37,317 matches
-
de lacrimi. Extraordinar! Măi băieți, măi băieți, nu mai plângeți, nu mai plângeți că-mi rupeți inima și sufletul; las' c-o să fie bine, o să fie bine, măi băieți. Of Doamne, câtă suferință și nedreptate! Și a plecat morarul-șef plângând de mila noastră, clătinându-se ca un om grav bolnav, preluând cu sine necazurile unor copii chinuiți pe nedrept. Cei de pe verandă continuau să se uite cu interes și afecțiune la grupul de copii îmbrățișați într-o profundă și indestructibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un ticălos și un revoltat, un anarhist neavând nici prieteni și nici admiratori, voi fi fericit să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
flămânzi, înfometați, care dacă pământul ar fi fost comestibil și-ar fi umplut mațele cu el, ca râmele, numai să scape odată de crampele și durerile grozave suportate de un organism căruia i se lipise burta de spate. Moș Danilov plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
liniștește-te, liniștește-te! Sunt aici, sunt aici lângă tine! Noi toți eram treji, stând băgați unul în celălalt, de frică, de strigătele mamei, uitându-ne la tata care continua s-o țină pe mama lângă pieptul lui în timp ce ea plângea cu hohote, neputându-se opri. Deodată grăjdulețul s-a luminat și proprietarul cu lampa în mână se uita curios și alarmat la noi. Ce-i oameni buni? Ce-ați pățit? Ce s-a-ntâmplat? Tata a aprins lumânarea din cana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
toți copiii mei. Uite, frații tăi sunt aici, noi te iubim și avem nevoie de tine. Ce-i voi spune lui Antonică, mama ta, ce-i voi spune? Nu pleca! Și acest uriaș cu inimă de copil, aplecat deasupra mea, plângea, căzându-i lacrimile fierbinți peste obrazul meu. Mi-am revenit și am deschis ochii. Ca la comandă, frații mei s-au aliniat în genunchi lângă tata, strigând la unison numele meu: Titi, Titi! Mă priveau cu atâta dragoste și nădejde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și nu mai lătra; că vă vine rândul și vouă cât de curând! Ai răbdare! Așa că ține-ți pliscul odată! Noi, copiii, stând în capul oaselor, priveam absolut încremeniți la ceea ce se întâmpla. Nu scoteam nicio vorbă, eram paralizați. Mama plângea privind neputincioasă la ticăloșii care veniseră să-i aresteze soțul. Între timp, tata se îmbrăcase. Întinde mâinile! ordonă securistul. Tata era galben la față și cu vocea gâtuită de emoție s-a adresat cu umilință securistului: Domnule, vă rog frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
singură tuturor greutăților: Vasilică!! La strigătul ei disperat, am înconjurat-o pe mama în semn de solidaritate și de protecție, de iubire totală și desăvârșită. Undeva, în lumea asta, la o margine de sat, o mamă singură cu șase copii plângea nenorocirea care se abătuse brutal și nedrept asupra familiei sale. Dubița neagră a demarat din fața porții cu un scrâșnet violent, scobind pământul zgrunțuros de sub roțile din spate, accelerând cu viteza ghepardului în secunda în care a hotărât prinderea și uciderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și Țuki, la ce nume v-ați gândit voi? Mama, frățiorul pe care ni l-a adus barza este foarte supărat pentru că tata nu este acasă. Noi vrem să-i punem numele Baby și să-l facem să nu mai plângă. Da, mama, vrem să cânte, să fie vesel a adăugat Țuki. Și am început să cântăm amândoi cu toată puterea, spre a o convinge pe mama de soliditatea argumentului invocat. "Nu mai plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și să-l facem să nu mai plângă. Da, mama, vrem să cânte, să fie vesel a adăugat Țuki. Și am început să cântăm amândoi cu toată puterea, spre a o convinge pe mama de soliditatea argumentului invocat. "Nu mai plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E lumina mea... Nu uita că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a o convinge pe mama de soliditatea argumentului invocat. "Nu mai plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E lumina mea... Nu uita că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu mai plânge, baby! Nu te întrista, Zâmbetul privirii E lumina mea... Nu uita că-n viață Totu-i trecător La ce bun atunci Să rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rămâi cu-n dor... Nu mai plânge, baby! Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-atunci? Nici propunerea noastră n-a convins-o. Dragii mei copii, mai este până la botez, dar încetați cu cearta între voi. Așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Uită tot ce-a fost! Nu mai plânge, baby! Plânsul n-are rost! Nu uita că-n viață, Lacrima cu-n zâmbet piere Uită-a ta durere, Nu te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-atunci? Nici propunerea noastră n-a convins-o. Dragii mei copii, mai este până la botez, dar încetați cu cearta între voi. Așa ceva nu se cade; nu-i frumos. Voi sunteți frați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de câțiva ani. S-a ocupat de fratele nostru cel mai mic străduindu-se să nu-i lipsească nimic: mâncare, înfășat, desfășat, schimbat, spălat, legănat, cântat! Mama o învățase ce să facă și cum să procedeze ca micuțul să nu plângă, să nu sufere. Pe vremea aceea Țuki avea doar cinci anișori. Doar cinci anișori! Ce puteai să-i ceri unei fetițe de cinci ani? Câtă încredere putea mama să aibă într-un copil care nici măcar nu urma cursurile grădiniței? Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o păpușă vie, reală, care pretindea să i se acorde o sumedenie de atenții și îngrijiri: să-i dai de mâncare, să-i schimbi scutecele, să-i cânți legănând-o pe picioare, iar dacă nu faci imediat ceea ce dorește ea plânge de mama focului de te scoală din morți. O păpușă frumoasă, dar grozav de pretențioasă și foarte nervoasă în momentul în care cerințele nu-i erau imediat îndeplinite. Pot spune că surioara mea Țuki și-a dăruit o parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
