34,048 matches
-
În timpul acestui cântec În incintă apăreau războinicii și femeile regale. Un alt cântec sacru prezenta perspectiva reginei-mamă, afirmând că supușii sunt dușmanii regelui și fac vrăji Împotriva lui. Aceste condamnări prezentate sub forma unor cântece sacre erau urmate de alte cântece, cu aluzii istorice și moralizatoare. Între timp regele este tratat cu plante magice și este Înconjurat de gărzile regale. Apoi este intonat un alt cântec de condamnare a regelui. Brusc, acesta este Întrerupt de strigătul preotului: „Afară cu străinii”, referindu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vrăji Împotriva lui. Aceste condamnări prezentate sub forma unor cântece sacre erau urmate de alte cântece, cu aluzii istorice și moralizatoare. Între timp regele este tratat cu plante magice și este Înconjurat de gărzile regale. Apoi este intonat un alt cântec de condamnare a regelui. Brusc, acesta este Întrerupt de strigătul preotului: „Afară cu străinii”, referindu-se la orice persoană care nu se supune și nu aduce omagii regelui. Înconjurat numai de susținători fideli, regele scuipă leacuri sacre spre est și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
De dimineață, regele, dezbrăcat, iese din casa sa și se Îndreaptă, prin mulțime, către o incintă sacră. Aici el scuipă spre est și vest, pentru a „omorî” vechiul ciclu și anunță o perioadă nouă; Între timp, suita lui cântă un cântec despre plecarea regelui și Încearcă să Îl facă să nu iasă din incinta sacră. După un timp, regele iese mascat În Silo, un monstru vrăjit, și dansează sălbatic, Încercând să nu se alăture supușilor strânși acolo. Silo se Întoarce În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Vietnam din Washington, În anul 1970, mișcările studențești de la Paris din 1968. În primul caz, antropologul amintit subliniază existența figurilor alegorice (Statuia Libertății, Bodhisattva, figuri ale teatrului Pâine și Păpuși), costumația colorată și măștile alegorice, scenetele contestatare improvizate și utilizarea cântecelor „interzise”: În ciuda caracterului organizat al demonstrației și a seriozității intențiilor lor, studenții acționau ca la un carnaval. Atmosfera de distracție, camaraderie, ironie și subversiune a stârnit spaimă și ură Între oficialii Chinei. Studenții se așezau și dormeau oriunde voiau În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
devenit de atunci forma de a marca celebrarea reginei. Sărbătoarea s-a păstrat și după moartea Elisabetei și chiar În perioada revoluției lui Cromwell, diversificându-se cu elemente din Ziua Papei, cum ar fi aprinderea de focuri, procesiuni cu torțe, cântece cântate de copii și ospețe. După 1679, această celebrare s-a transformat Într-un carnaval satiric, din cauza protestelor Împotriva venirii la putere a lui James al II-lea (rege catolic) - luând În derâdere autoritatea sa, protestanții sărbătoreau urcarea la tron
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu are nici puterea, nici nu dorește să fie obligat să o privească În ochi pe aceea care i-a dat viață și cu care, mai târziu, după ce și-a omorât fără să știe tatăl, a comis incestul. La fel, cântecele funerare din folclorul românesc pun accentul pe călătoria inițiatică și eforturile de separare (prin gesturi de sorginte magică) de lumea celor vii, fără a fi foarte preocupate de stabilirea unor ierarhii a meritelor pământești și, În funcție de acestea, a unei „distribuiri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
separare (prin gesturi de sorginte magică) de lumea celor vii, fără a fi foarte preocupate de stabilirea unor ierarhii a meritelor pământești și, În funcție de acestea, a unei „distribuiri” a celui dispărut Într-un anumit sector al lumii de dincolo. Din cântecele funerare se desprinde o geografie mitică a traseului către „lumea fără dor”, marcată de mai multe puncte de trecere („vămi”): sufletul va poposi la „o fântână lină”, unde se va spăla pe față, curățindu-se de cele trecătoare; va trece
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolice care cuprind segmente sau trimit la structuri cu atribute mitice. Așa cum observă C. Eretescu, ...informația mitologică este distribuită inegal În diferite clase de texte. Lirica În ansamblu, snoavele, teatrul popular, așa-zisa literatură gnomică, folclorul copiilor, unele subclase ale cântecului epic (jurnalele orale, baladele familiare) sunt neesențiale sub raportul conținutului mitologic, alte clase de texte (legendele, povestirile și cântecele epice fantastice, descântecele, colindele sau cântecele ceremoniale de moarte) sunt saturate de mit și, deci, relevante pentru o cercetare din această
