3,866 matches
-
-i scape nimic. Omul se arăta extrem de convingător, chiar și atunci când susținea lucruri dintre cele mai extravagante. Dar și mai interesant era spectacolul pe care-l dădea acest om atunci când se apuca să-și amintească isprăvile din tinerețe, care numai vrednice de laudă n-ar fi fost, la drept vorbind. Unele dintre ele păreau să confirme proastele păreri ale lui Stelian despre Picior de Lemn. Omul avea, însă, darul de a fi atât de bun de gură, încât și cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voia cu tot dinadinsul să-l ierte și să-l facă mâna sa dreaptă într-ale grădinăritului. CAPITOLUL VI 1 Primul doi ani de facultate ai lui Victor Teodorescu se dovediră niște ani deosebiți în toate privințele, cu multe lucruri vrednice de ținut minte și cu satisfacții pe măsură. Pentru un tânăr care nu se născuse în puf, nu stătuse cu matematica sub nas din fragedă copilărie ca unii și nu avea la el acasă condiții de studiu nemaipomenite, Victor izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poeme. Prozele, însă, sunt narative doar parțial, ele devin secvențe ale unui ansamblu narativ. Scenetele intră compozițional în genul dramatic, însă, prin sens, dramatismul lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum, Considerații generate de sublimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cea mai lungă călătorie pentru mine, va trebui să alergăm foarte repede, ca să mă pot întoarce la timp, altfel voi fi murind urât, ca orice cerb decrepit, zbârcit și slab hrană pentru lupi bătrâni și nu ucis de un cavaler vrednic de cornul meu. La miezul nopții, am pornit cu toată viteza spre nord, către Codrii Albaștri. Drumul a durat câteva zile și câteva nopți, în care mi-am desfătat cornul în poala fetei, de data asta într-un somn prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor tumultoasă. Lupoaica i-a împărtășit consortului vestea minunată. Urmau să aibă un copil! Au rîs și-au plîns împreună, de fericire și de mîndrie că, în sfîrșit, se întîmpla. Aveau să fie o familie adevărată, cu urmași frumoși și vrednici, care să le semene și care să ducă mai departe moștenirea neamului lor neînfricat. Nu era tocmai momentul să caute, de data asta cu adevărat, un loc în care să se stabilească pentru totdeauna? Măcar dacă întîmplarea s-ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
realizat mai din timp că, din ziua în care vor avea urmași, siguranța familiei devenea principala lui responsabilitate. La vremea aceea trebuia să fi rezolvat deja problema habitatului. Lupoaica își pusese soarta în mîinile lui, iar el nu se dovedise vrednic de încrederea ei. Neam de neamul lui nu mai îndurase o asemenea rușine. Ce le va povesti el copiilor lui, nepoților? Cum va avea puterea să-i privească în ochi, să le ceară să fie cei mai buni, cînd el
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
onorat... ca și de a dumitale. Un cerc de oameni de studiu, aici, la Florența? Trebuie să fii tare norocos, messer Teofilo. Eu, care chiar m-am născut aici, nu am izbutit nicicând să găsesc mai mult de cinci oameni vrednici de stimă. Iar trei dintre ei au murit. Celălalt zâmbi. — Oh, nu e vorba, firește, de Academia lui Platon! Suntem doar un mic grup care se reunește, din când În când, pe timp de seară, după ce ne-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
