34,380 matches
-
fost un proprietar de pământuri proeminent din regiunile Trøndelag și un descendent al Tostig Godwinson. El a fost susținătorul regelui Sverre al Norvegiei care a adus fracțiunea Birkebeiner la putere în secolul al XII-lea, după anii de război împotriva împăratului Magnus Erlingsson. Mama lui Inge, Cecilia, a fost fiica unui rege anterior, Sigurd al II-lea al Norvegiei. Ea a fost căsătorită cu Folkvid lawspeaker în Värmland Suedia. După ce fratele ei, Sverre, a câștigat tronul Norvegiei, aceasta și-a părăsit
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
serios ivadarea Angliei, toată acțiunea fiind o cacialma prin care s-ar fi încercat determinarea guvernului britanic să înceapă negocieri. El a notat că [[Napoleon]] nu a reușit să invadeze Anglia, iar dificultățile pe care a trebuit să le depășească împăratul nu fuseseră rezolvate de planificatorii Leului de mare. De fapt, în noiembrie 1939, comandanții flotei germane de război au elaborat un studiu cu privire la posibilitatea invaziei din Anglia în care au ajuns la concluzia că o asemenea acțiune are nevoie de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Franz Ferdinand. Povestea continuă în cârciuma "La Potirul" () din Praga, unde polițaiul sub acoperire Bretschneider îi arestează atât pe Švejk, acuzându-l de înaltă trădare, cât și pe cârciumarul Palivec, pentru crimă de lezmajestate deoarece ar fi dat jos portretul împăratului fiindcă „s-au căcat muștele pe el”. La poliție întâlnește o serie de arestați pentru motive absurde. Švejk este examinat de medicii legiști și trimis la balamuc, însă cei de acolo se leapădă de el și ajunge iar la Poliție
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
avut în cadrul Imperiului Bizantin populațiile aflate la marginea acestuia. Un eveniment important a avut loc în anul 837, cănd al- Mu'tasim a pus capăt revoltei pornite de persanii schismatici, conduși de Băbak, care coopera cu grecii. Tot în 837, împăratul bizantin, Theophil, a invadat Mesopotamia și a ocupat orașul Zapetra, locul de naștere al califului al-Mu'tasim. Reacția lui al-Mu'tasim nu s-a lăsat așteptată prea mult. În 838, acesta a invadat Asia Mică, l-a învins pe Theophil
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
roială. În primăvara anului 1280, Magnus s-a îmbolnăvit în Bergen și a murit pe 9 mai. El planificase deja că fiul său Eric să fie încoronat în mijlocul verii ca și co-guvernator, în schimb Eric a preluat acum funcția de împărat unic la vârsta de 12 ani.
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
din grupul birkebeiners, inclusiv pe veteranii care au servit sub tatăl și bunicul său, candidații l-au inclus și pe fiul nelegitim al lui Inge, Guttorm și fratele vitreg al lui Inge, Contele Skule Bårdsson, care a fost numit liderul împăratului din Hird, pe patul de moarte al lui Inge și a fost susținut de Arhiepiscopul de Nidaros, precum și de o parte din birkebeinersi, și de fiul lui Haakon cel Nebun, Knut Haakonsson. Cu sprijinul larg popular din Trøndelag și în
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
din grupul birkebeiners, inclusiv pe veteranii care au servit sub tatăl și bunicul său, candidații l-au inclus și pe fiul nelegitim al lui Inge, Guttorm și fratele vitreg al lui Inge, Contele Skule Bårdsson, care a fost numit liderul împăratului din Hird, pe patul de moarte al lui Inge și a fost susținut de Arhiepiscopul de Nidaros, precum și de o parte din birkebeinersi, și de fiul lui Haakon cel Nebun, Knut Haakonsson. Cu sprijinul larg popular din Trøndelag și în
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
Olaf al III-lea al Norvegiei, Knut a planificat o invazie în Anglia și și-a chemat flota la Limfjord. Flota nu a pornit niciodată, în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric al cărui dușman, Rudof de Rheinfelden, se refugiase în Danemarca. Războinicii flotei, în mare parte alcătuiți din țărani care aveau nevoie să fie
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
pe Eric. În bătălia de la Fotevik din 4 iunie 1134, regele Niels și Magnus au fost luați prin surprindere de un contingent de soldați călăreți germani. Niels a scăpat în timp ce Magnus a fost ucis. Niels a căutat refugiu la Sfântul Împărat Roman Lothar al III-lea, însă nu a reușit să treacă de orașul Schleswig. Niels s-a aventurat în fostul oraș al lui Knut Lavard, pe 25 iunie 1134, în ciuda advertismentelor. El a fost întâmpinat de cler, însă el și
