37,317 matches
-
mereu cum pleci Prietenul meu, cel de pe urma... Cad burme reci pe deal, pe vii Cad frunzele din vechi arțari; Eu încă aștept, poate revii, Tu, prieten drag, de ce dispari?... În liniște ... se rup și cad Îngălbenite frunze-n roi; Și plâng iar crengile de brad Când nu va fi unul din noi. Vin... spre prăpastia din hau S-astern cuminți să moara-n lut, Mi-e dor de tine scumpul meu, Tu prieten drag... de la-nceput.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93318]
-
Dar acum, ajuns la vârsta minții copiilor, s-a mai zaharisit și, în consecință, de ce să ne supărăm? Mâine-poimâine o să aflăm la buletinul de știri al Europei Libere că doamna Monica Lovinescu îi citește dramaturgului din Scufița roșie și domnia sa plânge cu lacrimi sincere când află că lupul a mâncat-o pe fetiță și pe bunicuță.“ (Săptămîna, 13 iulie 1979) CIOCOV Vladimir „ Când aud pe unii vorbind de rău socialismul și realitatea din țara noastră aș vrea să le amintesc de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o senzație tonică, de mare încredere, în destinul nostru spiritual. Călăuzit de steaua atotbiruitoare a Partidului Comunist Român, impulsionat de energia și înțelepciunea secretarului general, acest destin nu poate fi decât triumfător.“ (Săptămîna, 16 decembrie 1977) MARGUL SPERBER Alfred „Ei plâng Democrația din trecut... De-atâta zbieret, parcă-i doare burta; Mai mult îi doare însă ce-au pierdut: (Uzine și moșii aveau cu hurta). Îi roade «Libertatea»; li-i necaz Că nicăieri nu poate să-nflorească; Dar «Libertatea» ce-o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spargă în auz de floare Zvonul înalt, de sărbătoare, Vindecător de frig și teamă - Partid cu veșnicia de o seamă.“ („Roșu de inimă“, Săptămîna, 6 mai 1977) „Paul Anghel, care avea și el ochii în lacrimi, m-a întrebat: «De ce plângi? » « Nu știuă» i-am răspuns. Vorbea tovarășul Nicolae Ceaușescu despre Moldova și despre România, despre voievozii noștri uitați de cărțile de istorie, vorbea, simplu, despre ceea ce trebuia să facă țara și poporul nostru atunci și în anii următori și vorbele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
PETRESCU Florin Chemarea Glasului Patriei de la Pankov (nota V. I.) „Nu-ți mai spun nimic ponoare, lanuri unde pâinea coace, glasul tânăr de tractoare, bătrâneștile cerdace? Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință, o găsești împodobită cu avuturi și odoare ca-ntr o neînchipuită, mândră zi de sărbătoare.“ („Chemare“, Glasul Patriei, 10 decembrie 1957
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de plâns în gât. Treceam prin parc gârbovită, cu ochii-n pământ și bolboroseam cu patos unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Până prin ’88 însă, m-am bătătorit și nu-mi mai venea nimic: nici să râd, nici să plâng, nici să cânt, nici să boscorodesc. Dar despre circuitul cărnii în și prin cultură din epoca Ceaușescu am mai scris. N-am avut însă prilejul să povestesc două întâmplări din sarsaneliada comunistă, pe care în orice top five personal cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
brusc, binedispus, păi e comic ce se întâmplă ha ha, iar eu încep să simt ceva ca atunci când citesc piese absurde, care întotdeauna mă calcă pe nervi, pentru că absurdul mă calcă întotdeauna pe nervi. Așa că nici nu râd, nici nu plâng și spun aproape urlând nu-i nimic comic aici domnule ce mama naibii nu vedeți că-i o mare porcărie. Brusc, de parcă aș fi schizofrenică, mă umflă și pe mine râsul, fiindcă îmi dau seama că de fapt eu mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lanterne, cum mă trag afară din groapă, cu sacoșe și cofraj, cum tot ei scormonesc pământul clisos după ochelari, cum îi iau și mi-i pun fericită pe nas așa, plini de noroi, cum abia urc la prietenii mei, cum plâng, fiindcă mi-e milă de mine, cum gem de durere când Anda, pe care de obicei o alint Vulturaș, îmi pansează genunchiul și cum zâmbesc când văd ce transport mă așteaptă. Las cofrajul cu un singur ou spart, plus merele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lume a unor copii nedoriți... Filipicele mele nu au ocolit nici pofta de înavuțire a medicilor, nici lipsa de solidaritate a bărbaților. În acel moment, am primit din partea uneia dintre prietene o replică dură: „Tu nu ai de ce să te plângi!“ - și un semn ușor cu piciorul pe sub masă de la soțul meu. Am ripostat: „Ceea ce nu exclude dreptul de a mă exprima!“. Nu li se putea cere soților unei întregi națiuni să fie într-atât de prevenitori, atenți, precauți, stăpânți sau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
