33,912 matches
-
reședință de vară numită "Eremitage". Margraful și-a arătat aprecierea pentru arte și științe prin stabilirea Universității regionale de la Bayreuth în 1742, care a fost mutată cu un an mai târziu, în 1743, la Erlangen. În plus, el a creat Academia de Arte Bayreuth în 1756 și din 1744 până în 1748 a permis stabilirea Operei și a unui teatru la Bayreuth. Numeroase alte proiecte de construcție au fost finalizate, inclusiv transformarea și extinderea Muzeului Eremitage existent în Castelul Noului Muzeu Eremitage
Frederic, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336218_a_337547]
-
Marie Čermínová (21 septembrie 1902, Praga - 9 noiembrie 1980, Paris), cunoscută sub numele de , a fost o pictoriță, ilustratoare și desenatoare cehă, membră a mișcării suprarealiste. Între anii 1919 și 1920, a urmat cursurile UMPRŮM (Academia de Arte, Arhitectură și Design) din Praga. A fondat în 1920, împreună cu scriitorul Karel Teige, grupului anarhist Devětsil. În 1922, ea l-a întâlnit la Paris pe pictorul și poetul suprarealist Jindřich Štyrský (1899-1942), cu care a lucrat până la moartea
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
un colegiu agricol, Georgikon, primul de acest gen din Europa, care încă funcționează, dar ca facultate a Universității din Pannonia. Aripa bibliotecii palatului a fost construită de Contele György Festetics în 1799-1801, sub atenta supraveghere a lui András Fischer de la Academia din Viena. Execuția a fost încredințată unor meșteri locali. Sala de mese (acum sală de concert) are decor stucco realizat de Mátyás Vathner din orașul Pápa. Zidăria a fost executată de zidarul local József Zitterbart, lăcătușeria de un maestru artizan
Palatul Festetics () [Corola-website/Science/336230_a_337559]
-
Brtnice, Moravia (ce face parte acum din Republica Cehă), Austro-Ungaria. A studiat la Școala de Meserii din Brno / Brünn începând din 1887 și apoi a lucrat pentru autoritatea de planificare militară locală din Würzburg, Germania. Ulterior, el a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena cu Karl Freiherr von Hasenauer și Otto Wagner, absolvind cu Prix de Rome în 1895. În biroul lui Wagner l-a întâlnit pe Joseph Maria Olbrich și împreună au fondat Secesiunea Vieneză în 1897, împreună cu
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
orfism). Lucrările abstracte ale lui Kupka au apărut dintr-o bază realistă, dar mai târziu au evoluat într-o artă abstractă pură. s-a născut în localitatea Opočno (estul Boemiei) din Austro-Ungaria în 1871. În perioada 1889-1892 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Praga. În acest timp, el a pictat teme istorice și patriotice. Kupka s-a înscris apoi la Academia de Arte Frumoase din Viena, unde s-a concentrat pe subiecte simbolice și alegorice. El a fost influențat
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
s-a născut în localitatea Opočno (estul Boemiei) din Austro-Ungaria în 1871. În perioada 1889-1892 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Praga. În acest timp, el a pictat teme istorice și patriotice. Kupka s-a înscris apoi la Academia de Arte Frumoase din Viena, unde s-a concentrat pe subiecte simbolice și alegorice. El a fost influențat de către pictorul și reformatorul social Karl Wilhelm Diefenbach (1851-1913) și de stilul său de viață naturistic. Kupka a expus la Kunstverein, în
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
în perioada interbelică și unul dintre cei mai cunoscuți artiști cubiști. Filla s-a născut în Chropyne, Moravia, și și-a petrecut copilăria în Brno, dar mai târziu s-a mutat la Praga. Începând din 1903, el a studiat la Academia de Arte Frumoase din Praga, dar a abandonat studiile în 1906. Filla a fost un membru al grupului Osma (Cei opt) în anii 1907-1908, care avea elemente comune cu fauviștii și, de asemenea, a avut legături directe cu grupul expresionist
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
Čapek și cu alții și, ulterior, a fost închis în lagărele de concentrare germane de la Dachau și Buchenwald. Cu toate acestea, el a supraviețuit, s-a întors acasă și a început să predea la Vysoká škola uměleckoprůmyslová v Praze (VŠUP—Academia de Arte, Arhitectură și Design din Praga). În 1945, el a fost primul artist pentru care s-a realizat o expoziție postbelică la galeriile Mánes. După război, el a expus în principal lucrări din ciclul "Boje o zápasy" (Lupte și