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inegal În diferite clase de texte. Lirica În ansamblu, snoavele, teatrul popular, așa-zisa literatură gnomică, folclorul copiilor, unele subclase ale cântecului epic (jurnalele orale, baladele familiare) sunt neesențiale sub raportul conținutului mitologic, alte clase de texte (legendele, povestirile și cântecele epice fantastice, descântecele, colindele sau cântecele ceremoniale de moarte) sunt saturate de mit și, deci, relevante pentru o cercetare din această perspectivă (C. Eretescu, 1976, p. 123). Drept urmare, este greu să susținem că În folclorul românesc se pot identifica mituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Lirica În ansamblu, snoavele, teatrul popular, așa-zisa literatură gnomică, folclorul copiilor, unele subclase ale cântecului epic (jurnalele orale, baladele familiare) sunt neesențiale sub raportul conținutului mitologic, alte clase de texte (legendele, povestirile și cântecele epice fantastice, descântecele, colindele sau cântecele ceremoniale de moarte) sunt saturate de mit și, deci, relevante pentru o cercetare din această perspectivă (C. Eretescu, 1976, p. 123). Drept urmare, este greu să susținem că În folclorul românesc se pot identifica mituri autohtone cu existență de sine stătătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fiindcă mitologia există și se individualizează nu ca o relicvă a unor forme străvechi, ci ca un sistem mereu viu de ordonare și semnificare a realității Înconjurătoare, cu ajutorul unor unități simbolice luate din toate subsistemele culturii populare (de la datini la cântece lirice, de la ghicitori la legende etc.). În felul acesta, perspectiva propusă de mine conduce nu atât la definirea și descrierea unei mitologii populare românești, ci la mitologizarea Întregii culturi populare. În ultimii ani, mai multe dicționare ale figurilor mitologice au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Althabe, Gérard; Selim, Monique, 1998, Démarches ethnologiques au présent, L’Harmattan, Paris Amalvi, Christian, 1984, „Le 14 juillet: du Dies Irae à Jour de Fête”, În Pierre Nora (coord.), Les lieux de la mémoire: la Republique, Gallimard, Paris Amzulescu, Alexandru, 1986, Cântecul nostru bătrânesc, Minerva, București Ankarloo, Bengt; Clark, Stuart (coord.), 1999, Witchcraft and Magic in Europe: the Twentieth Century, University of Pennsylvania Press, Philadelphia Apter, Andrew, 1983, „In Dispraise of the King: Ritual ’Against’ Rebellion in South-East Africa”, În Man, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de critic literar și folclorist, se relevă în studiile din volumele Cercetări literare (1969) și Interpretări și repere (1982). Chiar în cea de-a doua carte, în care mai numeroase sunt textele despre creația populară (Contemporaneizare și statornicie în folclor, Cântecul popular de dragoste, Doina și dorul - expresii ale spiritului românesc, Meșterul Manole - semnificații ale episoadelor finale, Homo aedificans), sunt examinate contactele dintre literatura de autor și creația anonimă, ca în cercetarea despre această relație în epoca marilor clasici. Sunt, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
marea lui admirație pentru ceea ce el însuși numea „zidirile creației dintâi, încă mărețe și nestricate”. Observă că la Sadoveanu reprezentările se înscriu „în direcția unei mitologii de factură populară”, spre deosebire de impresiile despre natură ale lui Lucian Blaga din Hronicul și cântecul vârstelor. Alte comparații, cu Emil Gârleanu și I. Al. Brătescu-Voinești, conduc la concluzia că autorul cărților Olanda, Uvar ș.a. „subordonează exemplarul, îl integrează ariei speciei, neamului său, mișcării și destinului totalitar al acesteia”. Notând la G. Călinescu propensiunea spre fenomenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
Culegeri: Folclor din Suceava, București, 1959. Ediții, antologii: Apa trece, pietrele rămân, pref. edit., București, 1966; Proverbe românești, pref. edit., București, 1967; G. Călinescu, Scrieri despre artă, I-II, pref. edit., București, 1968, Însemnări de călătorie, pref. edit., București, 1973; Cântece de dragoste și dor, pref. edit., București, 1972; Pagini din istoria gândirii teatrale românești, pref. edit., București, 1972 (în colaborare cu Ileana Berlogea); Vladimir Streinu, Studii de literatură universală, pref. edit., București, 1973, Pagini de critică literară, III-V, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
II, 1958). Este propus în 1959 de Academia Suedeză între candidați la Premiul Nobel. Revine în viața literară, puțin înainte de moarte, cu colaborări la revista „Steaua” (versuri) și „Contemporanul” (articole). Lasă în manuscris ciclurile de poezii Vârsta de fier. 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă și Ce aude unicornul, apărute postum în ediția Opere (I-XII, 1974-1995), autobiografia Hronicul și cântecul vârstelor, piesa Anton Pann, romanul Luntrea lui Caron, precum și lucrările filosofice Aspecte antropologice și Ființa istorică. Opera literară și cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
moarte, cu colaborări la revista „Steaua” (versuri) și „Contemporanul” (articole). Lasă în manuscris ciclurile de poezii Vârsta de fier. 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă și Ce aude unicornul, apărute postum în ediția Opere (I-XII, 1974-1995), autobiografia Hronicul și cântecul vârstelor, piesa Anton Pann, romanul Luntrea lui Caron, precum și lucrările filosofice Aspecte antropologice și Ființa istorică. Opera literară și cea filosofică ale lui B. au crescut într-o osmoză perfectă, versurile autorului fiind ecoul trăirii lirice a meditațiilor sale, după cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
