33,876 matches
-
ce agrava situația autorilor 7). Mai presus de orice, partidul era pornit exact Împotriva acestei combinații de diagnostic intelectual și acțiune proletară la care instiga scrisoarea lui Kuroñ și Modzelewski. Acest scandal a stârnit o reacție sinceră În universitate. Procesul secret al celor doi studenți a fost un șoc; s-a cerut nu numai eliberarea lor, ci și publicarea Scrisorii și a lucrării anterioare. Savanți consacrați le-au luat apărarea. Leszek Ko³akowski, profesor de filosofie la Universitatea din Varșovia, se adresa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fața instanței judecătorești. Într-o lungă serie de procese desfășurate din septembrie 1968 până În mai 1969, studenții și alți intelectuali din Varșovia, Wroc³aw, Cracovia și £ódŸ au primit Între șase luni și trei ani de detenție pentru „participare la acțiuni secrete”, „distribuția de publicații Împotriva statului” și alte delicte. Cele mai aspre sentințe au fost date celor ca Adam Michnik, Jan Litinski sau Barbara Toruñczyk, care participaseră și la primele proteste studențești. Un număr disproporționat de studenți și profesori arestați, expulzați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ulterior o justificare ideologică specioasă - cu grupuri similare din străinătate, care i-au oferit bani, arme, condiții de antrenament, ascunzișuri și publicitate: Grupul Baader-Meinhof din Germania, Armata Republicană Irlandeză (Irish Republican Army - IRA), Organizația pentru Eliberarea Palestinei și Organizația Armată Secretă din Franța. Strategia ETA - și a suporterilor ei politici din Herri Batasuna, partidul separatist basc fondat În 1978 - era una de nedisimulată violență instrumentală: prețul apartenenței bascilor la Spania urma să devină inacceptabil politic. Dar, ca și IRA și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Autonomia Operaia au fost arestați și acuzați că plănuiesc o insurecție armată Împotriva statului. Negri și partizanii lui au susținut (și susțin și astăzi) că „autonomiștii” radicali, care nu erau nici clandestini și nici Înarmați, nu trebuie confundați cu societățile secrete ilegale și că decizia politică de a-i persecuta reprezenta exact acea breșă În „ordinea burheză” pe care Brigăzile Roșii o profețiseră și căutau să o provoace. Dar Negri Încuraja la Universitatea din Padova atacuri violente asupra profesorilor și personalului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
credibilitatea stângii tradiționale. Paradoxal (și fără știrea comuniștilor), Brigăzile Roșii și RAF - precum și belgienele Cellules communistes combattantes, gruparea Action Directe În Franța și alte operațiuni mai mărunte, similare ca motivație, dar mai puțin eficiente - erau finanțate În parte de serviciile secrete sovietice. Acești bani nu se Înscriau Într-o strategie coerentă, ci curgeau mai degrabă pe principiul că dușmanii dușmanilor noștri, oricât de absurzi sau neînsemnați ar fi ei, sunt prietenii noștri. Dar, În acest caz, acțiunea a avut efect de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai Întâi În Madeira, apoi În Brazilia. Generalul António de Spínola, fost șef de stat-major În armata portugheză și guvernator al Guineei din 1968 până În 1972, a fost pus de colegii lui ofițeri În fruntea juntei. Ei au desființat poliția secretă, au eliberat toți deținuții politici, au restabilit libertatea presei și au permis șefilor partidelor socialist și comunist din Portugalia să se Întoarcă din exil, legalizând aceste formațiuni politice după aproape 50 de ani de interdicție. Revoluția s-a bucurat peste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidului Socialist Unit Își criticau propriul partid (condus pe atunci de Michel Rocard și Pierre Mendès-France) pentru sprijinul exprimat față de reformatorii de la Praga. Aceștia din urmă, spuneau ei, erau „de bunăvoie victime ale ideologiilor mic-burgheze (umanism, libertate, dreptate, progres, vot secret universal etc.)”. Nu era un caz izolat. În decursul anilor ’60, mulți comentatori occidentali de stânga, moderați, de altfel, În opinii, evitau să pomenească „drepturile” sau „libertățile” de teamă să nu pară naivi. În Europa de Est, comuniștii reformiști și suporterii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost anunțat În noiembrie 1982 și urmat după cinci luni de Inițiativa de Apărare Strategică („Războiul Stelelor”) - care a determinat un protest sovietic, pe motiv că SUA Încălca Tratatul privind Rachetele Antibalistice din 1972. Ajutorul militar oficial și sprijinul secret pentru Afganistan și America Centrală au fost sporite sistematic. În 1985, cheltuielile pentru apărare au crescut cu 6%, o creștere fără precedent pe timp de pace8. Reagan avertizase Încă din septembrie 1981 că lipsa unui acord verificabil asupra armelor nucleare Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la radiații (dintre care 2.000 de cazuri de cancer tiroidian la locuitorii din imediata vecinătate). Cernobîl nu era primul