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
în Israel /Palestina. Pe lângă faptul că a fost o persoană înțeleaptă din toate punctele de vedere, ea discuta foarte mult despre tendințele politice și juridice ale lumii. . Procedând astfel, în principiu, prin prisma mediului academic, în timp ce critica simultan tendințe în cadrul academiei, Abu-Odeh a început mai multe discuții cu privire la acest subiect. Asma al-Ghul este o tânăra jurnalistă feministă de origine palestiniană care scrie pentru ziarul principal al orașului Ramallah, Al-Ayyam, axându-se mai ales pe ceea ce se numește „Corupția Fatah și terorismul
Feministe din Palestina () [Corola-website/Science/336304_a_337633]
-
noile catedre de fizică și chimie, au fost extinse Grădina botanică și Muzeul de Științe Naturale și a fost finalizat Observatorul astronomic. În perioada în care Toscana a fost anexată de Imperiul Napoleonian, Universitatea din Pisa a fost transformată în „Academie Imperială”, filială a Universității din Paris. Programele de studiu și cursurile au fost structurate după modelul educațional francez. Au fost înființate cinci noi facultăți: teologie, drept, medicină, științe și literatură). În 1810 a fost înființată "Scuola Normale Superiore din Pisa
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
Pim, Iași, 2009. Fragmente de suflet pentru suflet - Gh. Bălăceanu, Ed. Pim, Iași, 2005, pag. 67 - 72; Personalități Române și faptele lor 1950 - 2000, vol. IX - Const. Toni Dârțu, Ed. Casă de Edituri Venus, Iași, 2004, Dicționar întocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Știință din România, Ediție selectivă, pag. 164 - 173; American Biographical Institute îl nominalizează în 2005 în Contemporary Who's Who of Professionals; Fotografia - document etnografic, editat de Consiliul Județean Cluj și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
bogată și masivă activitate publicistică, iar după deschiderea Arhivelor Securității publică periodic, începând cu anul 2005, în revista „România literară” documentare ample și noi informații istorico-literare pe baza documentelor primare de arhivă. Ana Blandiana și Romulus Rusan, ca Fondatori ai Academiei Civice și ai Memorialului Sighet îi propun colaborarea la departamentul editorial. Este prezentă în emisiuni de radio cu grupaje de poeme inedite, interviuri dar și cu rubrica „Jertfa cuvântului. Document inedit” pe care a susținut-o începând cu anul 2000
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
2013 Premiul “Perpessicius” pentru ediția critică Scrieri vol. I și II de Emil Botta - Editura Minerva 1981 Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1996 - volumul pentru copii “Povești mai mici pentru copii mai mari” - Ed. Ion Creangă Diploma și Medalia Academiei Carpatica - Premiul pentru creația poetică excepțională - 1997 Nominalizată pentru Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1999- secțiunea Poezie - volumul “Arcadia” - Ed. Eminescu Premiul Asociației Scriitorilor din București - 2001- volumul pentru copii „Poveste cu un vampir și două pisici” - Ed Ion
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
în timpul șederii părinților lui și a crescut în Zweibrücken. Arta picturii a învățat-o de la tatăl său Conrad Mannlich (1700-1758), care a fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken. Următoarea sa formare a fost la Academia de Artă, ("Mannheimer Zeichnungsakademie"), Mannheim precum și în Paris, unde a cunoscut numeroși artiști francezi din perioada rococo, care i-au influnțat stilul său inițial. Mannlich a fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken, director constructor
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
Jack'd" timp de un an înaintea atacului. Un altul a declarat că Mateen folosea aplicațiile Grindr si Adam4Adam pentru socializare online cu bărbați gay și posta fotografii cu el pe ambele site-uri. Unul din foștii săi colegi de la Academia de Poliție a declarat că Mateen i-a cerut să iasă împreună în 2006 și că au petrecut timp împreună la baruri gay după cursuri, crezând că Mateen era gay. El l-a descris, de asemenea, "ciudat din punct de
