8,307 matches
-
lor, era imposibil să nu le fi trecut prin cap și trăsnaia asta. Le-ai văzut biblioteca... Superbă! Evident, nu lipsește nici căminul. Pariez pe orice că au și o cameră secretă! Închipuiește-ți numai! Ce surpriză pentru un grup de vizitatori, la o mică manevră a ghidului să se trezească dintr-o dată că un perete se deschide, dând într-o sală splendidă unde se găsesc cele mai de seamă comori ale muzeului! O surpriză plină de efect... Nu, nu, încă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dacă Ionescu a developat filmul s-ar putea ca el să se fi uitat pe film, să vadă ce este acolo? ― Pe dracu'. Nu era treaba lui, habar n-are cum se pilește o cheie. Și ce să vadă? Niște vizitatori și tablouri? Pariez pe ce vreți că n-a văzut filmul, de altfel nici n-a avut timp, trebuia să mi-l aducă mie. Eu eram specialistul grupului. Am făcut un cântec cu o broască. Alta nu aia de la muzeu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vă spune nimic? Este filmul pe care i I-ați dat lui Raul Ionescu și, mă rog, pentru confecționarea cheii de la grilaj. Când v-ați întors acasă -evident, după ce ați fotografiat sălile muzeului, câteva tablouri și chiar pe câțiva dintre vizitatori ― aparatul fiind încărcat l-ați declanșat din neatenție, și pelicula a înregistrat o parte din odaia în care ne aflăm. Se văd limpede tabloul cu cale, scrinul și pendulul, și chiar un colț de perdea. Vă dați seama că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și medicul legist și se trece la primele cercetări. Aparent totul era în ordine, nimic răvășit, iar decedatul părea a-și continua somnul, fără să fie deranjat de prezența intrușilor. Nimic nu trăda o eventuală altercație sau încăierare cu vreun vizitator sau partenerul ocazional de cameră, care părășise hotelul înainte de alarmarea personalului de serviciu. Se trece la identificarea decedatului, după înregistrarea de la recepție, apoi se procedează la examinarea cadavrului, fără a se constata însă vreo urmă de violență. Cazul începea cam
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ei memorabili. Pornind din mijlocul unui cartier oarecare din Buenos Aires, Marcianeros sunt, înainte de toate, o ficțiune dedicată încercărilor inițiatice la care este supus un om obișnuit din orașul tangoului. Ramon Rosales, mecanicul care dă viață exigentelor comenzi ale unui enigmatic vizitator, este proiectat, odată cu această întâlnire mirabilă, în arcanele unei conspirații ce depășește, prin anvergură, așteptă rile sale. Ca și Juan Salvo, „eternautul”, Rosales este chemat să vadă și să trăiască lucruri teribile și minunate. Lui Rosales îi este dat să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
savanții ce ridică turnul mitic sunt fascinați de perspectiva unui voiaj spațial a cărui țintă este Luna însăși. Energii neînchipuite sunt mobilizate de ființele ce trăiesc înainte de încurcarea limbilor : țelul lor sfidează imaginația, iar din viitor se ivește făptura unui vizitator al timpului, însărcinat de o misterioasă autoritate să prevină această timpurie călătorie spațială umană. Ipoteza științifico-fantastică se grefează pe acest trunchi gnostic. Raza străinului face ca unitatea originară a omenirii să se piardă, iar visul turnului Babel să se prăbușească
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am uitat la proviziile de piatră. Nu erau prea mari, dar ajungeau pentru vreo două luni. Până trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat în casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerîndu-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
DUREZE ȘI CARE, DARNICI ÎN A DA SFATURI, CÂND LI SE CEREAU HOTĂRÂRI ÎL CONSOLAU PE RAMBERT ZICÂND CĂ ERA VORBA DOAR DE O NEPLĂCERE DE MOMENT. MAI ERAU DE ASEMENEA CEI CARE ÎȘI DĂDEAU IMPORTANȚĂ, CARE ÎL RUGAU PE VIZITATOR SĂ LASE O NOTĂ SCURTĂ CU CAZUL ÎN SPEȚĂ ȘI CARE ÎL INFORMAU CĂ VOR HOTĂRÎ ASUPRA ACESTUI CAZ; SUPERFICIALII, CARE ÎI OFEREAU BONURI DE LOCUINȚE SAU ADRESE DE PENSIUNI ECONOMICE; METODICII, CARE ÎL PUNEAU SĂ COMPLETEZE O FIȘĂ ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și multă dragoste. Atunci notam următoarele: ziua de ieri a fost cum nu se poate de grea, de emoționantă și de solicitări nervoase pe toată durata ei. Aniversarea în sine m-a implicat ca gazdă responsabilă. Îmi cunoșteam prea bine vizitatorii și nu-mi făceam probleme speciale... Chiar de n-aș fi fost conform așteptărilor, aș fi avut din capul locului circumstanțe atenuante, puse pe seama vârstei. Cred că n-au fost neajunsuri serioase. Atmosfera încântătoare a fost nota dominantă. S-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