versuri ritmate sunt scrise mai toate poeziile din lunga perioadă când autorul a fost împiedicat să publice. Această producție, apărută aproape în întregime abia postum, egalează ca volum lirica antumă și se ordonează în câteva cicluri: Vârsta de fier. 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă, Ce aude unicornul. O iubire târzie îl întoarce pe autor la poezia erotică, uitată parcă după prima lui culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc o înseninare sensibilă a universului liric. Acesta își rafinează formele și își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
prea fie jucat în perioada interbelică și cu atât mai puțin ulterior. Prin originalitate și substanță însă, ocupă un loc de frunte în literatura dramatică a acestei întregi epoci. Singură contribuția lui Camil Petrescu îi poate sta alături. Hronicul și cântecul vârstelor, o reconstituire autobiografică a copilăriei și adolescenței autorului, cuprinde bogate și sugestive informații asupra mediului său de formație, familial și intelectual. Romanul postum Luntrea lui Caron are stângăcii de poet aventurat pe tărâmul prozei, dar reușește să intereseze datorită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
București, 1945; Trilogia valorilor, București, 1946; ed. 2, București, 1996; Despre conștiința filosofică, I-II, Cluj, 1947; ed. 2, îngr. Dorli Blaga și I. Maxim, pref. H. Wald, Timișoara, 1974; Poezii, îngr. și pref. G. Ivașcu, București, 1962; Hronicul și cântecul vârstelor, îngr. și pref. G. Ivașcu, București, 1965; ed. postfață Ioan Holban, București, 1990; Versuri, îngr. și pref. Aurel Rău, București, 1966; Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, îngr. G. Ivașcu, București, 1966; Poezii, îngr. G. Ivașcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și-a pierdut, însă, puterea de a produce seisme de insubordonare prin disprețuire și batjocură. Despre o finalitate socială precisă a comicului vorbește Fr. Dürrematt în eseul Probleme de teatru: "Tiranii acestei lumi nu pot fi mișcați de poeți. La cântecele lor de jale ei cască. Eroii din operele lor sunt considerați niște proști, iar în fața poeziilor religioase tiranii adorm. Ei se tem de un singur lucru, batjocura." 62. Atitudinea critică de negare și refuz subversiv a unei ordini universale, percepută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Rabelais, Boileau, Swift etc. până la Gogol, precum și contribuțiile deloc de neglijat ale unor iluștri predecesori precum Anton Pann (Povestea vorbii), Gheorghe Asachi (Soție de modă), I. Heliade Rădulescu (Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul), Costache Negruzzi (Negru pe alb), Vasile Alecsandri (cântece comice precum Sandu Napoilă Ultraretrogradul) și mulți alții, între care trebuie amintit Mihai Eminescu, relativizează rolul lui Caragiale în consolidarea modului satiric în literatura română. Nu se poate pune, însă, în discuție, superioritatea valorică a contribuției sale. Parafrazându-l pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se văd prin sfâșiitura nădragilor sunt pline de jupuituri. Așa de prăpădit, este totuși foarte îndrăzneț. Fumează o țigară lungă, se strâmbă-ntr-un chip straniu, păcălește și-njură pe boieri chemându-i dupe porecla știută. Începe să cânte un cântec rușinos jucând ciamparalele, făcând gesturi și mișcări neiertate... lumea face un haz nespus...182 Acest exemplu și multe altele din lumea comediilor și a schițelor ilustrează cum grotescul personajelor lui Caragiale cumulează toate sensurile termenului: cel etimologic, de desen bizar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În care apar acele duhuri „Ninya”, care iau formă de om sau animal, dar sunt văzute numai de vraci, după o noapte rece, senină și liniștită, dis-de-dimineață. După cum notează etnologul Charles Mountford, aborigenii se strâng În jurul focurilor executând dansuri și cântece care să-i izgonească pe răutăcioșii Ninya care se refugiază În sălașurile lor subpământene. După aceea, ziua devine caldă și senină, prielnică pentru vânătoarea de canguri 35. Tumultul vieții explodează În jur: plante, precum mazărea de deșert, de un roșu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a dus la Întruparea ființelor vii. Urmele lor, reprezentate prin componente ale peisajului (izvoare, stânci, munți etc.), obiecte de cult, picturi și gravuri rupestre, dau unor locuri caracter sacru”220. Aborigenii sărbătoreau aventurile eroilor lor spirituali din „Timpul Visării” prin cântece și dansuri, picturi rupestre care Îi prezintă fie sub formă de ființe umane, fie animaliere, fiecare 219 Unii etnografi, precum C.W.M.Hart de la Universitatea din Sydney relevă că la tribul tiwi din nordul continentului nu există acest tabu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]