35,068 matches
-
Un electrod este un conductor electric folosit pentru a face contact cu o parte a unui circuit nemetalic (de exemplu un semiconductor, un electrolit sau vid). Cuvântul a fost inventat de omul de știință Michael Faraday din cuvintele grecești "elektron" (adică chihlimbar, de la care este derivat cuvântul electricitate) și hodos, mod. Exemple practice de utilizare a electrozilor
Electrod () [Corola-website/Science/310923_a_312252]
-
cei ce primesc electronii de la ionii negativi se numesc anozi. Din punct de vedere material, electrozii se construiesc din bucăți metalice cu formă de pini (cilindrici), plăci etc. Ei sunt legați la o sursă de curent electric, și la închiderea circuitului electric, ionii negativi ai electrolitului lichid încep să transporte electronii de la catod la anod, când alimentarea electrică este de curent continuu. În mediu gazos, electronii sunt smulși de la suprafața catodului și accelerați, datorită câmpului electric, spre electrodul pozitiv, anodul. Un
Electrod () [Corola-website/Science/310923_a_312252]
-
suprană cu liniile celuilalt mijloc de transport. Orașul este traversat de drumul european "E 60" (București - Oradea - Budapesta - Viena), totodată are legături rutiere cu "Coridorul 4 European" (Arad - Deva - Alba Iulia - Târgu-Mureș - Brașov - București - Constanța), care face intrarea localității în circuitului european. Totuși lipsa interconectării rapide cu partea de est (în special nord-est) a țării ("Coridorul 9 European"), privează Târgu Mureșul de legăturile necesare cu aria sa de influență economică. Abundența fluxului de tranzit și transport de marfă, coroborată cu lipsa
TranSportul în Târgu Mureș () [Corola-website/Science/309485_a_310814]
-
Acestea sunt sisteme care aparent funcționează, iar explicația de ce funcționează și ce fel de surse de energie folosesc, uneori mascate, a fost dată. Acestea sunt dispozitive care funcționează, aparent sfidând legile cunoscute ale fizicii. Un exemplu sunt curențiii electrici în "circuite supraconductibile". Acest fenomen este încadrat ca perpetuum mobile de speța a treia și cercetările sunt în curs, fiind implicate fenomenele cuantice. Brevetele de invenții asigură protecția ideii tehnice, a proprietății intelectuale. Oficiile de brevete ale unor țări, cum este Germania
Perpetuum mobile () [Corola-website/Science/309546_a_310875]
-
căldură. Regeneratorul este în mod obișnuit constituit dintr-o cantitate de fire metalice, de preferință cu porozitate scăzută pentru reducerea spațiului neutilizat, cu axa plasată perpendicular pe direcția fluxului de gaz, formând o umplutură de plase. Regeneratorul este situat în circuitul gazului între cele două schimbătoare de căldură. În timpul vehiculării gazului între schimbătorul de căldură cald și cel rece, 90% din energia sa termică este temporar transferată la și de la regenerator. Regeneratorul reciclează în principal căldura neutilizată ceea ce reduce fluxurile de
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
prin transfer de energie provenită de la câmpul electric extern, continuu sau alternativ. Electronii, fiind mai ușori, asigură transferul de energie. Gazul de lucru este introdus într-un tub vidat, izolator, ce conține un catod și un anod conectați la un circuit de curent electric. În principiu, pentru aprinderea plasmei este necesară existența unui singur electron cu o energie suficient de mare pentru a produce o ionizare. Electronii rezultați sunt accelerați în câmp electromagnetic. Pentru ca ei să producă noi ionizări, energia pe
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
în avalanșă a ionizărilor, iar plasma se aprinde. Pentru menținerea ei este necesar ca, în urma recombinărilor și a emisiilor de electroni la catod, să se refacă cel puțin acel electron inițial. Valorile intensității câmpului aplicat și a curentului electric prin circuit determină gradul de ionizare al gazului și tipul descărcării. Se produce la valori mici ale curentului electric. Concentrația plasmei este, de asemenea, mică, lumina emisă neputând fi observată cu ochiul liber. De aceea se numește și descărcare Townsend întunecoasă. În
