5,010 matches
-
Apoi urmă o zbatere nebună În apele Înguste și adînci, iar păstrăvul fu smuls din apă și, zbătÎndu-se-n aer, zbură peste umărul lui Nick și căzu pe malul din spate. Nick Îl văzu strălucind În soare și apoi Îl găsi zbătÎndu-se printre ferigi. Era puternic și greu cînd Îl luă În mîini și mirosea frumos; Nick văzu cît de Întunecat Îi era spatele și ce pete strălucitoare avea, la fel ca marginile Înotătoarelor. Erau albe la margini, apoi venea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se zbată. Pasărea care privea În jos de pe creanga de salcie era frumoasă, durdulie, greoaie și arăta ca o proastă, cum stătea așa, cu capul aplecat; cînd Nick Își ridică Încet carabina, soră-sa șopti: — Nu, Nickie. Te rog, nu trage. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la ea ca s-o lovească cu ciocul și atunci David și-a pus altă piatră-n praștie și i-a azvîrlit-o-n coaste. Celelalte păsĂri și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acțiune se desfășoară În Cuba. Vești bune de pe continent Timp de trei zile a bătut dinspre sud, Îndoind crengile palmierilor regali pînĂ ce le-a desprins, În șir, de pe trunchiurile gri, aplecate de vînt. Tulpinile de un verzui Închis se zbăteau sălbatic, ucise pe rînd de vîntul tot mai puternic. Crengile de mango se cutremurau și În cele din urmă se rupeau troznind, iar florile erau arse de vîntul fierbinte, pînĂ ce ajungeau să fie maronii și prăfuite, cu petalele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un plesnet macabru se aude, probabil din camera de alături. Dintr-odată, mă simt inundată de un val de milă pentru victimele jalnice din filmele cu criminali în serie, pentru victimele care abia au timp să țipe și să se zbată, în timp ce ucigașul cu cagulă pe față se apropie de ele cu un satâr în mână. Aproape că e mai sigur să stau aici, tremurând, afundându-mi fața în umărul lui Daisy, decât să fac ceva care să-mi grăbească moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ramură de salcâm, ca o bisectoare. Și-a tras bluza peste cap, natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii ăia fac țara de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mine! Mă apropii, îi simt umezeala fierbinte. Se încolăcește pe coapsele mele, mă fixează cu o privire șerpească. Alunec în ea până departe, am senzația că nu mă mai pot opri. O văd cum se îmbujorează, cum respiră repede, se zbate. Se agață de mine cu disperare, mă trec fiori, friguri, ape. Nu pot ejacula.Ca să mă relaxeze, se ridică în picioare în pat: ai văzut ce pot face? nu? uite! Dă repede din fund, fesele proaspete și roz îi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oboseală, gașca are chef de prostii și bășcălie. În schimb, dacă tabăra e în formă, gașca abia se târâie, abia răspunde la întrebări. Degetele ei lungi cu unghii ascuțite, roșii, urmăresc conturul lui Siegfried, apoi îl înșfacă strâns. Membrul se zbate, dă să scape, dar nu reușește decât să smulgă nasturii de la pantaloni și să explodeze în lumină. Cândva, Sabina obișnuia să umble extrem de manierat cu el, mai că nu-l atingea. Până la urmă am fost nevoit să-i spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile îi provocară o durere atât de mare, încât Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei și-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-și dete duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului prăfuit. Sacii au sărit și ei din căruț. Dintr-unul fasolea se scurge încet, ca bănuții dintr-o poker machine. Sar în picioare puțin amețit. La picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de nord, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frumos! — Ești cam grăbit, omule! — Mai bine să-i avem la tinerețe, ca atunci când vom fi bătrâni, ei să fie mari. Cu sosirea pe lume a Teofanei, casa lor părea și mai luminoasă. Era o construcție nouă pentru care se zbătuseră atât de mult părinții lui Vasile în care n-au avut fericirea să trăiască mult în ea alături de fiul lor, că s-au dus unul după altul în lumea celor drepți. După ce-au murit bătrânii, Vasile ca bărbat nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
