37,317 matches
-
incorect politic, îți riști scalpul academic sub securea irochezilor universitari de astăzi. Am asistat doar la o prelegere, una singură, a unei doamne italo-canadiene care mai că nu plângea în sală (nu este o figură de stil, chiar stătea să plângă în timp ce era la pupitru și citea paper-ul) vorbind despre masacrarea turmelor de bizoni necesare supraviețuirii indienilor. Auditoriul asculta fermecat și emoționat la rândul său. Am plecat, plin de lehamite. (Pasaj adăugat ulterior: am asistat după câteva zile la excelentă prelegere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nasului nu mai funcționează, îngheață pur și simplu. Nările se lipesc. Nasul cedează primul în bătălia cu frigul de unde și expresia rusească ai nasul verde, cu care îți avertizezi vecinul sau prietenul că este în pericol de a degera. Ochii plâng, iar lacrimile îngheață instantaneu; pleoapele se acoperă cu chiciură. După cinci-șase minute, degetele mâinilor îngheață și ele, indiferent de tipul de mănuși folosite, mai puțin cele din blană de urs alb, cred. Orice extremitate mai puțin protejată a corpului este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atent harta Europei cu lupa, cadrul se oprește o clipă pe capitala Bukarest. Hitler spune apoi cu amar că nu mai are combustibil pentru o ofensivă de amploare, că toată lumea l-a trădat etc. Altul din sală: aici s-a plâns mult în timpul filmului. Tocmai aici rezidă perversitatea acestei pelicule: restituie memoriei un Hitler uman, iar noi suntem educați de peste 50 de ani să vedem în el non-umanul, prin definiție. Scena îngrozitoare în care soția lui Goebbels își otrăvește copiii, niște
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o apăra de deochi și ielele relele toate astea în anii 70 ! Revin și spun că toate discuțiile purtate cu ea ne poartă mai devreme sau mai târziu către nostalgia locurilor natale, amintiri despre bunici, obiceiuri de iarnă. Parcă am plânge cu vorbe ceva ce a murit pentru totdeauna. Ascult melodia Like a Prayer, Madonna, albumul din 1989. O melodie la începutul căreia inocentele mele colege de liceu se simțeau datoare să ne spună nouă, masculilor cu început de mustață, că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cross al cărei premiu trei consta într-o pereche de adidași. Numai că el câștigă premiul cel mare, adică selecția în lotul național de juniori și o mulțime de alte avantaje. Cu panglica de la linia de sosire lipită pe piept, plânge că vrea pe locul trei și nimeni nu poate sau nu vrea să-l înțeleagă. Cred că acum încep încet, încet să înțeleg de ce occidentalii rafinați dau premi peste premii acestui gen de film iranian: au sentimentul că regăsesc pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pornit greoi Din gară parcă mai pustie, Mai tristă parcă că oricând, În noaptea rece și tirzie, Cu el iubita mea ducând... Ploua încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind frunzele-n aer Și-n noaptea neagră și ostilă Văzduhul tot era un vaier Un plâns sălbatic de copilă.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
în zodiac, te trezești oricum divizat într-un actor și un spec tator foarte critic. Prin urmare, te dedublezi. Ziua faci cu scârbă și cu silă ceea ce se-așteaptă de la tine să faci, iar seara vii acasă și ajungi să plângi de scârbă și de silă. O schizofrenie dureroasă, corozivă. Țin minte că, la epurarea bibliotecilor, unde lucram după fișe și cataloage, cu lecturi de la caz la caz, mi s-au repartizat odată fișele K, L, M și N. Am eliminat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici să sper, nici să fac proiecte. Știu că timpul mi se com primă văzând cu ochii. Îl văd grafic cum se îngustează în fața mea. Dar refuz să-mi plâng de milă. Mă agăț de orice plăcere. Am devenit, de pildă, dependentă de telefonul pe care mi-l dă Adriana Bittel, seară de seară, de trei ani încoace. În trei ani, peste o mie de telefoane. Da, supraviețuiesc. Che sarà
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
