4,110 matches
-
doilea e partea superioară, calea, acea parte exoterică prin care Confucius a încercat să dezvăluie lumii înțelepciunea zeilor, focul prometeic, ros lynn al celților. O bibliotecă, iată ceea ce ne ne trebuie, aceasta fiind un spațiu magic în care spiritele așteaptă vraja care să le descătușeze. Vibrația cuvintelor are nevoie de o chemare. Iar cei care știu să o facă înțeleg că omul de ieri nu este omul de azi, iar cel de azi nu este cel de mâine 618, e o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poartă îngerii în spirala din clopot! Numai ascultându-ne nouă ruga vom ști unde, cine și de ce suntem. Așa cum spune Blaga 651 Frumusețea, ca și zborul și iubirea/ de cenușe-și leagă firea./ De ștergi fluturelui praful, nici o boare / nici o vrajă nu-l vor face să mai zboare. 18. Si tatlia jungere sit tibi scire posse Ordine secrete sau religii Cogito, ergo sum652 Masoneria este una din cele mai vechi organizații existentă astăzi. Multe documente relatează despre acest adevăr, chiar și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tu-mi îneci obrajii, ochii în părul tău, eu amețit de valurile-i negre și bogate, visez că vălul se preface în mister tot largul lumii e urzit din părul tău Și strig Și strig și-ntâia oară simt întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui668. Astfel începe somnul să aducă în om realitățile ascunse, aparente mistere, revelate din cele mai vechi timpuri de magi. Primele momente ale somnului sunt imaginea morții; o amorțeală neguroasă ne cuprinde mintea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ea se încarnează și astfel capătă umbră. Din dulcele chin,/ din amara plăcere/ ce între moarte ne poartă/ și înviere,// din voluptățile nopții,/ din calda împărăție,/ o umbra-ți rămâne/ subt ochi, ușor albăstrie.// Cu ce să aseamăn adaosul,/ când vraja pereche nu are?/ Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare,/ uitate-n ținuturi uitat-legendare?// De izbânzi, răspunzând în pierzanii,/ de-un farmec rănit/ amintește umbra subt ochi,/ de-o prelungire la nesfârșit// a vremii cu freamăt de mai,/de mireasma răsurii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poartă îngerii în spirala din clopot! Numai ascultându-ne nouă ruga vom ști unde, cine și de ce suntem. Așa cum spune Blaga 935 " Frumusețea ca și zborul și iubirea/ de cenușe-și leagă firea./ De ștergi fluturelui praful, nici o boare / nici o vrajă nu-l vor face să mai zboare". Fantasticul și moartea simbolică " Nu realizezi nimic bun dacă nu se produce ruptura echilibrului dintre lumea reală și creația creierului"936 (tr.a.). Fantasticul 937 izvorăște din iluzie, câteodată din delir, însă întotdeauna
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zare Cu largi fiori de sfânt mister...1011. Deci contopirea misterului cu taina cunoașterii este posibilă și ele nu se exclud. Lirica lumii accentuează acest binom semantic și hermeneutic. Totul pare ca în lucrarea Primavera 1012 a lui Botticelli, unde vraja planetelor aduce în ochii privitorilor respirația sacră a armoniei cerești. Fiecare dintre noi este în cularea penelului, în armonia muzicii sau în profunzimea cuvântului un microcosmos care exprimă deplinătatea creației și a divinității. Câte trupuri s-au zvârcolit în iubire
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
exprime, depășind limitele amalgamării conștienței, ca un instrument de revelare netafizică. Identificarea misterului lucrurilor cu sufletul poetului și mesajul cosmic, iată arta poetică realizată distinctiv ca o punte între religie și creație, o metaforă care ne cuprinde ca taină în vraja ei. Dar, de fapt, ce este poesia? O exprimare lingvistică diferită de proză biologic și neurologic, greu de definit și care pare a fi foarte greu de acceptat. Versul liber e proză și totuși e poesie, marginea dintre acestea neputând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea mai importantă trăire. Hitler scria în versurile sale: Adesea în nopțile amare, Merg la stejarul lui Wotan ce strălucește în lumina liniștită a lunii Pentru a mă înfrăți cu puterile întunecate Litera runică pe care luna o scrie cu vraja sa magică Și toți cei ce sunt plini de impertinență în timpul zilei Sunt micșorați acum de formula magică rostită de mine!1170. Aparent mic magician în formare, autorul este pătruns aici de puterea pe care i-o dă cunoașterea, transmițând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gând/ trece magul rătăcit. / Ca o ceață ce-mpresoară / ca un foc ce se-mfiripă / visul lui adună iară / ceru-n vânt și era-n clipă. Vede-ntinderea de ape, / nu spre țărm, ci dinspre el /revărsând spre-adânc, spre stele / neștiute vrăji și duh-/ cel din urmă să ajungă / astrelor să le-mplinească / viața lui de preamărire, / precum sunt și eu acum / răzvrătindu-se în mine / amintirea altei lumi. / Într-alt oraș, în hăul de lumină, / mă strâng strivit / de șobolani, de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
