8,047 matches
-
dintre cele două fenomene. Voi face referire la sonetul care oferă o definiție paradigmatică a dragostei În limba spaniolă, dată de Lope de Vega: Sleit și Îndrăzneț, chiar cu mânie, ești aspru și duios, și rece, darnic, cinstit și trădător, viteaz, fățarnic, vioi, tânjind, trăind o moarte vie; loc, tihnă doar Întru iubire-ți fie, vesel și trist, Înfumurat, slugarnic, viteaz, fugar, și-apoi plângând amarnic, sperios și mulțumit; și josnicie. Nu vrei să vezi o limpede-amăgire, otravă-ți pare-a
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de Lope de Vega: Sleit și Îndrăzneț, chiar cu mânie, ești aspru și duios, și rece, darnic, cinstit și trădător, viteaz, fățarnic, vioi, tânjind, trăind o moarte vie; loc, tihnă doar Întru iubire-ți fie, vesel și trist, Înfumurat, slugarnic, viteaz, fugar, și-apoi plângând amarnic, sperios și mulțumit; și josnicie. Nu vrei să vezi o limpede-amăgire, otravă-ți pare-a fi dulce licoare, folosul spre-a pagubei iubire, că-n iad Încape-un cer Îți pare, viața și suflet dat
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
România” și că „între zionism și patriotism nu există incompatibilitate.” 265 În „Cuvânt înainte”, găzduit de numărul 1 al revistei (martie 1913), redacția face să se înțeleagă că Bar‐Kochba este eroul istoric care a învins cu o armată de viteji pe împăratul Adrian și a cucerit multe cetăți de la romani, iar în numele jertfelor lăsate, face să renască speranța realizării idealului scump al tuturor evreilor pentru dezrobire universală, a unei patrii recăpătate, așa cum ne dictează crezul n ostru cel nou”... „Revista
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mari... Până la urmă ajungem la vorbele lui Mihai Eminescu: "a lumii-ntregul sâmbur: dorința și mărirea !" adică ceea ce-l mână pe om să progreseze este sexul (dorința) și voința de a fi cineva (mărirea !). Pohta ce-a pohtit-o Mihai Viteazul a fost unirea celor 3 principate românești; vreun poftitor contemporan vrea vreo 3 334 mașini bengoase. Parcă mai folositor e când vreunul scrie 3 cărți... Au poftit unii s-ajungă primari !... Și au ajuns ! Mai rămâne competența și bunăvoința dar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Viziunea profesorului Almaș a fost confirmată și în principalele sale volume de povestiri istorice, apărute la începutul anilor '80 și reeditate parțial în 1996 și în 2005-2006. Ștefan ocupa aici un spațiu considerabil, dominând categoric întreaga perioadă anterioară lui Mihai Viteazul. Ilustrațiile ample și eroizante reluau aceleași momente-cheie din manual: lupta de la Vaslui, movila lui Burcel, povestea Vrâncioaiei. Lor li s-a adăugat bătălia din Codrii Cosminului și, în plus, o inedită compoziție despre brașovenii care, dintr-un dublu imbold de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
creației în arhitectura bisericească a Moldovei"92. Manualul editurii Humanitas a distribuit altfel informațiile despre Ștefan, în cadrul "politicii de cruciadă a voievozilor". Mircea cel Bătrân era prezent alături de Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș apărea împreună cu Ștefan cel Mare, iar Mihai Viteazul rămânea să încheie singur subiectul. Textul propriu-zis al lecției consta în două propoziții, elevul fiind trimis, pentru detalii, la "dosarul" domnitorului. În sprijinul textului principal, un decupaj rezervat "evenimentului istoric" găzduia referințe speciale la celebra luptă de la Vaslui, inclusiv cunoscuta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
minime explicații 93. În final, la grupajul recapitulativ "galeria marilor voievozi" se confirma aceeași distribuție inegală. Ștefan împărțea o singură pagină cu Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș și Petru Rareș, în timp ce "fapta lui Mihai Viteazul" era tratată în exclusivitate pe următoarea 94. Inevitabilul capitol impus de programă "Țările Române și statele vecine între diplomație și confruntare"95 nu lipsea nici din manualul editurii Sigma, unde s-a introdus o lecție aparte despre "Moldova și Imperiul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
găsit-o, de a relata tot ceea ce s-a întâmplat și s-a spus despre acest război. Apăsați de vinovăția unei posibile omisiuni, au preluat în grabă un cunoscut text al lui Nicolae Iorga, din "cartea dedicată marelui domn, Mihai Viteazul (sic!)"116. Celelalte citări au rămas, ca de obicei, neatribuite. Și astfel informațiile anecdotice cum ar fi aceea că, sub puternica impresie a celor întâmplate, Mehmed al II-lea "a refuzat să primească pe cineva vreme de cinci zile" sau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
