiți justiției militare. Noroc că tata, care era vechi prieten cu colonelul Negulescu, președintele Tribunalului Militar din Cluj, unde trebuia să se judece procesul, ne-a scos din cauză - distrugând actele respective - atât pe mine, cât și pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ascuțită, pe atât de leneșă. Acest fost băiat de bani gata (sub comuniști menit ani de zile la neagră mizerie, târându-și după el în lipsuri penibile soția și fetele, căci pentru averea părintească pierdută trebuiau acum ei să plătească, vinovații prin naștere) s-a numărat între cei mai dotați discipoli ai lui Tudor Vianu, adevărat cap filosofic și minte luminată. Cu vederi de centru-stânga, exaltând rolul burgheziei în civilizația modernă (de unde și marea lui admirație față de Thomas Mann), simțindu-se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trece viața și copilului de altădată nu i se dă acel lucru. Cine e vinovat: cel care a promis crezând că are în față un copil tembel sau cel care a avut încredere în promisiune? Eu îi consider pe amândoi vinovați, drept pentru care mi-am luat singur ceea ce am vrut. Cum interpretați afirmația lui Pablo Neruda: "Poetul este întotdeauna în centru, iar dacă îl deplasezi, cumva, centrul se mută și el acolo unde se află poetul"? E o metaforă. Centrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fi fatală pentru Carol al II-lea și regimul său, instituit în 1938. Cedarea fără de lupta a 1/3 din teritoriul național a făcut sa se reverse "paharul maniei " care s-a îndreptat împotriva "arbitrilor" și îndeosebi, împotriva regelui, principalul vinovat pentru cele întâmplate . Istoricul Dinu C. Giurescu, întrebându-se retoric : "De ce n-a fost Transilvania apărată cu armele ?", opinează că au prevalat trei factori: a. presiunea militară sovietică devenită tot mai amenințătoare, chiar și după cedarea Basarabiei și a nordului
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
ca a doua zi să se facă slujbe religioase în toate bisericile: Să cerem iertare nefericiților noștri frați care prin vitregea vremurilor și din propria noastră vină, au fost rupți din trupul nostru îndurerat, să aruncam blestemul nostru asupra marilor vinovați [...], să ne luăm solemn angajamentul că de azi ne unim în muncă, în frăție, în gânduri și în simțire [...] ca prin muncă să ne întregim, să prosperăm și să fim gata" . Spunând toate acestea, credem, însa că nu se poate
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
ia Viena . În raportul către generalul Antonescu (text 27 p.), M. Manoiiescu prezintă astfel rezultatele principale aie misiunii: 1. Efectuarea unei anchete în Transilvania de o comisie italo-germană (miniștrii plenipotențiari Roggieri si Aitenburg) care să examineze faptele incriminate. 2. Pedepsirea vinovaților să fie comunicată comisiei mixte. 3. Instituirea de comisii permanente itaiogermane în județele locuite de români, pentru a se controla tratamentul la care aceștia sunt supuși de unguri. În acesta ultimă acțiune a sa, Manoilescu a luat contact și cu
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
neomologate care primesc turiști în dauna caselor omologate - 40%, c) factorii de conducere administrativi locali (Primăria) - 40%, d) organele de ordine publică și de respectare a legii (poliție, medicul veterinar și uman, responsabilul financiar local și zonal etc.) - 100%, e)vinovați suntem toți - 40% din răspunsuri. Interesante răspunsuri au fost oferite la întrebarea ,,Ce trebuie făcut pentru stoparea acestui fenomen fraudulos”. Structurarea acestora arată cu claritate interesul acestor mici unități economice pentru ordine și disciplină: - să fie stopată fărădelegea; - pensiunile omologate
TURISMUL RURAL "NEGRU? by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83099_a_84424]
-
Mai știa și că nu există nici o posibilitate de a-și Îndrepta păcatul, ci numai posibilitatea de a-l ispăși. Se condamnă singur la moarte, intrând În șeol odată cu Isus. Cum să ne Închipuim un om, intim al lui Isus, vinovat de moartea Acestuia, continuând să trăiască liniștit, „en cultivant son petit jardin”, până la moarte? Fără doar și poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
arhiereilor Întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă Încetul cu Încetul În ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar, iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Înseamnă pur și simplu „oameni”. ♦ „Împotriva Duhului”: exact, „În legătură cu Duhul, la adresa Duhului”. ♦ „Vinovat”: gr. œnocoj. E un derivat de la verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale: „expus la”, „pasibil de” (Evr. 2,15); sau „vinovat față de”, ca În fragmentul nostru. ♦ hamartolos: În manuscrisele vechi există alte variante. În loc de hamartolos: kriseos, krimatos („judecată”), kolaseos („osândă”). Luca 12,8-10 Lšgw d Øm‹n, păj Öj ¨n Ðmolog»sV ™n ™moˆ œmprosqen tîn ¢nqrèpwn, kaˆ Ð uƒÕj toà
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
in picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin, amin zic vouă că toate păcatele și blasfemiile, oricâte ar spune/blasfemia, vor fi iertate. Dar dacă va blasfemia cineva Împotriva Duhului cel Sfânt, nu are iertare În veac, ci este vinovat de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat.” E foarte semnificativă varianta aleasă de Aland pentru ediția finală a Noului Testament: „păcat veșnic”. Cine hulește Duhul Sfânt se face vinovat de „păcat veșnic”. Hulitorul acesta se instalează pe vecie În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Duhului cel Sfânt, nu are iertare În veac, ci este vinovat de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat.” E foarte semnificativă varianta aleasă de Aland pentru ediția finală a Noului Testament: „păcat veșnic”. Cine hulește Duhul Sfânt se face vinovat de „păcat veșnic”. Hulitorul acesta se instalează pe vecie În starea de păcat, altfel spus, viața lui, atât În veacul acesta, cât și În cel următor, va sta exclusiv sub semnul morții. Cine hulește Împotriva duhului sfânt se instalează, moral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (În speță Faraon) rămân Încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, Încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le Împietrește deliberat inimile; În cazul fariseilor, ei Înșiși se fac vinovați de Împietrire. Pe de altă parte, În episodul vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite prin „degetul lui Dumnezeu”; În episodul neotestamentar, de „duhul” lui Dumnezeu (pentru Luca: „degetul lui Dumnezeu”). Deosebirea majoră constă În „calitatea”, În sensul teologic, al acestor minuni. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]