erau enorme capete de bătrâni așezați la o masă și că li se aducea o imensă pasăre albă gătită cu pene. Un mare fluviu îl traversa. Unul dintre bătrâni își coborî ochii spre mine, se pregătea să-mi vorbească ci vraja se risipi, lăsând singure stelele scânteietoare pure1310. Memoria subconștientului Strict interzis e spre-a răzbi În ținutul meu să hulești Din toate lucrurile omenești Pe cel cu numele-a iubi1311. Contrar memoriei obiective, pe care ar trebui mai curând s-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tot una-i! 316 De multe ori mă atrăgea viața și opera lui Ilie Mihăilescu, acel om dintr-o bucată, un generos și iubitor al celor mulți și necăjiți, un bun organizator și într același timp un om stăpânit de vraja muzicii instrumentale, având ca bază de pornire fluierașul și căruia îi va rămâne credincios până la moarte, reușind a merge mai departe, când el ajunge și flautist, ba, trebuie să mai reținem și iscusința de a cânta din... scripcă, nu ca
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
622 la teatru, „Viraj periculos” de Priestley, neinteresant, fiind că pe lângă piesa lui mai recentă, vorba vine (1948), „Inspectorul de poliție” și care îmi place mult și cu care seamănă prea mult. S-apropie Crăciunul și parcă nu simt emoția - vraja - care mă cuprindea odinioară o dată cu pregătirile. „Unde ești copilărie cu Crăciunul tău cu tot?!” Dragă Eugen, ție îți doresc să te realizezi și să ai multe bucurii. Cu aceeași prețuire, „mai presus și de timp”. Adinel 622 Cei doi fii
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lumânarea, ața cu care se leagă mâna mortului ca să-i sperie pe cei care vor să-i aducă ultimul omagiu, să joace „Calul”, „Fântâna”, „Giușca” și altele, dar să fie atenți la piedică, să n-o fure cineva, ca să facă vrăji, că atunci s-ar putea întâmpla, când ne e lumea mai dragă, să ne apară defunctul în stare de strigoi, îmbrăcat în alb. De va fi să se întâmple acum, în postul Sfintei Marii, va trebui să facem polocanie, să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
umană a trăit sub imperiul magiei, a forțelor malefice, a spaimelor și fricii, de care te puteau scăpa cei „specializați” în astfel de practici: vrăjitorii și vrăjitoarele, terapeuții solomonari și evident, babele doftoroaie. Dacă, doamne ferește, ți s-au făcut vrăji, ți s-a luat mana de la vite și voturile de la votanți, tu, cel cu necazul, poți apela la descântece și vrăji sau, măcar, să te faci că știi de unde-ți vine răul și renunți la serviciile șamanului. Așadar, domnul Geoană
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
astfel de practici: vrăjitorii și vrăjitoarele, terapeuții solomonari și evident, babele doftoroaie. Dacă, doamne ferește, ți s-au făcut vrăji, ți s-a luat mana de la vite și voturile de la votanți, tu, cel cu necazul, poți apela la descântece și vrăji sau, măcar, să te faci că știi de unde-ți vine răul și renunți la serviciile șamanului. Așadar, domnul Geoană a pierdut alegerile, deoarece a fost deocheat; cineva, o forță malefică, i-a aruncat o căutătură din ochi, de l-a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lângă troiță, ceilalți doi, în umbra unui tufiș, complotând împotriva lui. În surdină, în spatele copacilor, corul fredona balada în sunetul ușor ritmat al tălăngilor. Un flăcău, Gică Mareș, recita cadențat balada, realizând simultaneități expresive cu corul, cu un efect de vrajă. Succesiv, corul tăcea, când momentele erau favorabile descrierilor, sau recitatorul tăcea, dacă favoriza starea mistică lirică. Melodia era luată din manualele de muzică de a opta din anul școlar 1964/65, pe care am armonizat-o pentru cor mixt; corul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