despre "bătăliile de la Vaslui, Războieni sau Codrii Cosminului"128. Iar specialiștii au recomandat să se introducă "un subcapitol despre rolul Țărilor Române în context internațional: importanța domniilor lui Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul în stăvilirea expansiunii otomane spre centrul Europei; ideea de cruciadă târzie în viziunea lui Nicolae Iorga"129. A fost opțiunea comună a celor care au răspuns chestionării-dezbatere găzduită de "Revista 22", între care un fost ministru al educației, Liviu Maior
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
general, totuși nu putem să nu constatăm că toate celelalte manuale s-au descurcat mult mai bine în condițiile date", în primul rând printr-o construcție mai voluminoasă. Era dat drept exemplu manualul editurii Humanitas, care îi dedica lui Mihai Viteazul trei pagini nu doar trei rânduri, ca acela al editurii Sigma -, cu toate că programa nu impusese așa ceva130. Mihai a fost, de altfel, principala "probă" de incriminare, nu Ștefan cel Mare, la adresa căruia autorii manualului Sigma nu formulaseră totuși nici o apreciere
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
politico-militare ale Țărilor Române" se regăsea, de exemplu, un decupaj aproape identic cu cele din manualele de clasa a XII-a, unde erau amintiți succint aceiași voievozi. După cum era de așteptat, lecția culmina cu Ștefan și se încheia cu Mihai Viteazul. Domnia voievodului moldovean era apreciată, cu predilecție, în termeni cantitativi: a fost "cea mai lungă" din evul mediu românesc; conflictele cu turcii au fost, și ele, "numeroase", iar armata lui Mahomed al II-lea "mult mai numeroasă". Abilitățile domnitorului erau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
voluminoasă, de preferat sau nu altora. La început de mileniu, Ștefan pare domnitorul cel mai reprezentativ pentru istoria Moldovei și pentru acel Ev mediu care ne-a rămas, al războaielor dintre turci și români. Dintre toți principii valahi, doar Mihai Viteazul îl surclasează ca forță simbolică și amploare a narațiunii istorice, el aducând în plus ideea unității românești și a martirajului personal. Trecând însă din registrul didactic spre cel al memoriei colective practic, al popularității ca simbol istoric această ierarhie 174
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și simbolul conducătorului drept, justițiar, dar nu lipsit de generozitate, atent la nevoile și talentele oamenilor de rând175. La un moment dat, i se atribuia chiar și calitatea de precursor al unificării românești, atenuând exclusivitatea de care se bucura Mihai Viteazul în panteonul școlar 176. Meritele culturale ale domniei sale au fost o altă cauză a unei posterități de invidiat. Ele nu s-au pierdut ci, dimpotrivă, au câștigat o pondere tot mai mare. Ctitoriilor sale au fost resemnificate turistic, religios și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
identifice fără rețineri cu personajele pozitive din trecut pentru că, în ciuda unor isprăvi admirabile, ei au fost "ca noi toți"; deci, invers, și noi cei de azi putem fi la fel de merituoși ca ei212. Acești strămoși fără pată, recomandați insistent urmașilor, erau viteji, înțelepți, devotați țării și, uneori, întreprinzători. Prinși de importanța misiunii lor salvatoare, ei își aminteau doar din când în când "să facă viața oamenilor mai ușoară și mai plăcută"213. Abia mai târziu găsim în șirul domnitorilor "un voievod bun
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
eradicării răului, voievodul risca să provoace un entuziasm excesiv copiilor, neavertizați asupra a ceea ce însemna pe atunci tragerea în țeapă 216. După Țepeș, justiția și-a găsit susținători mai puțin faimoși, dar tot așa de stăruitori în pedepsirea bogaților: Pintea Viteazul, Horea, Tudor Vladimirescu 217. Înfrângerea dacilor de către romani sau a românilor de către unguri au ajuns, în aceste pagini, să fie transpuse, metaforic, în căsătorii simbolice. Pornite ca jertfe personale, aceste uniuni matrimoniale forțate de împrejurări ar fi urmat să garanteze
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
intre în lumea copiilor 221 s-a tradus în apelative afectuoase și în mimarea unor întrebări de o prea vizibilă inocență: "și pe daci, cine i-a învățat să facă ... țară?"222; "toți voievozii noștri au fost oameni voinici și viteji?"223; "bunicule, care a fost cel mai viteaz voievod român?"224 Tonul povestirii oscila între cronică și basm, căutând adresări din alte timpuri 225, entuziaste, capabile să sugereze mărturia, proaspătă și străveche, veridică și pitorească în același timp. Descrierea arhaizantă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în apelative afectuoase și în mimarea unor întrebări de o prea vizibilă inocență: "și pe daci, cine i-a învățat să facă ... țară?"222; "toți voievozii noștri au fost oameni voinici și viteji?"223; "bunicule, care a fost cel mai viteaz voievod român?"224 Tonul povestirii oscila între cronică și basm, căutând adresări din alte timpuri 225, entuziaste, capabile să sugereze mărturia, proaspătă și străveche, veridică și pitorească în același timp. Descrierea arhaizantă a devenit regula principală a povestirii, insistând să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
