34,136 matches
-
este atât de clară și netă după cum le plăcea sociologilor să creadă pe atunci. Cum am putea interpreta sociologic această „iluzie” a sociologilor? Ar putea ea să reprezinte o formă „mascată” a opțiunii umaniste a sociologiei, o modalitate de a convinge patronatul că este în interesul său să ofere oamenilor condiții satisfăcătoare de muncă? Cei mai mulți sociologi actuali, consemnând caracterul parțial al convergenței productivitate/satisfacție, militează pentru acceptarea ideii că satisfacția muncii, „calitatea umană a muncii” reprezintă un obiectiv în sine al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ea. Promovarea, de exemplu, a unor forme nonierarhice de conducere trebuie precedată de o analiză critică a ierarhiei, prin evidențierea efectelor ei structurale negative, a limitelor ei de principiu. • Promovarea noului mod de organizare, ca alternativă superioară. Specialistul trebuie să convingă membrii sistemului că forma de organizare pe care o propune este structural mai bună și realizabilă totodată. Efectul acestei operații trebuie să fie transformarea respectivei forme de organizare într-o formă dezirabilă. Este o operație de sensibilizare. Crearea capacităților de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bună și realizabilă totodată. Efectul acestei operații trebuie să fie transformarea respectivei forme de organizare într-o formă dezirabilă. Este o operație de sensibilizare. Crearea capacităților de a acționa în noua formă de organizare. Chiar dacă toți membrii unei întreprinderi sunt convinși că stilul democratic este superior celui autoritar, pentru ca acesta să fie adoptat și să funcționeze, oamenii trebuie să știe cum să acționeze într-un context democratic. Este necesară o cultură a participării democratice compusă nu numai din atitudini favorabile stilului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-se de la estimarea că activitatea sistemului este realizată de către indivizii care îl compun, este ușor de presupus că, modificând atitudinile, cunoștințele, capacitățile de cunoaștere și acțiune ale acestora, va rezulta o modificare a sistemului însuși. Și este clar că a convinge indivizii reprezintă un punct de pornire obligatoriu pentru realizarea de schimbări sociale importante. Acțiunea de sensibilizare, de diseminare a cunoștințelor și informațiilor reprezintă o metodă curentă în sociologie, deși importanța ei este, după părerea mea, mult subestimată. Există o largă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tehnologice etc. Margaret Mead dezvoltă pe larg tocmai un asemenea punct de vedere. Ea propune o analiză a microproceselor prin care o inovație culturală este elaborată și adoptată de către o colectivitate mai largă. Scrutarea acestor microprocese este de natură să convingă de marele rol al evenimentului, inclusiv al întâmplării, în evoluția societății (Mead, 1964). Nu întotdeauna însă calea pe care evenimentul împinge evoluția este stabilă. Să revenim la cazul discutat mai înainte în legătură cu cele două căi ale evoluției unei comunități. Ipoteza
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
autoritatea sa de a lua decizii este de necontestat, fiind deciacceptată necondiționat de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul întrebării, fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai puțin productive au fost conferințele publice - și amintim pe acelea organizate de Institutul Social Român și de Societatea Română de Filosofie, la care vorbeau aproape toți specialiștii domeniului. Dar efectul aplicativ al sociologiei a fost mic. D. Gusti era convins că un conducător politic trebuie să cunoască În mod concret națiunea română. El și elevii săi au adunat un material empiric imens, cu speranța că va fi de folos politicii țării. Însă trebuie să spunem că nici În perioada interbelică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
azi lucrurile nu sunt fundamental schimbate: puține autorități publice comandă cercetări sociologice și mult mai puține iau În seamă rezultatele - multe remarcabile - ale cercetătorilor sociali. Faptul că se publică mai mult este o condiție necesară, nu suficientă pentru a ne convinge că liderii și-au dat seama că sociologia e aliatul lor natural În găsirea soluțiilor realiste și fiabile la problematica societății românești actuale. Din nefericire pentru noi, prea multe persoane aflate În funcții de decizie sunt convinse și azi că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru a ne convinge că liderii și-au dat seama că sociologia e aliatul lor natural În găsirea soluțiilor realiste și fiabile la problematica societății românești actuale. Din nefericire pentru noi, prea multe persoane aflate În funcții de decizie sunt convinse și azi că sociologia este o „pseudoștiință burgheză” și prea lipsită de interes științific să mai corijeze acest nefericit slogan stalinist care le-a fost „injectat” În timpul școlarizării. Acest aspect explică paradoxul: oameni fără o cultură socială sistematică fac reforma