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
Gotthilf a invatat arhitectură mai întâi la Politehnica din Zürich, unde a fost elevul lui Alfred Friedrich Bluntschli (1842-1930), apoi, cu Karl König, la Technische Hochschule din Viena (azi Technische Universität) și că elev al lui Karl von Hasenauer, la Academia de Artă din Viena. După terminarea studiilor el a făcut un stagiu între anii 1891-1892 la Biroul de arhitecți Helmer și Fellner din capitală Austriei, apoi, la 27 ani, în 1892, și-a deschis propriul său birou de arhitectură. La
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
în 1877 a lui François Buloz, care-l sprijinise pe Adolphe Thiers, revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
care-l sprijinise pe Adolphe Thiers, revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat și au întemeiat reputația revistei
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
Thiers, revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat și au întemeiat reputația revistei de mijloc de "haute culture
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al Academiei Franceze din 1900, Francis Charmes (Academia Franceză, 1908), René Doumic (Academia Franceză, 1909), André Chaumeix (Academia Franceză, 1930), Claude-Joseph Gignoux de la Institut de France. Ea avea 26.000 de abonați în 1885. Printre primii colaboratori care au contribuit în mod regulat și au întemeiat reputația revistei de mijloc de "haute culture" pentru o elită liberală au
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
dar revoluția, după cum însuși mărturisește, i-a schimbat viața. A plecat la București, unde a studiat mai întâi Regie de film, apoi Scenaristică și filmologie la ATF (în prezent UNATC), după care a fost admis în urma unui examen la DFFB (Academia de Film și Televiziune din Berlin). A realizat 12 filme (scurt și mediu metraje) și două lungmetraje, printre care primul film produs vreodată de o televiziune particulară din România, „Gambitul Damei” (1995) și ceea ce presa a numit primul thriller românesc
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
talie europeană în materie de Shakespeare, a publicat, la prestigioasa editură pariziană „Presses Universitaires de France” patru volume, printre care teza sa de doctorat intitulată „Hamlet ou la tentation du possible” (1987) care a fost distinsă cu premiul Biguet al Academiei Franceze. Scriitorul Petre Sirin a descris în cartea „Castele în Spania” cercul strâmt al iubiților homosexuali din Bucureștiul anilor ‘40-’50 care îi cuprindea pe muzicologul Mihai Rădulescu și criticul Ion Negoițescu, alături de mai tinerii lor amanți: Ion Omescu, Mircea
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
telenovelă americano-latină:<nowiki>"</nowiki>Violetta<nowiki>"</nowiki>, care a fost, de asemenea, produsă pentru Disney Channel. s-a născut în 1993, în Italia Città Sant'Angelo, o localitate din provincia Pescara în regiunea Abruzzo. În 2004, s-a înscris la Academia de Teatru. Mai târziu a urmat Facultatea de Științe Sociale, fiind specializat în artele spectacolului.Din 2009, el a făcut parte din grupul de muzică 65013. Acesta a fost urmat de mai multe spectacole cu trupa. De asemenea, el a
Ruggero Pasquarelli () [Corola-website/Science/336561_a_337890]
-
A profesat avocatura până la moarte. Ca avocat, a scris în gazetele vremii numeroase articole politice și a colaborat la partea de jurisprudență din "Enciclopedia Română". A fost membru fondator al Școalei Politehnice și a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale. De asemenea, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
profesor de teorie-solfegiu la Institutul Militar de Muzică din București. În 1938 devine colaborator la Arhiva de Folklor a Societății Compozitorilor Români. Între 1949-1953 ajunge cercetător științific și apoi șef de sector (1954-1968) la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei R.P.R. din București. Între 1966-1971 este conferențiar la catedra de folclor a Conservatorului din Iași. În 1970 devine doctor în muzicologie la Conservatorul din Cluj-Napoca cu teza "Lăutarii din Clejani". A prezentat conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radio-televizate. A participat
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]