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
compensării a diferite valori de fricțiune, această combinație elimină necesitatea de a ajusta viteza de rotație a unității - o operație necesară frecvent la unitățile mai vechi. O unitate de disc are întotdeauna una sau mai multe plăci logice, care conțin circuitele electronice pentru controlul dispozitivului de acționare a capului, al capetelor de citire/scriere, al motorului de antrenare, al senzorilor de disc și al altor componente ale unității. Placa logică implementează interfața unității cu placa de controller din sistem. Interfața standard
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
controller din sistem. Interfața standard folosită de toate unitățile de dischetă pentru PC-uri este SA-400 de la Shugart Associates, care a fost inventată în anii '70 și se bazează pe cipul controller NEC 765. Toate controllerele moderne de dischetă conțin circuite compatibile cu cipul original NEC 765. Această interfață standard industrial este motivul pentru care puteți cumpăra unități de la aproape orice producător, iar acestea vor fi compatibile. Inițial controlerul unei unități de dischetă dintr-un calculator se prezenta sub forma unei
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
formatării - precum și a spațiului ocupat de sectorul de încărcare al volumului, tabelele FAT și directorul rădăcină - spațiul total de stocare utilizabil este de 2.863 KB. Pentru a lucra cu unitatea de 2,88 MB, au fost necesare modificări în circuitele electronice ale controllerului de dischetă, pentru că aceste unități au aceeași turație de 300 rpm, dar și uimitorul număr de 36 de sectoare pe pistă. Deoarece toate dischetele sunt formatate cu numere de sectoare consecutive (intercalare 1:1), unitatea trebuie să
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
undă cu un factor de 10.000, iar intensitatea, durata și distanța de la sursa emițătoare nu sunt nici pe departe cele necesare pentru ștergerea memoriei EPROM. Mulți producători de plăci electronice chiar folosesc inspecția cu raze X a plăcilor de circuite (având instalate componente între care și cipuri EPROM) pentru a testa controlul calității în timpul fabricației. Acum câțiva ani, a fost publicat un studiu de către doi oameni de știință, dintre care unul proiectează tuburi cu raze X pentru un producător important
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
să coboare cu o viteză constantă. Electromagnetul era alimentat prin două fire de către o baterie care emitea o tensiune modulată după semnalul unui microfon. La redare, electromagnetul era din nou pus să alunece la vale, însă bateria era scoasă din circuit, iar microfonul înlocuit cu o doză de telefon. Rezultatele au fost satisfăcătoare, astfel că Poulsen s-a gândit să inventeze un aparat care să răspundă la telefon. Pe 1 decembrie 1898, statul danez i-a eliberat un brevet de invenție
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
mai regăsește în calendarul competițional al Formulei 1, cursa are o istorie lungă și variată. Remarcând succesul pe care îl avea Juan Manuel Fangio în cursele cu motor, președintele de atunci al Argentinei, Juan Perón, a insistat pentru construirea unui circuit de Formula 1 chiar în țara multiplului campion mondial. Construit pe mlaștinile din jurul orașului Buenos Aires, în 1952, "Autódromo", așa cum era cunoscut, avea aspectul unei arcade albe, fiind dedicat memoriei amiralului Guillermo Brown (William Brown). Circuitul a fost inaugurat în martie
Marele Premiu al Argentinei () [Corola-website/Science/309599_a_310928]
-