dezastru ecologic din Uniunea Sovietică. În 1957, un rezervor de deșeuri nucleare a explodat la Celiabinsk-40, o bază de cercetare secretă de lângă Ekaterinburg, În Munții Urali, poluând o zonă lată de 8 km și lungă de 100 km. 76 de milioane de metri cubi de reziduuri nucleare au fost deversate În bazinul hidrografic al Uralilor, contaminându-l pentru decenii Întregi. Zece mii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le erau bine cunoscute celor din interiorul sistemului: două rapoarte separate ale KGB din 1982 și 1984 semnalau echipamentul „defectuos” (furnizat de Iugoslavia) și deficiențele serioase ale reactoarelor 3 și 4 de la Cernobîl. Dar, așa cum aceste informații au fost ținute secrete (și nu s-a luat nici o măsură), tot astfel reacția instinctivă a conducerii partidului la explozia din 26 aprilie 1986 a fost să păstreze tăcerea - la urma urmei, În Uniunea Sovietică se aflau În funcțiune 14 centrale nucleare de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
centrale nucleare de tip Cernobîl. Primul semn din partea Moscovei că se Întâmplase ceva neobișnuit a venit abia la patru zile după eveniment - și atunci sub forma unui comunicat oficial de două propoziții. Însă catastrofa de la Cernobîl nu putea rămâne un secret: două săptămâni mai târziu, Îngrijorarea comunității internaționale și incapacitatea sovieticilor de a limita consecințele calamității l-au forțat pe Gorbaciov să facă mai Întâi o declarație publică, recunoscând doar parțial ce se Întâmplase, și apoi să solicite ajutor din străinătate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunea Sovietică a renunțat treptat la supravegherea directă a statelor-client. Implicațiile acestei detașări crescânde rămâneau neclare. Democrațiile populare erau Încă guvernate de clici autoritariste de partid a căror putere se baza pe un masiv aparat represiv. Poliția și serviciile lor secrete rămâneau strâns legate și Îndatorate aparatului de securitate al Uniunii Sovietice, acționând semiindependent față de autoritățile locale. și, În timp ce conducătorii de la Praga, Varșovia sau Berlinul de Est Începeau să realizeze că nu se mai puteau baza pe sprijinul necondiționat al Moscovei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
minciunii oficiale pe care se baza „comunismul de gulaș”, și anume aceea că mișcarea de reformă maghiară nu fusese nimic altceva decât o „contrarevoluție”. Kádár era exponentul viu al conspirației tăcerii care Îl Înconjurase pe Imre Nagy după răpire, procesul secret și execuția și Înmormântarea și mai secrete petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui Kádár a avut darul să sugereze că În viața publică maghiară se petrecuse o mutație fundamentală - impresie confirmată atunci când succesorii lui au permis apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de gulaș”, și anume aceea că mișcarea de reformă maghiară nu fusese nimic altceva decât o „contrarevoluție”. Kádár era exponentul viu al conspirației tăcerii care Îl Înconjurase pe Imre Nagy după răpire, procesul secret și execuția și Înmormântarea și mai secrete petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui Kádár a avut darul să sugereze că În viața publică maghiară se petrecuse o mutație fundamentală - impresie confirmată atunci când succesorii lui au permis apariția Fidesz (Alianța Tinerilor Democrați, un grup de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germania de Est. Din exterior, Republica Democrată Germană părea unul dintre regimurile comuniste cel mai puțin vulnerabile - și nu doar pentru că toată lumea credea că Moscova nu va permite vreodată căderea ei. Orașele est-germane aveau un aspect ieftin și decrepit, poliția secretă, Stasi, era omniprezentă, iar Zidul Berlinului rămânea o oroare morală și estetică. Dar În opinia generală economia est-germană era Într-o formă mai bună decât cea din alte state socialiste. La a 40-a aniversare a țării, În octombrie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întârzia „reforma” și precipita alegerile Înainte ca partidele și electoratul să fie „pregătite”. Ca mulți intelectuali „contestatari” din RDG (fără a mai vorbi despre admiratorii lor vest-germani), Bohley și colegii ei nutreau Încă viziunea unui socialism reformat, curățat de poliție secretă și de partidul conducător, dar care să păstreze o distanță sigură față de prădătorul doppelgänger capitalist de la vest. După cum aveau să demonstreze evenimentele, această viziune era la fel de nerealistă ca fantezia lui Erich Honecker de reîntoarcere la obediența neostalinistă. Neues Forum s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era cea mai vestică țară dintre sateliții comuniști ai Moscovei, România era cea mai „orientală”. Sub Ceaușescu, comunismul degenerase din național-leninism Într-un soi de satrapie neostalinistă În care nepotismul și ineficiența de nivel bizantin se sprijineau pe o poliție secretă tentaculară. Spre deosebire de dictatura brutală a lui Dej din