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologii nu sunt profeți, ci oameni de știință. Prin analogie cu medicina, faptul că există bolnavi și boli nu le poate fi imputabil medicilor: ei pun un diagnostic calificat pe baza unor foarte laborioase analize și ne oferă o terapie convingându-ne că ne pot ajuta să ne corijăm unele disfuncții ale organismului nostru dacă le urmăm prescripțiile. Nici un medic nu are pretenția că știe cât vom mai trăi; el ne ajută să fim, Încă, persoane active și cu asta cota
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu o prioritate egală cu capitalul financiar și uman. A fost depășită ideea populară că dacă o școală are finanțare adecvată și o conducere profesionistă este suficient. „Finanțați sistemul de Învățământ, apoi vom face școlile bune” reprezintă argumentul folosit să convingă instituțiile statului care au această responsabilitate, dar și publicul larg de nevoia fondurilor corespunzătoare. Mesajul capitalului social este aproape opus. El spune: „Muncim din greu să facem școlile bune, acum oferiți banii dumneavoastră”. Cu alte cuvinte, este nevoie Înainte de o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
bine sprijinită financiar; b) este nevoie ca dezvoltarea capitalului social să preceadă creșterea capitalului financiar și uman; c) construcția capitalului social are loc la toate nivelurile unei școli; fără capital social ridicat, o școală va descoperi că este dificil să convingă comunitatea să o sprijine financiar. Parteneriate școală-familie-comunitate1 Organizațiile bazate pe comunități, așa cum sunt școlile, servesc strategia socială a organizării și mobilizării grupurilor de oameni pentru realizarea unor acțiuni cu obiective specifice. Ele Întruchipează credințele membrilor săi și dau valoare dezbaterii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și zeii închinați la elini sunt defăimați de ei ca închipuiri spurcate, iar cei primesc învățătura lui Hristos au o viață mai curată ca aceia? De sunt acestea și unele ca acestea omenești, să ne arate cine voiește, ca să ne convingem și noi, că unele ca acestea s-au produs și mai înainte. Iar de nu se arată și nu sunt acestea fapte omenești, pentru ce le resping necredincioșii fără nici o evlavie, nerecunoscând pe Stăpânul care le a lucrat? Ei pătimesc
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să pornească oștiri, fără să dezlănțuie războaie, ci numai cu unsprezece oameni la început, oameni fără vază, de jos, neînvățați, de rând, săraci, goi, flămânzi, neîncălțați, cu o singură haină. Dar pentru ce spun eu: a săvârșit? A putut să convingă atâtea seminții de oameni să cugete nu numai la cele din lumea aceasta, ci și la cele viitoare, să rupă legile strămoșești, să smulgă din rădăcină datinile cele vechi, înrădăcinate de atâta amar de vreme, și să sădească în locul lor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de ziuă, spre întâia zi a săptămânii (Mt. 28, 1). (n. s. 2153, p. 1139) 65 Notă Prof. Nicolae Chițescu: Cf. Matei 12, 40. (n. s. 157, p. 853) 65 „... Mântuitorul a lucrat atâtea între oameni în fiecare zi, încât convinge în chip nevăzut în toate părțile, între elini și între barbari, atâta mulțime să treacă la credința în El și să asculte de învățătura Lui. Iar dacă e așa, cine se va mai îndoi acum în cugetul său că a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ucenicii? Sâmbăta? Dar cum, când nu le era îngăduit să se apropie sâmbăta de mormânt? Dar chiar dacă ar fi făcut-o călcând legea, cum ar fi îndrăznit să se apropie când ei erau atât de fricoși? Cum ar fi putut convinge poporul? Ce-ar fi trebuit să spună? Ce-ar fi trebuit să facă? Cu ce tragere de inimă ar fi putut lua apărarea unui mort? Ce răsplată ar fi așteptat? Pe când trăia, au fugit îndată ce L-au văzut prins. Ar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Pt. 1, 17). Fiecare va primi după cum a lucrat. Dacă a fost bun, dreptatea lui va merge înaintea lui; dacă a fost rău, plata răutății este înaintea lui”. (Barnaba, Epistola, cap. IV, 11, în PSB, vol. 1, p. 140) „... Suntem convinși că în fața lui Dumnezeu nimic nu va rămâne necercetat și că trupul care a servit poftelor nebunești și fără de frâu ale sufletului va fi judecat și el împreună cu sufletul”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXVI, în PSB, vol. 2, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