claritatea acțiunii. De asemenea, îmi inspiră oroare acel nonsens al „participării publicului“. Gălăgia și alte activități colective s-ar putea să-și aibă valoarea lor, dar nu trebuie confundate cu arta dramatică. Drama trebuie să creeze o clipă prezentă de vrajă artificială, în care să-l înlănțuie pe spectator. Teatrul maimuțărește acel adevăr profund că suntem niște ființe proiectate pe arie extinsă, dar care nu pot exista decât în prezent. În teatru, prezentul e artificial pentru că e lipsit de aura gândirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că e „foarte ușor“. Își retrase mâna. O mică pată de sânge se ivise pe mâneca mea. Nu era vorba de accesele trecătoare ale unei femei geloase. Aici era ură curată, și ura poate distruge, ura își are propriile ei vrăji. Rosina poseda voința și forța de a-și duce amenințările la îndeplinire. Și judecând astfel, mi-am dat seama, cu un junghi în inimă, că tocmai această sumbră voință, orientată pe atunci în altă direcție, era ceea ce mă făcuse s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Iată că se ivise și o lună mare, palidă și fărâmicioasă, alături de un luceafăr briant. Dedesubt, pe locul de scăldat pentru doamne, doi băiețandri se jucau prin încâlceala brună de ierburi marine, dar atât de tăcut, de parcă fuseseră amuțiți de vraja acestui ceas. Am pornit încet de-a lungul drumului de pe țărm, în direcția Capului Shruff, am trecut de el și am petrecut câtva timp uitându-mă la golful Raven, în apele căruia se reflectau luminile hotelului. Luceafărul se preschimbase din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o fată cu numele Mary Hartley Smith? În mod cert, nu avusesem intenția să-i vorbesc lui James despre Harley, nici nu concepeam o asemenea confidență. Dar aveam senzația că fusesem înghesuit într-un colț sau că fusesem victima unei vrăji al cărei unic remediu era rostirea numelui ei. James, reluându-și aerul plictisit, răspunse după o scurtă gândire: — Nu, nu pot spune că îmi amintesc. În realitate, eram sigur că avusesem gijă să nu-i pomenesc niciodată lui James despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Cerului că de capcana asta am scăpat. Iubirea adevărată e liberă și sănătoasă. Obsesia, romanțarea, oare poți scăpa vreodată de ele? Obișnuiam adeseori să discut cu Lizzie despre lucrurile astea. Iubirea adevărată e ca o căsătorie după ce s-a risipit vraja, îți face bine să simți, acum la bătrânețe, cât de mult s-au schimbat vechile dorințe. N-aș putea spune că n-aș mai dori nimic pentru mine, dar în alt fel. Iubire. Dumnezeule, de câte ori am rostit cuvântul ăsta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
O, de-aș putea s-o descătușez de această vină mutilantă, schiloditoare și de această adorație găunoasă! Dumnezeule, se simțea vinovată până și din cauza mea, și avea nevoie să se consoleze gândind că eu o urăsc! Era sub imperiul unei vrăji rele, împietrită de o magie autoprotectoare, pe care o cultivase de-a lungul anilor pentru a se apăra împotriva odioasei suferințe de a se fi măritat cu un maniac ticălos, despotic, de o gelozie morbidă. De frica lui, procedase singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asupra viitorului conțineau certitudinea că, din momentul în care se va afla cu mine, Hartley își va redobândi în bună măsură vechea ei frumusețe: ca o prizonieră eliberată dintr-un lagăr de muncă, arătând la început îmbătrânită, și reîntinerind sub vraja libertății, a odihnei, a hranei sănătoase. Suferința [i anxietatea vor pieri de pe chipul ei, și va redeveni relaxată și frumoasă; vedeam aievea chipul ei reîntinerit, strălucind ca o torță din cețurile viitorului. Când părăsisem teatrul, căutasem solitudinea: acum era întrupată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu) realizează enunțuri negative prin exprimarea manifestării negative a conținutului verbal exprimat de predicat sau prin excluderea unor „obiecte” din sfera de acțiune a verbului-predicat: „Nu m-amăgește ceasul/să număr nestemate,/nici nu mă cheamă-n urmă/furtuni și vrăji uitate.” (L. Blaga, p. 332), „Eu voi trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
privind pe tovarășul meu cum dormea de adânc.” (C. Hogaș), „...Trebui, deci, să coborâm cele treizeci și două de scări (...); ai fi zis că te scobori în fundul pământului.” (C. Hogaș), „Cum aș fi încheiat cântecul, cobrele ar fi ieșit de sub vrajă.” (O. Paler) Implicarea/neimplicarea afectivă a subiectului vorbitor în transmiterea mesajului determină dezvoltarea a două variante de enunțuri asertive: • enunțuri asertive obiective (neutre), prin care subiectul vorbitor transmite conținutul semantic al mesajului în mod obiectiv: „Omul e zidit din același
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]