anii ’50, regimul lui Ceaușescu s-a descurcat fără multă brutalitate fățișă. Dar rarele semne de protest public - precum grevele minerilor din Valea Jiului din august 1977 sau, un deceniu mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că nu vor exista nici un fel de reforme), unii dintre ei Îl considerau deja un impediment: rupt de realitate, Înstrăinat atât de spiritul vremii, cât și de disperarea crescândă a românilor. Dar câtă vreme se bucura de sprijinul Securității (poliția secretă), Ceaușescu părea inatacabil. E așadar logic că Securitatea a fost cea care a precipitat căderea regimului În decembrie 1989, când a Încercat să-l Îndepărteze pe László Tõkés, un pastor maghiar reformat din Timișoara. Minoritatea maghiară, obiect predilect al prejudecăților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este că ele erau singurele ce cunoscuseră recent o independență reală. În 1919 Își câștigaseră libertatea În urma căderii imperiului țarist, pentru ca 20 de ani mai târziu să fie reintegrate cu forța În URSS de succesorii sovietici ai Romanovilor, prin clauzele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov. Iar invazia din 1940 era Încă foarte vie În memoria colectivă. În țările baltice, glasnostul lui Gorbaciov, care În restul Uniunii Sovietice a dus la solicitări privind extinderea drepturilor economice și civile, a deschis În mod inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1994) a atras aproximativ patru milioane de participanți - aproximativ o cincime din populația României. Asemenea privatizării „legitime”, aceste scheme piramidale (frecvente și În Rusia) canalizau banii depunătorilor către mafii formate pe scheletul vechilor rețele de partid și al fostelor servicii secrete. La 14 ani de la căderea lui Ceaușescu, 66% din industria românească se afla Încă În proprietatea statului, deși unele Întreprinderi mai profitabile și mai interesante trecuseră În proprietate privată. În mod explicabil, investitorii străini au evitat cu precauție mulți ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În administrația de stat să fie cercetați cu scopul descoperirii unor posibile legături cu fostele servicii de securitate. Acest obiectiv, care părea legitim, a deschis Însă larg poarta abuzurilor. Multe dintre numele aflate pe liste de informatori ale fostei poliții secrete erau, așa cum s-a aflat, numele unor „candidați”: oameni pe care regimul spera să-i oblige să colaboreze. Printre ele se aflau și numele unor faimoși scriitori cehi, dintre care unii nici măcar nu trăiau În țară. Listele poliției secrete au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poliții secrete erau, așa cum s-a aflat, numele unor „candidați”: oameni pe care regimul spera să-i oblige să colaboreze. Printre ele se aflau și numele unor faimoși scriitori cehi, dintre care unii nici măcar nu trăiau În țară. Listele poliției secrete au ajuns curând În presă, publicate și mediatizate de politicieni și candidați la parlament care sperau să Își discrediteze oponenții. Noroiul Împroșcat În toate părțile l-a stropit chiar și pe Havel, cândva candidat la recrutarea În rețeaua de spioni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și candidați la parlament care sperau să Își discrediteze oponenții. Noroiul Împroșcat În toate părțile l-a stropit chiar și pe Havel, cândva candidat la recrutarea În rețeaua de spioni a poliției. și, așa cum avertizaseră unii critici, dacă dosarele poliției secrete furnizau date suculente despre cei vizați, ele erau practic mute În privința polițiștilor care efectuau recrutările. O caricatură din cotidianul Lidové noviny Înfățișa doi bărbați vorbind În fața parlamentului din Praga. „Nu mă Îngrijorează lustrația”, spune unul din ei. „N-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la tăcere pe unii dintre criticii săi, foști disidenți care aveau și un trecut de comuniști reformiști). Merită menționat faptul că Vladimir Mečiar s-a opus și el Legii lustrației, nu În ultimul rând din cauza propriilor legături cu fosta poliție secretă - deși, după ce Slovacia a devenit indepnedentă, el a folosit fără reținere informațiile din dosarele poliției În scopuri politice. În primii 12 ani de aplicare, Legea lustrației a produs relativ puține prejudicii directe. Sub incidența ei au intrat 300.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la efortul de război al Germaniei (vezi capitolul III), dar băncile și companiile de asigurări elvețiene Își Însușiseră cu bună știință sume nerușinat de mari de la deponenții evrei sau beneficiarii polițelor de asigurare ale celor uciși. Printr-un acord postbelic secret cu Polonia comunistă (făcut public pentru prima dată În 1996), Berna se oferea să transfere conturile evreilor polonezi decedați către noile autorități din Varșovia, În schimbul unor despăgubiri plătite băncilor și afacerilor elvețiene expropriate după instaurarea comunismului 9. Odată ce au Început
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]