erau imediat îndeplinite. Pot spune că surioara mea Țuki și-a dăruit o parte din copilărie fratelui nostru Bebi. De ce neapărat "Bebi"? Stând acolo, la neobositul cântăreț Mita Fâru, am învățat o mulțime de cântece printre care și " Nu mai plânge Baby", iar noi, eu cu Țuki, îl cântam toată ziua-bună ziua și acesta a fost motivul pentru care noi doi i-am propus mamei botezarea frățiorului nostru cu numele de Bebi. Însă după cum ați văzut, lucrurile au ieșit altfel. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
amar în barbă. Intimidat, cedez. Iau cei 800 de franci și plec scârbit. La colțul străzii, simt că acei bani îmi ard buzunarul. Vreau să mă întorc să-i dau înapoi. Nu o fac, am nevoie de ei. Mănânc și plâng, dar mănânc de pe urma lor, logica finală a supraviețirii. După numai câteva ore, pe faxul biroului de plasare ajunge un "komunikat" în care studentul Mirel Banika (francofonii îmi scriu adesea numele astfel, e mai ușor de pronunțat pentru ei, dar eu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aer, colegii mei nu știu la rândul lor dacă să râdă sau să mă ia la bătaie. Afișând apoi un zâmbet porcin, le spune colegilor mei de uniformă: Auziți, bă, dacă ăsta, carele' este băiat umblat în Elveția, nu se plânge, pe voi să nu vă mai aud. În următoarele zile, bucățile de carne din ciorbă de mărimea unor zaruri au devenit cuburi de zahăr. Apoi au dispărut cu totul, se apropia Crăciunul și excesul de proteină nu este recomandat. (Adăugat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le așez pe piept, îmi mulțumește din priviri. Jandarmul de la ambasada de vis-à-vis care mă ajută în toată această operațiune spune strepezit printre dinți galbeni de tutun: dă-l dracului de bețiv. Brusc simt că-mi dau lacrimile. De fapt, plâng de-a binelea. "Trebuie că Europa posedă totuși o oarecare forță indestructibilă, dat fiind că ea continuă să trăiască, în ciuda catastrofelor extraordinare." (Paul Hazard) Am primit viza elvețiană pentru studenți, mă întorc în Europa. Doctorand la Universitatea din Geneva 4
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
intolerantă sub pretextul apărării tradiției. Nu degeaba, patriarhul Miron Cristea declara într-un interviu acordat în anii '30 unui iezuit, Michel d'Herbigny, că studenții teologi români plecați la studii în academiile occidentale fie se convertesc, fie se întorc acasă plângând. Dar momentul de maximă schimbare, de "trezire" se produce când credinciosul exilat își dă seama că relația sa cu transcendentul nu mai ține de un "mister" specific și nici cu practica tradițională de acasă. Gestul de a merge la Biserică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-mi spune tot punga de hârtie. Ajunge în Franța abia în 1770, ca un capriciu al reginei Marie-Antoinette. Proverbele legate de pâine sunt istețe, agere și necruțătoare ca limba franceză: Pleurer le pain que l'on mange (être avare) (A plânge pâinea pe care o mănânci, a fi avar); Mieux réussir en pain qu'en farine-terminer heureusement une affaire qui avait été mal engagée. (A reuși mai bine pâinea decât făina a finaliza în mod fericit o afacere începută defavorabil); Avoir
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dori. Mă identificam atât de bine cu acele locuri, cu acel fluierat familiar al locomotivei de jucărie, cu acei oameni aspri și simpli... Iar ca să ies din nostalgie, o observație din alt registru: mi s-a părut că maramureșenii se plâng mult mai puțin de soarta lor decât locuitorii celorlalte provincii istorice ale României (Moldova, Muntenia), ceea ce-i face mult mai simpatici, mai "frecventabili", fie chiar și preț de câteva minute, timpul unui reportaj. Élie Barnavi este unul dintre cei mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă, cea mai bătrână din grup, a început să blesteme. O jumătate de oră au durat blestemele. "Să vă sară ochii, să muriți în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o ascultă parcă hipnotizați în mașina ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simplu din întâmplare în imensa bibliotecă a Universității Laval un dicționar deosebit, mai exact Politically Correct, Dictionary and Handbook. Evident că în fața unei astfel de lucrări lași totul deoparte; răsfoind o astfel de operă, nu știi ce să faci, să plângi sau să râzi. Exemplu: male door-opening ritual. A cynical symbol of patriarchal subjugation. In her essay "Oppression", philosopher Marilyn Frye explains: The message is that women are incapable. The detachment of the acts from the concrete realities of what women
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
literatura primelor națiuni, Les nations prémières. A spune indian este teribil de incorect politic, îți riști scalpul academic sub securea irochezilor universitari de astăzi. Am asistat doar la o prelegere, una singură, a unei doamne italo-canadiene care mai că nu plângea în sală (nu este o figură de stil, chiar stătea să plângă în timp ce era la pupitru și citea paper-ul) vorbind despre masacrarea turmelor de bizoni necesare supraviețuirii indienilor. Auditoriul asculta fermecat și emoționat la rândul său. Am plecat, plin de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]