stat la coadă. Pentru câteva ore, am uitat că tata are iar hematurie, că Dorin pleacă săptămâna viitoare cu studenții la munci agricole, la depănușat, că învățătoarea lui Tomi, după prima săptămână de școală, m-a chemat să mi se plângă că băiatul are o „instabilitate motorie“ și îi deranjează orele (i-am dat o față de masă brodată de soacră-mea). Am povestit și am râs cu ai mei până târziu. Dar, când am vrut să spăl mormanul de vase murdare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
iată că, până la urmă, m-au făcut sectorist. Visul lui tata: «Fă-te Gigele, tată, milițian și or mânca și copiii tăi o pâine.»“ Rodicuța se așeză într-un colț pe bancheta metalică, nu zicea nimic și nici nu mai plângea. Își fixase ochii printre zăbrelele de la dubiță. Își adună demnă poșetuța caraghioasă lângă ea, îl strânse pe Gabriel de mână și se gândi numai la ce-o să zică tata. Scârța-scârța. „Să trăiți, tovarășe maior! Permiteți să raportez, tovarășa Rodicuța e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-ți rup cobza de spinare.“ „Urcați în mașină. Imediat“, ordonă maiorul îmbrăcat în civil. „Tu treci în spate, Rodica. Gabriel își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se dusese și de data asta vraja cerului negru-rozaliu... Tata l-a dus apoi cu mașina acasă și nu îi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fixate la balcoanele închise fără aprobare. * „Gata, Tanțo. Trage-ți un ciorap roșu. Așa, și tu, Maria, ăla galben. Pui halatul albastru. Perfect. Ești un tricolor frumos. 1, 2, 3 și! «A venit aseară mama, din sătucu-i de departe...» Nu plângi, nu-i așa?“, întrebă Rodica. „Cum să nu plâng, tovarășa ingineră, că-mi aduce aminte de mama. Să mă vadă ea pe mine acum, unde am ajuns...“ Uite, e și tovarășa Maria aici, hai, fetelor, puțin antren. S-o zicem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-ți un ciorap roșu. Așa, și tu, Maria, ăla galben. Pui halatul albastru. Perfect. Ești un tricolor frumos. 1, 2, 3 și! «A venit aseară mama, din sătucu-i de departe...» Nu plângi, nu-i așa?“, întrebă Rodica. „Cum să nu plâng, tovarășa ingineră, că-mi aduce aminte de mama. Să mă vadă ea pe mine acum, unde am ajuns...“ Uite, e și tovarășa Maria aici, hai, fetelor, puțin antren. S-o zicem pe-aia cu «A zis mama ca mi-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
reviste din Franța, Germania, Slovenia, Slovacia, Polonia, Finlanda, Canada, SUA etc. HoRor! Cool! Uneori, când mă întâlnesc cu Feli, prietena mea din studenție, ajungem inevitabil la amintiri din prima noastră junețe, petrecută pe vremea întunecatului comunism. Doar că, în loc să ne plângem de milă, ne râdem de milă! Avem chiar, ca bătrânii, momentele noastre preferate de „veșnică reîntoarcere a acelorași...“. Nici nu mai ducem frazele până la capăt. Ajunge să pronunțăm un singur cuvânt și ne apucă râsul. Știm poveștile, știm ce urmează
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
una dintre balenele clasei. Și, culmea, erau și prea lungi, nu știu pentru cine erau făcuți, că eu am bătut de mai bine de-un an un metru șapte’ș’șase. Când mi-a văzut fața, săraca, a început să plângă și a trebuit să mă duc după ea și să-i explic că nici nu-mi trebuie neapărat și faze din astea. Până la urmă, i-a vândut mamei lu’ Lili, care-i încă fetiță și e mai strâmtă pe unde
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de mers săptămâna viitoare la Neamț. Or să circule alea cu soț, că partidu’ vrea să mai facem economie la prea multa benzină pe care o consumăm. Și ai mei au nevoie să mai facă o aprovizionare; zilele trecute se plângeau că nici făină nu mai au, iar bunica n-are prin cine să le mai trimită. În drum spre casă, cum mă lălăiam cu fetele, fază: a început Daria să ne povestească de una Beatrice dintr-a XII-a de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