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
în mod activ prietenia papilor. El a vrut ca fiul său cel mare, Knut al IV-lea al Danemarcei să fie încoronat de către Papă, însă a murit în drum spre Roma. El a fost aliat cu Henric al III-lea, Împăratul Roman, împotriva lui Baldwin de Flandra, în 1049 și Svend l-a asistat pe cumnatul său în Războiul Civil din Liutizi, din 1057. După ce Harald Hardrada a fost învins și ucis în bătălia de la Stamford Bridge și William Cuceritorul a
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
fost regele Danemarcei din 1340 până în 1375. El a fost fiul cel tânăr al lui Christopher al II-lea al Danemarcei și și-a petrecut mare parte din copilărie și tinerețe în exil, la curtea lui Ludovic al IV-lea, Împărat Roman în Bavaria după înfrângerile tatălui și moartea sa, și a morții și întemnițării celor doi frați ai săi mai mari, Eric și Otto. El a acționat ca un pretendent și a așteptat revenirea sa. După asasinarea Contelui Gerhard al
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
de marile expediții ale vikingilor din est, unde prodecesorii săi au inteprins, cum ar fi Erik Anundsson și Björn. Agenda sa politică a inclus menținerea echilibrului de putere în Scandinavia, acesta fiind motivul pentru care el i-a sprijinit pe împărații novegieni, Olof al II-lea și Magnus I, împotriva regelui Danemarcei, Knut cel Mare. Când Magnus I a devenit rege al Norvegiei și Danemarcei în 1042, Anund l-a sprijinit până la moartea acestuia din 1047. Domnia lui Anund a fost
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
în mod activ prietenia papilor. El a vrut ca fiul său cel mare, Knut al IV-lea al Danemarcei să fie încoronat de către Papă, însă a murit în drum spre Roma. El a fost aliat cu Henric al III-lea, Împăratul Roman, împotriva lui Baldwin de Flandra, în 1049 și Svend l-a asistat pe cumnatul său în Războiul Civil din Liutizi, din 1057. După moartea tatălui său, Harald a fost ales rege în concurență cu fratele său mai mic, Knut
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Olaf al III-lea al Norvegiei, Knut a planificat o invazie în Anglia și și-a chemat flota la Limfjord. Flota nu a pornit niciodată, în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric al cărui dușman, Rudof de Rheinfelden, se refugiase în Danemarca. Războinicii flotei, în mare parte alcătuiți din țărani care aveau nevoie să fie
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
pe Eric. În bătălia de la Fotevik din 4 iunie 1134, regele Niels și Magnus au fost luați prin surprindere de un contingent de soldați călăreți germani. Niels a scăpat în timp ce Magnus a fost ucis. Niels a căutat refugiu la Sfântul Împărat Roman Lothar al III-lea, însă nu a reușit să treacă de orașul Schleswig. Niels s-a aventurat în fostul oraș al lui Knut Lavard, pe 25 iunie 1134, în ciuda advertismentelor. El a fost întâmpinat de cler, însă el și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
sub numele de Feuda Contelui, între forțele protestante și catolici, război pe care Cristian al III-lea l-a câștigat și a ocupat tronul Danemarcei, iar forțele catolice din Danemarca au fost supuse. Pericolele care îl amenințau pe Cristian din partea împăratului Carol al V-lea și ale altor rude ale întemințatului Cristian al II-lea, l-a convins de necesitatea de a reduce numulțumirea în țară, bazându-se pe magnații danezi și pe nobili. La Herredag de la Copenhaga, 1542, noua nobilime
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
orașul Magdeburg, Germania. Este cea mai mare biserică din estul Germaniei și cel mai important edificiu al Bisericii Evanghelice din Germania Centrală. Pe locul actualei catedrale se afla o veche mănăstire din anul 937, dedicată Sfântului Mauriciu. În anul 968, împăratul Otto I a întemeiat Arhiepiscopia de Magdeburg, iar biserica mănăstirii a devenit catedrală. După moartea sa, în anul 973, împăratul a fost înmormântat în catedrală împreună cu soția sa. În anul 1207, catedrala a fost distrusă în urma unui incendiu. Arhiepiscopul Albert
Catedrala Evanghelică din Magdeburg () [Corola-website/Science/334030_a_335359]
-