le șopti în telefon imediat ce se făcu legătura cu Washingtonul: „Totul decurge perfect“. Capitolul 9 Ierusalim, marți, 3.17 p.m. Maggie se îndrepta spre camera pe care i-o pusese la dispoziție Davis, acesta fiind spațiul de lucru rezervat tuturor vizitatorilor de la Departamentul de Stat. Doar un birou, un telefon și un calculator. Nu-i trebuia altceva. Închise ușa. Mai întâi își verifică e-mailul. Unul de la Liz, ca răspuns la un mesaj pe care i-l lăsase Maggie pe robotul telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cineva acasă. Bătu o dată încet cu ciocănelul metalic în ușă, apoi mai energic. La a doua încercare, ușa se deschise ușor. Fusese lăsată întredeschisă, exact ca în casele de doliu pe care Maggie și le amintea din Dublin, deschise tuturor vizitatorilor, zi și noapte. Holul era pustiu, dar casa părea primitoare. Mirosea chiar, Maggie era sigură de asta, a mâncare gătită. Bună seara! Doamnă Guttman? Nu primi nici un răspuns. Poate că bătrâna adormise în scaunul ei. Maggie intră șovăind, nedorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aparțineau chibuțului până când puteau să-și vadă ținta. Imediat ce se vor asigura că nu e nimeni prin preajmă, se vor mișca repede și vor ieși. Ziad vedea luminile din zonă. În curând lanul va fi înlocuit de asfaltul parcării pentru vizitatori și al drumurilor de serviciu. Va fi și el luminat. Asta va fi zona cea mai periculoasă. După cum se aștepta, văzu în curând indicatorul în engleză și ebraică ce le ura bun venit oaspeților la „Kibbutz Hephziba, sediul legendarei sinagogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
piață, care stagnase în anii intifadei, s-a revigorat imediat ce s-au întors turiștii în Vechiul Oraș. Meritul pentru acest lucru a fost atribuit discuțiilor de la sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rudimentară făcută din cărămizi de zgură, cu podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o familie întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă un oraș de cocioabe, o mahala. Nu existau străzi propriu-zise, doar rețele de alei care mergeau în zigzag spre un cartier. Acesta se numea Brazil, după trupele ONU de menținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vest, spunea acesta, iar o săgeată îi arăta că trebuia s-o ia spre dreapta. O urmă, coborând alte câteva trepte, după care văzu un indicator mai oficial, cu câteva explicații, toate în engleză: Aceasta este piața Zidului de Vest. Vizitatorii cu stimulatoare cardiace trebuie să informeze personalul de securitate... Exista un detector de metale precum cele de la aeroport prin care trebuia să treacă, păzit de câțiva agenți ai poliției israeliene. O polițistă o percheziționă, glumind și râzând în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pavaj, și băncile erau făcute din aceeași piatră galbenă de Ierusalim; era frumoasă, dar își imagină că oamenii care locuiau acolo se săturaseră cu siguranță de ea. E ca și cum ai trăi într-un oraș cu o fabrică mare de ciocolată: vizitatorii adoră mirosul, iar locuitorii sunt sătui până peste cap de el. Se așeză pe o bancă și privi în gol. Când Miller îi spusese că era liberă să plece, că ajunsese la concluzia că nu mai știa nimic, se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