treizeci de profesori bravi din tot județul care vor asista la aceeași lecție și abia după aceea vom mai sta de vorbă. Nu știu ce avea de gând să facă el, dar eu m-am dus chiar atunci la inspectorat, m-am plâns de lipsa de tact a inspectorului și mi-am anunțat lecția cu spectatori. Apoi am trecut pe la toate școlile și l-am chemat chiar eu pe fiecare profesor în ziua și la ora stabilită. A fost o risipă mare de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
comun de către mătuși, unchi și verișori. Fratele meu și cu mine eram obișnuiți ca alții să ne strice cărțile și jucăriile, mama era obișnuită să ducă greul gătelilor și pregătirilor marilor sărbători de familie, întotdeauna copioase și nimeni nu se plângea de nimic. În plus, casa bunicilor rămăsese singură între cele două blocuri cu câte trei scări, construite pe terenul expropriat al bunicii și al neamurilor ei, așa încât grădina era adesea invadată, cu complicitatea noastră, de copiii de la bloc, cu care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ca să câștige, el dă. Ne dă speranță că undeva credința lui și a noastră vindecă. E utilă... Viața - o lecție!... Ion N. Oprea Motto: ,, Căutați adevărul și adevărul vă va face liberi !” Isus De-a lungul istoriei, oamenii s-au plâns mereu de viața grea pe care au dus-o, și permanent omenirea a avut dorința de a trăi într-o lume mai bună și mai dreaptă. Permanent societatea umană a orbecăit mai mult în ceață încercînd să înțeleagă ceva, să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lui? Bineînțeles că am încasat-o rău, dar nu cred că meritam să fiu pedepsit. Când eram bătuți amândoi, fratele mai mic, Costel își revenea repede și pleca din nou la joacă, dar eu mă ascundeam în spatele casei unde îmi plângeam nefericirea și dura mult până să-mi revin. Mama a fost o femeie aspră și scotea repede nuiaua pentru orice flecușteț. Acest lucru avea să aibă urmări mai târziu; în anii adolescenței, după șocul pubertății, am devenit un timid cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
noastră, ca oameni în particular, sau ca și comunitate în general, trebuie schimbat! În romanul ,,Setea”, de Titus Popovici este o scenă în care, în frământările politice de după război, un om este împușcat în îmbulzeala dintr-o gară. Soția își plânge omul; de ce bărbate, de ce te-ai pus cu Stăpânirea? ,,Osânda” mea s-a datorat faptului că ,,m-am pus cu stăpânirea”! Încă din ilegalitate comuniștii cunoșteau puterea cuvântului răspândit prin manifeste. Și încă de pe vremea dictaturii, bolșevicii se temeau ca
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din fii de țărani și muncitori, și-au început guvernarea cu 900 de morți. Asta în numele ,,idealurilor socialismului”. Acum 50-60 de ani, actualul individ, fost ofițer de securitate la secția torționari, era un copil necăjit care, cu picioarele desculțe , își plângea nefericirea în vreun sat oarecare. Astăzi același om a devenit unul din jefuitorii neamului, este cel care în mod direct, în cunoștință de cauză și fără remușcări, reprezintă cauza suferinței altor oameni care își plâng soarta. Aceeași oameni proveniți din
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care, cu picioarele desculțe , își plângea nefericirea în vreun sat oarecare. Astăzi același om a devenit unul din jefuitorii neamului, este cel care în mod direct, în cunoștință de cauză și fără remușcări, reprezintă cauza suferinței altor oameni care își plâng soarta. Aceeași oameni proveniți din medii sărace pe care partidul comunist i-a pus în posturi de conducere și care altă dată ,,se băteau cu cărămida în piept” cum că ei ,,apără idealurile nobile ale socialismului”, au devenit astăzi jefuitori
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
oamenii” . Oamenii au rămas dezamăgiți; ei așteptau pe cineva care să le dea, să-i facă fericiți, nu pe cineva care să le spună cât de multe erau de schimbat în viața lor. (La fel ca și astăzi, oamenii își plâng sărăcia, își plâng nedreptatea la care sunt supuși, dar în același timp recunosc că și ei i-ar jefui pe alții dacă ar putea!). Cine mai este și acesta, se întrebau atunci oamenii nedumeriți. Noi n-avem ce mânca, romanii
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]