frumoasă, că are cercei frumoși, explică Izaura care numai ce intrase și auzise ce spusese Dedi. — Vezi? Așa vrei să pățești și tu, că tot râvnești la cerceii ei? Inima mea sâmțăște când e ceva rău,că mi s-a zbătut mereu ochiu’ stâng de cum ați plecat, își face cruce peste ochiul cu pricina, Dedi. Ia rădică-te o țâră și pune capul în poală la mine să te dăscânte Dedi dă dăochi. O așează pe Prințesa cu capul în poală
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-o tată-său. — Știu, dar mi-am luat niște zile libere. — Săru’ mâna, au salutat ei. — Mergeți sănătoși! S-aveți grijă de voi!. Drum bun! —Mulțumim! După plecarea tinerilor, Sebastian și Zina au avut ce discuta. Vezi,Zina dragă, ne zbăturăm s-o înfiem, să fie fata noastră și uite că ajunse să se mărite și să zboare din cuib. —Ca toți copiii. Eu n-am plecat de la ai mei și i-am lăsat singuri? Oriunde s-ar duce, știm c-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Bine ar fost dacă mă lua Dumnezeu ca să mă scape de suferință. — Nu vorbi așa, tată! Stai aici, lângî mine, îl așează Teofana lângă ea pe canapea. În acest timp, Florica se retrage plângându-și de milă, iar Alexandru se zbate ca un leu în cușcă, înțelegând că hazardul le-a jucat cea mai dureroasă festă. — Nu se poate! Nu se poate!striga Alexandru ca turbat. — Din nefericire, se poate Alexandre!îl mângâie Teofana ca o soră, care deși este cea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vocea prea-sfinției sale. Părinte, avem nevoie, repede, de un botez! Copilul s-a născut anormal și prematur, și e pe ducă! Nu apucă ziua albă! minte Big Sile, cu nerușinare. În coșulețul lui, anticipând pericolul terifiant, Antichristul cel mititel se zbate, emițând un soi de mieunat sau de grohăit lugubru, gutural. Asta nu-mi pare-a fi voce de copil! Piei, Satană! blesteamă popa. Cu cine mai ești, măi? Păi..., sunt cu unii pe care-i cunoști și matale, de pe la cenacluri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei pentru care am străbătut, prin efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Luna! Va scufunda munții cu stâncile și uscatul în mare și va împinge apele mărilor, până la cer! Spune Cartea Genezei à rebours! Menește de-a-ndoaselea! Blestematul! și Fratele simte și ascultă cum prietenul lui, cel care-l ocrotește, urlă și se zbate de durere, în vreme ce morții ambulanți smulg hălci întregi de carne macră, din el. Printr-o pădure de picioare și de mâini vânturate, Avocatul mai percepe cum Boss se muncește și se luptă disperat, să deschidă cutia! Apoi, Stăpânul meu și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ci o ține una și bună... Titu socoti momentul potrivit, acuma când părea că s-au mai potolit spiritele, să observe și dânsul cu blîndețe: ― Așa e țăranul pretutindeni, mă rog. Și la noi, în Transilvania, tot după pământ se zbate. Și niciodată nu-i ajunge. Și e bine că e așa. Cât timp țăranul va iubi cu atâta patimă pământul, e sigur că nimeni nu i-l va putea smulge... Bătrânul se uită la el lung și atât de batjocoritor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
S-o stăpâniți sănătos! zise Chirilă cu respect. ― Să dea Dumnezeu! mulțumi Platamonu. Am muncit, Chirilă, toată viața și merit să am la bătrânețe o bucată de pământ. Nici noaptea n-am odihnă, că tu știi, și alerg, și mă zbat, și nu mă codesc a pune osul alături de voi, nu ca alți boieri, care beau cafea în cerdac și așteaptă să le vie toate de-a gata. Și totuși oamenii nu încap de mine și umblă să mă dea la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu se putea menține până la urmă în atitudinea brutală de refuz. Sperau amândoi că vor sfârși prin a se convinge: Dumescu pe Iuga să renunțe la cumpărare, Iuga pe Dumescu să-i înlesnească cumpărarea. Grigore știa pentru ce se zbate tatăl său. Din înfățișarea lui și din unele cuvinte ce-i scăpau, înțelegea că nu e prea încîntat de rezultate. Anunțase de când a sosit că vrea să vază și pe Predeleni. După vreo săptămână, se duseră împreună. Și bătrânului îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]