poticnit de câțiva elevi. Urmează un număr de poezii și cântece patriotice, agrementate cu o chestionare pe teme de istorie națională, secvență care trimite mai curând la exersarea unui catehism școlar: începe cu datarea corectă a unirii realizată de Mihai Viteazul! Atmosfera nu reușește să fie festivă. Copiii par să fi învățat pe de rost doar cuvintele (cu unele defecțiuni, care provoacă stânjeneală sau amuzament), nu și afectele corespunzătoare. Toți participanții sunt îmbrăcați modest, ca într-o zi de școală obișnuită
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nesolicitant din punct de vedere cognitiv, expus în fraze de genul "Ziua de Întâi Decembrie este ziua în care s-a făcut dreptate. Este ziua în care au cântat toți românii într-un glas: Ziua Unirii" sau "datorită unui Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Carol I astăzi suntem liberi și uniți"7. Ghidul bunei serbări școlare amintește însă și de o sărbătoare special dedicată "Unirii", alta decât Ziua Națională a României 8. Contaminarea între cele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-le greu să reducă ziua de 1 decembrie 1918 la o persoană emblematică. Celelalte uniri sunt mai ușor de reținut și de exprimat, căci se pot reda, la rigoare, prin simpla invocare a doua mari și inconfundabile personaje istorice, Mihai Viteazul, respectiv Alexandru Ioan Cuza. Ideea de a celebra un eveniment prin simplul fapt al reluării unei lecții de istorie pare să dezamăgească, deopotrivă, copiii și adulții, căci sărbătoarea și învățarea 137 își dăunează reciproc. Spectacolul se transformă într-o autoexaminare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să prețuiască evenimentele mari ale istoriei noastre mai mult decât pe cele din istoria altor popoare [...]"; Haret le ceruse expres educatorilor: "siliți-vă a-i convinge că țara lor este cea mai bună țară, că neamul lor este cel mai viteaz, cel mai nobil, cel mai energic din toate neamurile. Nu vă temeți că veți cădea în exces pe această cale: oricât de departe veți merge, cu atât mai bine va fi. Căutați încă a face să intre adânc în mintea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istorice, accentuând frumoasele și grelele evenimente petrecute și susținute de bărbații mari ai timpului; arată rodu[l] unirei și speranța ce toată țara a pus în această sfânta unire care datează de pe timpul lui Mircea cel Bătrân (sic!) și Mihai Viteazul"185. Specificul celor două serbări era destul de puțin punctat, prin poezia La moartea lui Cuza și cântecele Hora Țărilor unite sau Zece Mai. Ambele momente festive, din ianuarie și din mai, făceau referiri insistente la evenimentele recente, mai proeminente ce
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dovadă că [el] înțelege să poarte cu vrednicie numele marelui său înaintaș, de la 1600"274. Însăși periodizarea istoriei românești se orienta după același principiu. "Epoca tendințelor de unitate națională, politică și culturală" constituia un decupaj cronologic și simbolic, de la Mihai Viteazul la Tudor Vladimirescu (cap. V), iar " Epoca înfăptuirii succesive a unității naționale politice" (cap. VI) includea și armistițiul cu Națiunile Unite, din 12 septembrie 1944275. Ultima lecție a capitolului final era o expunere, în rezumat, a "procesului de înfăptuire a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
combativ, moralizator, aproape indiferent la reperele cronologice, manualul se deschidea cu portretul mareșalului Ion Antonescu și apela frecvent la discursurile sale. Spiritul vremii se instila naiv într-o retorică războinică, în care Ștefan cel Mare era numit "Vulturul Moldovei", Mihai Viteazul "Arhanghelul dreptății românești", iar Mircea cel Bătrân devenea cu mult înainte de epoca Ceaușescu "cel Mare"277. Aici găsim și o elocventă prezentare a zilei monarhiei drept chintesență a românismului, depășind cu mult simbolistica momentului decembrist: "ziua de 10 Mai va
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
iunie 1941281. Ordinele de zi ale mareșalului și fotografiile conducătorilor țării veniți pe front țineau, și aici, locul jurnalelor de actualități. Ultima propoziție, "Vom fi ce am fost și încă mai mult decât atâta!", patrona o imagine vindicativă, cu Mihai Viteazul intrând triumfător în Alba Iulia. Supralicitând, autorul își finaliza pledoaria printr-o listă de "ciuntiri și recuceriri de hotare românești" începută cu pierderile lui Decebal din 102, continuată cu suferințele Imperiului Asăneștilor, cu problema Pocuției, cu intermitenta stăpânire a cetății
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]