subiectele noastre, interveni senin Cecco d’Ascoli. Un rod al științei e dezvăluirea a ceea ce gelozia Naturii ascunde intelectului nostru. Cercetarea misterului e adevărata misiune a Înțeleptului... și scopul unui Studium. — Dar, dintre toate subiectele, nici unul nu pare atât de vrednic de a fi analizat prin lucrarea răbdătoare a intelectului nostru cum este iubirea, stărui Iacopo. Iar dumneata, messer Alighieri, vei fi de acord. Cu toții Încuviințară, gata să comenteze cuvintele arhitectului, pe care păreau să le Împărtășească. Lui Augustino, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu palmele în sus. Își spunea că de acum înainte nu va mai picta niciodată, era fericit. Auzea strigătele copiilor, zgomotul apei și al farfuriilor. Louise vorbea. Când trecea vreun camion pe bulevard, ferestrele mari zăngăneau. Lumea era acolo, tânără, vrednică să fie iubită. Jonas asculta minunata larmă a oamenilor. Venind de atât de departe, ea nu mai zădărnicea acea forță fericită din el, arta lui, acele gânduri cărora nu le putea da glas, pe veci tăcute, dar care-l înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o lăcomie pe care buna ei educație nu o putuse nicicum Înăbuși. Amintire de la Cöcöke, zise domnul Húsvágó, În timp ce mângâia o șuncă afumată de mărimea unui televizor Sport. An Nou fericit, stimată doamnă! A fost, după cât se vede, un porc vrednic, zise doamna Ster, vădit impresionată de muntele de carne. 280 kilom fix, decretă domnul Húsvágó. Mai mult și dechit Karcsi și dechit Bózó, chiar dacă fost mai tiner. Cred că dache dat muncare la el și chind fost mort, munca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a sunat nu ca al unei femei, ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu Lea în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele ei. Zilpa deja nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: „Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre?” Am văzut negru în fața ochilor în clipa aceea. Vasăzică ajunsesem vrednic de milă? Ne-am despărțit într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
totuși pe măsura lor. E prea oarecare. Trebuie să coboare, să aștepte un uragan, un taifun în care vântul bate cu peste o sută cincizeci de kilometri pe oră. Atunci, da, merită să se ridice în aer, e o furtună vrednică de ei”. Și-mi arăta fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era ca a cuptorului de ars oale, și cu un drum nesfârșit pe care nu-l vedea nimeni pe pământ și numai sclavul negru Auta îl vedea în cer. Nopțile erau reci, și păturile cărate pe tauri ziua păreau batjocură vrednică de lepădat în nisip, iar noaptea se dovedeau neîndestulătoare. Cei doi drumeți întîlneau arar câte o oază măruntă, cu câte un izvor sau o fântână părăsită în care apa s-a sfârșit de mult. De mers mai aveau. Și mergeau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soldatul. Auta se uită îndărăt. În preajma lor nu era nimeni. - M-am descurcat greu cu Tefnaht. Mi-a spus că nu vrea să-i ia cu sine pe toți robii. Mi-a poruncit să-i aleg numai pe cei mai vrednici de muncă și mai ageri. - Și ce e rău în asta? făcu Iahuben. - Pe ceilalți va porunci să-i ucidă. Iată ce e rău! Iahuben se uită lung: era ceva nou chiar și pentru el. Armata atlanților nu-și omora
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-ar mai fi primejdioși pentru viteaza noastră armată. - Ți-a făgăduit că n-are să-i ucidă? - Nu mi-a făgăduit nimic. Nici nu mi-a răspuns. - Și ce faci acum? - Ce să fac? Am să-i aleg pe cei vrednici și ageri. Altceva nu pot să fac! Se îndreptă spre țarc. Iahuben, mergând alături de el, îi mai spuse: - Știi, vin cu tine. Puarem mi-a trimis poruncă să te însoțesc. Auta zâmbi bucuros dar în țarc intrară în tăcere. Văzîndu-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a peșterii, strecurîndu-se între capul și coada unui șarpe uriaș. Așa se naște mereu, niciodată supusă pieirii, marea binecuvântare a ținutului Ta Kemet. Auta asculta de fiecare dată aceeași poveste, nemulțumit că nimeni nu-i putea spune și altceva mai vrednic de crezare. Râuri născîndu-se din munți văzuse destule, chiar în Atlantida, unele reci, altele fierbinți. Intrase și în peșteri, la obârșia râurilor, și nu văzuse zei sau alte făpturi din cele cu care-și umpleau oamenii poveștile. Atlantida avea râuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