Germania Centrală. Pe locul actualei catedrale se afla o veche mănăstire din anul 937, dedicată Sfântului Mauriciu. În anul 968, împăratul Otto I a întemeiat Arhiepiscopia de Magdeburg, iar biserica mănăstirii a devenit catedrală. După moartea sa, în anul 973, împăratul a fost înmormântat în catedrală împreună cu soția sa. În anul 1207, catedrala a fost distrusă în urma unui incendiu. Arhiepiscopul Albert von Kefernburg (1205-1232), a ordonat construcția unei noi catedrale, în stil gotic, după ce a făcut mai multe vizite la bisericile
Catedrala Evanghelică din Magdeburg () [Corola-website/Science/334030_a_335359]
-
vor curge: aur, mătase, vin și diferite fructe din Grecia, argint și cai din Ungaria și Boemia, precum și blănuri, ceară, miere și sclavi din Rusia”. Doi ani mai târziu, în 971, orașul a căzut sub stăpânirea bizantinilor care invadaseră Bulgaria. Împăratul Ioan I Tzimiskes (969-976) l-a redenumit Teodoropol (în onoarea lui Teodor Stratilat - sfântul căruia bizantinii i-au închinat victoria asupra rușilor de la Drâstor) și au amplasat aici o garnizoană. Teodoropol (Pereiaslaveț) a devenit centrul catepanatului (zonă militar-administrativă) Mesopotamia Vestică
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
din istoria speciei noastre a trăit aici, pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare. Pământul e o scenă minusculă într-o vastă arena cosmică. Să reflectăm la râurile de sânge vărsat de toți acei generali și împărați că într-o apoteoza de moment să stăpânească o bucată din acest mic punct. Gândiți-vă la cruzimile de neimaginat săvârșite de locuitorii unui colț din acest punct asupra locuitorilor altui colț. Cât de frecvențe neînțelegerile lor, cât de gata
Un punct azuriu () [Corola-website/Science/334085_a_335414]
-
religie de stat. Frumentie a câștigat un mare prestigiu printre localnici primind titluri precum "Kesate Birhan" (Luminătorul) sau "Abba Salama" (Tatăl Păcii). Conform tradiției, el ar fi făcut prima traducere a Noului Testament în limba gî'îz. În anul 356, împăratul roman Constanțiu al II-lea, susținător al ereziei ariene, a trimis o scrisoare regelui Ezana prin care îi cerea înlocuirea în funcția de episcop de Axum a lui Frumentie cu Teofil Indianul, un misionar activ al arianismului. Cererea împăratului a
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
356, împăratul roman Constanțiu al II-lea, susținător al ereziei ariene, a trimis o scrisoare regelui Ezana prin care îi cerea înlocuirea în funcția de episcop de Axum a lui Frumentie cu Teofil Indianul, un misionar activ al arianismului. Cererea împăratului a fost respinsă de către rege care l-a susținut pe Frumentie, discipol al patriarhului Atanasie din Alexandria, cunoscut pentru politica sa de sprijinire a ortodoxiei niceene. Frumentie a continuat să îndeplinească funcția de episcop de Axum și de întâistătător al
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
din Timbuktu este o moschee din orașul Timbuktu, Mâli. Ea este cea mai mare moschee din oraș și unul dintre cele mai importante monumente istorice din țară. a fost construită în anul 1327 din ordinul lui Manșă Musa I, celebrul împărat din Mâli. Arhitectul care a proiectat construcția a fost Abu Es Haq es Saheli, un maur andaluzian stabilit în Cairo. Stilul în care a fost construit edificiul este cel sudano-sahelian ce se distinge prin folosirea de materiale principale a argilei
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
gravuri pe aramă (peisaje, compoziții cu tematică religioasă, studii de arhitectură ș.a.), contribuind de asemenea - dar într‑o proporție încă neelucidată - la executarea comenzilor, cu specific artistic, lansate de Maximilian I (Carul de triumf, Poarta triumfală, Cartea de rugăciuni a împăratului Maximilian). Alte lucrări importante: Sf. Gheorghe în pădure, Popas în timpul fugii în Egipt, Nașterea Mariei, Nașterea lui Iisus, Fecioara în slavă, Sf. Gheorghe omorând balaurul, Scenă de curte, Suzana la baie, Loth și fiicele sale, Cerșetoria îi calcă trufiei pe
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
urmat școlile cadeți din Wahlstedt și Berlin. Pe 14 aprilie 1877 a fost repartizat la "Regimentul 44 „Graf Dönhoff”" (Prusia Orientală) fiind trecut în corpul ofițerilor la 13 noiembrie 1877. La 20 aprilie 1878 a fost transferat la "Regimentul 63 „Împăratul Carol al Austriei și rege al Ungariei”", în care a servit și fratele său mai mare Johann Friedrich (1848-1936). În acest regiment a fost avansat la gradul de sublocotenent la 12 octombrie 1878 și la cel de locotenent la 13
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]