toate frumos irigate cu furtunuri negre. Peste tot împrejur erau sculpturi moderne, vesele, inclusiv o coloană gigantică de oțel, vopsită în roșu, care se dovedea a fi un fluier canin la scară mare. Pe aleea principală existau indicatoare ce ghidau vizitatorii către galerii, către magazinul de suvenire sau către restaurant. Maggie înțelese de ce Nour, sătul de praful și murdăria din Ramallah, visa la un asemenea loc pentru Palestina. Acum treceau de enorma structură albă, așezată într-o piscină pătrată, cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru posteritate. Dacă s-ar putea ca Institutul Smithsonian, această ladă de gunoi a resturilor națiunii noastre, să ambaleze în vid fabrica Levy Pants și să o transporte în capitala Statelor Unite ale Americii, cu fiecare muncitor congelat în atitudinea lui de muncă, vizitatorii acestui muzeu îndoielnic s-ar scăpa pe ei, în pantalonii lor țipători de turiști. Este o scenă în care se combină ce-i mai rău din Coliba unchiului Tom și din Metropolis-ul lui Fritz Lang. Este sclavie neagră mecanizată; reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încercare grea cu el. Prima dată când s-a dus la Mandeville, a fost nevoie să fie transportat într-o ambulanță blindată. După cum știți, fizicul său e impresionant de mare. Dar astăzi a plecat cu ambulanța inspectoratului statal. — Poate primi vizitatori la Mandeville? — Desigur. Puteți merge să-l vedeți. Duceți-i niște prăjituri. Ignatius trânti telefonul, puse un sfert de dolar în palma mamei sale care tot mai ținea disprețuitoare ochii închiși și plecă la el în cameră. Înainte de a intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și care adună laolaltă pe cei care sunt apologeții acestei idei a libertăților roboților. Jill l-a întâlnit pe John la un muzeu care prezenta o retrospectivă Picasso. John era robot-custode al unui muzeu și se ocupa de tururile de vizitatori în scop educațional. Jill descoperise că opiniile sale în privința simbolismului lui Picasso fuseseseră apreciate ca fiind sublime. Nu mai întâlnise pe nimeni până în acest moment care să fie deținătorul unei atât de profunde înțelegeri referitoare la artă. Chiar dacă Jill obținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
treizeci de ani, înaltă, zveltă, îmbrăcăminte europeană, tocuri nu prea înalte. Sexy, dar stăpână pe sine. Brad se aplecă în față șezlong și își trecu mâna peste barbă, pe care o simți aspră. Îmi pare rău, zise el. Nu așteptam vizitatori ... — Sunt trimisă de unchiul dumneavoastră, dl. Watson, spuse femeia, îndreptându-se direct spre el. Brad se ridică repede. — Mă numesc Maria Gonzales. Avea un accent slab, dar lui nu i se părea spaniol. Mai mult german. — Lucrez la firma care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu animale. Îl țineți aici? — Trebuie. Vei vedea. Intrară în sala de antrenament. La prima privire, semăna cu o cameră de joacă dintr-o grădiniță, cu jucării în culori vii împrăștiate peste tot și un covor albastru pe podea. Un vizitator obișnuit poate nici n-ar fi observat că jucăriile erau făcute dintr-un plastic dur, rezistent la impact. Pe una dintre laturi existau niște pereți de observare din sticlă. Din difuzoare se auzea Mozart. — Îi place Mozart, spuse Rovak, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întunecată. — Poți fotografia modelul acela? — Am făcut-o deja. Este cu expunere în timp, fără bliț, așa că e destul de neclară. Dar l-am fotografiat. — Bine, zise Julio. Pentru că aici e vorba de o modificare genetică. Hai să verificăm jurnalul de vizitatori, ca să vedem cine ar fi putut face asta. Capitolul 48 — Josh. Era mama lui, la telefon. — Da, mamă. M-am gândit că ar trebui să afli asta. Ți-l amintești pe fiul lui Lois Graham, Eric, care era dependent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ia-o încet, Vasco, spuse Dolly. Nu e mare lucru. Dacă drumul e blocat, mergem pe jos la centru, intrăm pe ușa din spate și o facem acolo. — Ne va vedea toată lumea mergând prin stațiune. — Și ce dacă? Suntem niște vizitatori. În plus, toți cei de aici nu sunt interesați decât de propria persoană. Nu au timp să se gândească la noi. Iar dacă o fac, și dacă decid să sune pe cineva, ceea ce nu vor face, procedura va fi terminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
strâns din buze și a Întors cartea următoare: Turnul. Simbolul schimbărilor furtunoase, al izbucnirilor emoționale și al declinului neașteptat. Mătușa Banu a părut o clipă Îngândurată. Apoi a Întors a treia carte. Se părea că aveau să aibă curând un vizitator, un vizitator neașteptat de dincolo de ocean. — Cum adică nu vrea tort? E ziua ei, pentru numele lui Dumnezeu! a exclamat mătușa Feride cu buzele strânse și o lucire mînioasă În ochi. Apoi, probabil că i-a trecut altceva prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]