parte, nu cunoșteam limba, nu puteam comunica, nu știam să mă joc cu ceilalți copii, ba chiar mă speriau țipetele și zbenguielile lor - am mai vorbit de onania mea spiri tuală în ceea ce privește joaca. Totul îmi era străin, totul era amenințător. Plângeam toată dimineața, mă scăldam în plâns, ceea ce mă făcea antipatică și îngrijitoarelor, și copiilor. O scenă mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă de cauciuc, s-o împing prin parc. Mă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în spital. Avea perioade când nu mă recunoștea. Într-o zi m-a întrebat: „Cine ești?“ I-am răs puns: „Soția ta“. La care el m-a repezit arogant: „Soția mea e traducătoarea Antoaneta Ralian.“ R.P. Există oameni care se plâng acum, în 2011, de dictatură. Vă rog să le povestiți cum era pe vremea când puteați fi chemată la Cadre pentru că nu citiserăți Scânteia. Eventual, să evocați în câte fraze doriți reputația servi ciului de Cadre, străbunicul inclement și ideologizat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ce s-a întâmplat, soțul meu a început să aibă ideea asta fixă cu părăsirea țării. A fost un subiect de numeroase discuții între noi. Îmi amintesc că ne plimbam odată împreună prin Centre Pompidou, la Paris, iar eu mergeam plângând ca un copil mic. În afară de experiența din Lausanne, când pauza de masă a poliției ne-a decis destinul, am mai avut o încercare la Paris. Ne-am dus să consultăm Societatea Joint, care se ocupa cu ajutorarea evreilor din țările
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o poveste întreagă. La un moment dat, a făcut un cancer. Suferea foarte tare, suferea cumplit. Soțul meu a luat hotătârea să-l eutanasieze. Și într-o dimineață a plecat la un medic veterinar ca să încheie conturile. M-am despărțit plângând de Smart, l-am sărutat și așa mai departe. Așteptarea a durat, a durat și-a tot durat. Soțul meu nu se mai întorcea. La un moment dat, când mă uit pe fereastră, îl văd vizavi, în parcul de la Sala
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bune. De curând, însă, un dumnezeu editorial poliromist a avut capriciul să-mi redacteze (și să-mi confrunte) personal o traducere. Și a făcut-o admirabil - cu o acuratețe rar întâlnită la un redactor de profesie. Nu pot să mă plâng. Știu că foarte multă lume se plânge de editori. Eu nu, fiindcă întotdeauna cu mine s-au purtat civilizat, iar eu le-am răspuns în același fel. Am îndeplinit prima condiție: le-am dat întotdeauna cărțile la timp, într-o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poliromist a avut capriciul să-mi redacteze (și să-mi confrunte) personal o traducere. Și a făcut-o admirabil - cu o acuratețe rar întâlnită la un redactor de profesie. Nu pot să mă plâng. Știu că foarte multă lume se plânge de editori. Eu nu, fiindcă întotdeauna cu mine s-au purtat civilizat, iar eu le-am răspuns în același fel. Am îndeplinit prima condiție: le-am dat întotdeauna cărțile la timp, într-o formă bună. N-am făcut greutăți editurilor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
trebuit să plătească drepturi. În sfârșit, am rămas și fără bani, și cu cartea scoasă în condiții piraterești. Iar acum, în lista de reeditări întocmită de dumneavoastră, am constatat cât am fost de piratată de edituri absolut necunoscute. R.P. Vă plângeți că un editor v-a declarat în față că ați murit? Iată și reversul medaliei. Anul trecut, la o emisiune culturală de la televizor, un realizator tânăr și nepermis de liniștit i-a urat la mulți ani cu sănătate Ginei Patrichi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
e cunoscută. La începutul anilor nouăzeci, au existat doi universitari care au compus diverse dramolete lucrative sub numele de Sandra Brown. De conivență cu un editor care le-a publicat. A.R. După aceea a povestit că m-aș fi plâns că nu găseam multe sinonime pentru așa numitele four-letter words, pentru cuvintele porcoase (fiindcă, vezi Doamne, în limba română ar fi foarte puține), ceea ce iarăși este o afirmație falsă. Eu am avut o problemă cu măscările, dar nu în 1989