contemporani ai proorocilor au scris și ne-au păstrat proorociile lor, pentru ca, citindu-le, urmașii să le admire ca învățături ale lui Dumnezeu, și scoțând folos nu numai din îndemnuri și din mustrări, ci și din vestirea proorociilor, încât fiind convinși din aceste întâmplări prin Lege și prooroci, că Duhul cel dumnezeiesc este Cel ce le-a vestit, să poată stărui mai departe în credință așa cum o vrea Cuvântul. Potrivit voii lui Dumnezeu, proorocii au spus, fără nici un înțeles ascuns, tot
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
366, 367, 368) „... sobornicească 99 și apostolească Biserică ...” „... Să respecte și pe episcop, care este chip al Tatălui, iar pe preoți ca pe sobor al lui Dumnezeu și adunare a Apostolilor. Fără de aceștia nu se poate vorbi de Biserică. Sunt convins că despre acestea și voi gândiți la fel”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, (către tralieni), cap. III, 1-2, în PSB, vol. 1, p. 204) „Căci de fapt merită să fie socotită drept cea mai mare fericire darul ce s-a dat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe doi intimi, omul și divinul. E de la sine înțeles că, pentru acest efort, instituțiile religiei își păstrează neștirbite rostul de ghid, autoritatea și prestigiul, în măsura în care se mențin transparente față de adevărul pe care îl proclamă. Nu ca obiectivări ale transcendenței conving ele astăzi, ci ca vectori către ea. O spunea recent, într-un interviu publicat de Dilema veche, filozoful și teologul Jean-Yves Lacoste cînd declara abrupt și expresiv : nu mă interesează creștinismul, ci Christos Riscul tîrziu modern este ca, lăsată în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
teoretic consistent, a cărui versiune este publicată aici, în Capitolul 1, am început să căutăm finanțare pentru acest proiect și potențiali colaboratori. Am fost foarte norocoși nu numai să găsim o echipă extraordinară de experți consacrați, dar și să-i convingem că acest proiect merită tot efortul depus. Datorită sprijunului financiar oferit de Volkswagen Stiftung, am organizat în august 2010 la WZB un workshop intitulat: Populismul în Europa și în cele două Americi. Amenințare sau remediu pentru democrație?, unde colaboratorii au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
multe dintre definițiile populismului în studiile consacrate Americii Latine (Roberts, 2006; Weyland, 2001). În timp ce recunoaștem unele legături logice cu anumite tipuri de mobilizare (conducerea carismatică, comunicarea directă între lider și mase, suspiciuni față de o organizare partizană puternică), încă nu suntem convinși cu privire la statutul exact al acestei relații. I-am încurajat pe autorii acestui volum să investigheze această relație în analizele lor empirice. Așa cum am afirmat și în altă parte (Mudde & Rovira, Kaltwasser, 2011), criticând definiția lui Kurt Weiland (1996, 2001), nu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să fie utilă pentru problematizarea canonului democrației, însă ea se dovedește problematică atunci când vine vorba de cercetarea raportului ambivalent între populism și democrație, dintr-o perspectivă empirică și mai puțin dintr-un unghi normativ sau teoretic. Mai mult, nu suntem convinși de faptul că democrația liberală exclude, prin definiție, un model conflictual al politicii. În esență, Laclau și Mouffe par să reacționeze, mai degrabă, împotriva modelului teoretic al democrației deliberative propusă de Jurgen Habermas și față de doctrina celei de-a treia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sociale. Între 1990 și 1992, s-a deschis o importantă fereastră de oportunitate pentru noul partid a lui Preston Manning, ca urmare a două încercări eșuate de reformă constituțională, inițiate de Guvernul Federal. Ambele încercări țintiseră în același punct: să convingă Guvernul Québecului să accepte și să considere drept legitimă revizuirea constituției din 1981. De asemenea, reforma constituțională din 1992 își propusese să îmbunătățească reprezentarea și să extindă drepturile acordate femeilor și populațiilor autohtone și să permită o mai bună exprimare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
intervenție sau de redistribuire. A-l înfometa înseamnă a reduce veniturile care finanțează aceste activități, tâind cât mai repede taxele (Hacker & Pierson, 2010). A argumenta în favoarea unor taxe încă și mai mici implică organizarea unei campanii permanente pentru a-l convinge pe cetățean că politicienii și partidele lor sunt corupte, că orice propunere privind intervenționismul guvernamental este fie ceva insignifiant, fie ceva care duce la corupție, că programele guvernului au o calitate slabă în raport cu alternativele puse la dispoziție de sectorul privat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]