asupra găsirii unei Înlocuitoare și o parte abilă, nesentimentală a sa („organul“ pentru administrare teatrală, fără discuție) Îi spunea că aceasta ar putea fi o ocazie de a Îmbunătăți șansele piesei prin angajarea unei actrițe cu mai multă strălucire decât vrednica dnă Compton. Văzuse de curând Hedda Gabler, a lui Ibsen, În traducerea lui Gosse (o foarte proastă traducere, În opinia rivalului ibsenit, William Archer), și rămăsese profund impresionat de o tânără actriță americană pe nume Elizabeth Robins, În rolul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
BĂNULESCU Pe stânga, bomboneria și restaurantul "Capșa". Cu zidăriile potrivite la fix pe tăpșanul unde, odinioară, șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către budă, de nevoile cafenii ale cărnii. Trupul bălegos și zburlit al stăpânului casei, Vatracan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
distanță, madam Nicolici!... 111 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI 105 B, cu perimetrul de susținere deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că n-o să-ți fie prea greu să mă... "de-a mă..." Ce înseamnă "to graduate"? - Motiva, absolvi. - Aha... De asemenea, licențiat. "De a mă absolvi de lipsa de politețe de-a nu-ți putea strânge, acum sau în viitor, vrednica mînă." - Vai de capul tău! Ești papuaș rău. Citește tu, Cocondy... Mă mir că n-ai tradus probabilul "Dear Sir", în dialect de apaș, prin "Barosane". 250 DANIEL BĂNULESCU Camera, lungă și strâmtă, semăna c-un năvod cufundat în viața
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
va face artă chiar și prin simpla lui prezență." "Bărbatul acela va fi mai curând o femeie", lăsă loc, în monologul interior, vigurosului său bun simț, Pinky. - Nu spunea: "Fetelor, după mine se va ridica cineva căruia eu nu-s vrednic nici să-i dezleg șireturile încălțărilor." - Asta nu-i o melodie compusă de Pink Floyd. Asta-i o melodie compusă de Ioan Botezătorul. - " Întrebarea era în ce loc existau cele mai mari șanse de a apărea acel om... 251 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plăcutul. Unei actrițe într-o piesă erotică Jocul tău e un miracol, Plin de forță și atract , Ca să vreau, după spectacol, Să-ți propun încă un act.G.L.U.P.I. Unei foste fumătoare O cunosc pe domnișoara Ca pe-o vrednică româncă: Dacă a lăsat țigara, Știu de ce îi arde încă. Fata Când nu mai spune poezii, Este un fel de-ați da de veste Mult mai atent cu ea să fii, Să nu se facă de poveste! Femeia șofer E
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
în suflet și totuși slabii crieri Nu pot să te ajungă în versuri și descrieri. Frumseța ta divină, nemai gândită, sfântă Ar fi cerut o arfă puternică, ce-ncîntă; Cu flori stereotipe, cu raze, diamante, Nu pot să scriu frumseța cea vrednică de Dante. O bate-ți joc de mine, pigmeu deșert, nedemn, Ce am crezut o clipă de tine că sunt demn. O, marmură curată, o, înger, o, femee, Eu să te-ating pe tine cu-a patimei scîntee, Eu, eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că-n calea mea o umbră frumoasă s-au ivit? Nu mi-e destul-avere un zâmbet trecător, O vorbă aruncată ironic - de amor? Comoară nu-i destulă privirea, un cuvânt, Ce viața-mi însoți-va de-acum pîn-în mormînt? Sunt vrednic eu a cere - sunt demn să am mai mult? A lumei hulă oare în juru-mi n-o ascult? Putut-am eu cu lira străbate sau trezi Nu secolul, ca alții - un ceas măcar, o zi? Cuvinte prea frumoase le-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]