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Se-aude un dangăt, ecoul în noapte, Al vorbelor scurte, spuse de tine, Și-un tunet apare, răsare din șoapte Și clipă din urmă, vezi iat-o că vine... Zdrobit de emoții, lovit de furtună, El cade în haos și plânge în pumni; Nu poate să știe că-i clipă din urmă, Când el își chemase prietenii buni...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]
-
S-au dus cocorii într-o noapte, Și-au plâns florile sub brumă, În suflet se strecoară șoapte Ce ne-ntorc în recea huma. Pe vechi ălei se-astern troiene De frunze spulberate-n vânt, Târzie toamna-i pe poiene Și-n suflet dorul e înfrânt. S-au dus cocorii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93329]
-
se strecoară șoapte Ce ne-ntorc în recea huma. Pe vechi ălei se-astern troiene De frunze spulberate-n vânt, Târzie toamna-i pe poiene Și-n suflet dorul e înfrânt. S-au dus cocorii într-o noapte Și-am plâns cu florile sub brumă, În suflet se strecoară șoapte Când mă gândesc la recea huma.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93329]
-
mai degrabă simpatic pentru că te face să râzi și devii mucalit: cum adică, dom’le, unul - tot un texan - violează o femeie și pentru asta-i dai 800 de ani pușcărie? Chiar și femeia violată nu văd de ce ar mai plânge... Asta nu mai e crimă, nu mai e pedeapsă, nu mai e viol, nu mai e simbol, nu mai e roman, nu mai e o informație - e o glumă. E întotdeauna grav ca o crimă urmată de o judecată să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
citesc că Labiș a fost doar un poet onest, eu mă gândesc, șarjând conștient stângăciile gândului meu: „De ce ar fi fost nevoie ca Labiș și Camus să ajungă mari scriitori, dacă într-o lungă noapte ei m-au făcut să plâng curat în cântecul impur al lumii?...” 4: Sosit la Cairo, dl Gunnar Jarring, mediator al ONU, îl anunță printr-un mesaj pe dl U Thant că-și va continua misiunea de pace și după 31 decembrie. Dar iată ce a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
zile ca să ți se deschidă un alt univers, să te supui unei igiene mentale, să întrevezi o clipă malul celălalt al Styxului. El zice că o asemenea boală folosește enorm inspirației. Îl cred. Rubinstein, pianistul, zice invers: să nu te plângi de dureri, să iubești viața, căci și viața te va iubi. „Viața nu-i iubește pe cei care se plâng. Viața îi iubește doar pe cei care o iubesc.” Îl cred și pe el. Crezându-i pe amândoi, nu cred
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
al Styxului. El zice că o asemenea boală folosește enorm inspirației. Îl cred. Rubinstein, pianistul, zice invers: să nu te plângi de dureri, să iubești viața, căci și viața te va iubi. „Viața nu-i iubește pe cei care se plâng. Viața îi iubește doar pe cei care o iubesc.” Îl cred și pe el. Crezându-i pe amândoi, nu cred însă în nici unul și stau la răscruce. Cui nu i-ar conveni să fie bolnav de boli nu prea grave
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să întrebăm de soare, de lună, de meteoriți, de stele, de ape, de lumina amurgului, să întrebăm cât e ceasul. Ne înconjoară, încet-încet, tandru și perfid, precizia. Să tăcem? După ce am terminat de citit Blândețea nopții de Scott Fitzgerald, am plâns fără rușine și m-am rugat lui Dumnezeu să scriu odată o carte ca aceea, în care un bărbat puternic piere încet, încet, fără a muri, după ce o femeie i-a spus printre paltoanele unei garderobe luxoase: „Nu mă părăsi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Eram la Frankfurt, singur într-o casă curată, un ceas cu cuc vestea o oră a dimineții, la parter un câine urla, lăsat singur în casă. Eu mă rugam: „Ajută-mă, Doamne, să scriu doar o carte ca asta...”. Și plângeam. O mărturisesc impudic - a fi impudic în ceea ce simți și exprimi era legea scrisului lui Scott: „Trebuie să-ți vinzi sufletul...” îi spunea odată unui tânăr scriitor care căuta piatra filosofală în literatură. ...Poate mai suntem unul, doi care ardem
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]