a insistat pentru construirea unui circuit de Formula 1 chiar în țara multiplului campion mondial. Construit pe mlaștinile din jurul orașului Buenos Aires, în 1952, "Autódromo", așa cum era cunoscut, avea aspectul unei arcade albe, fiind dedicat memoriei amiralului Guillermo Brown (William Brown). Circuitul a fost inaugurat în martie 1952 când s-a organizat "Cupa Perón", câștigată de Fangio. În 1953, Autodromul a găzduit prima cursă de Formula 1 desfășurată în afara Europei. Fangio cu al său Maserati s-a văzut nevoit să se retragă
Marele Premiu al Argentinei () [Corola-website/Science/309599_a_310928]
-
de Războiul Malvinelor. În 1991, un consorțiu privat a cumpărat pista și a hotărât să o dezvolte. S-a reușit programarea în calendarul competițional al Formulei 1 din 1994 (octombrie), dar cursa a fost anulată pentru a se continua modernizarea circuitului. Marele Premiu al Argentinei a revenit în F1 în 1995, cu victoria lui Damon Hill. În 1996, Hill s-a impus din nou, devenind campion monidal la finalul acelui an. Același lucru s-a petrecut și în 1997, când victoria
Marele Premiu al Argentinei () [Corola-website/Science/309599_a_310928]
-
și "n" sunt concentrațiile purtătorilor de sarcină pozitivă, respectiv negativă, iar μ<sub>p</sup> și μ<sub>n</sup> sunt mobilitățile purtătorilor. Fie că este vorba de conductori metalici sau de semiconductori, tensiunea Hall poate să întrețină într-un circuit exterior un curent electric, ceea ce permite realizarea de generatoare Hall. De asemenea, efectul Hall poate fi folosit pentru măsurarea câmpurilor magnetice, obținându-se traductorii Hall. Senzorii pe baza efectului Hall sunt folosiți pentru a măsura: V. Dolocan "Fenomene de tunelare
Efectul Hall () [Corola-website/Science/309640_a_310969]
-
Autódromo Juan y Oscar Gálvez este un circuit de automobilism din Buenos Aires, Argentina. A fost construit în 1952 în timpul mandatului președintelui Juan Perón și până la înlăturarea acestuia s-a numit "Autódromo 17 de Octubre". Data de 17 octombrie era una de referință în viața partidului politic al lui
Circuitul Oscar Alfredo Gálvez () [Corola-website/Science/309659_a_310988]
-
automobilism din Buenos Aires, Argentina. A fost construit în 1952 în timpul mandatului președintelui Juan Perón și până la înlăturarea acestuia s-a numit "Autódromo 17 de Octubre". Data de 17 octombrie era una de referință în viața partidului politic al lui Perón. Circuitul este localizat într-un parc din zona sudică a orașului, fiind dispus pe un sol neted. Este înconjurat de niște tribune bine amplasate care oferă un grad mare de vizibilitate tuturor spectatorilor. Unele curse s-au desfășurat pe o variantă
Circuitul Oscar Alfredo Gálvez () [Corola-website/Science/309659_a_310988]
-
într-un parc din zona sudică a orașului, fiind dispus pe un sol neted. Este înconjurat de niște tribune bine amplasate care oferă un grad mare de vizibilitate tuturor spectatorilor. Unele curse s-au desfășurat pe o variantă redusă a circuitului, reducându-se astfel timpii întregistrați de piloți pe fiecare tur. Între 1954 și 1960, cursa "1000 km Buenos Aires" s-a disputat pe acest circuit, utilizând însă și porțiuni din autostrada din apropiere. Între 1970 și 1972, această cursă s-a
Circuitul Oscar Alfredo Gálvez () [Corola-website/Science/309659_a_310988]
-
grad mare de vizibilitate tuturor spectatorilor. Unele curse s-au desfășurat pe o variantă redusă a circuitului, reducându-se astfel timpii întregistrați de piloți pe fiecare tur. Între 1954 și 1960, cursa "1000 km Buenos Aires" s-a disputat pe acest circuit, utilizând însă și porțiuni din autostrada din apropiere. Între 1970 și 1972, această cursă s-a organizat exclusiv pe Circuitul Buenos Aires. În Formula 1, autodromul a găzduit Marele Premiu al Argentinei de 20 de ori, între 1953 și 1998. De
Circuitul Oscar Alfredo Gálvez () [Corola-website/Science/309659_a_310988]
-
timpii întregistrați de piloți pe fiecare tur. Între 1954 și 1960, cursa "1000 km Buenos Aires" s-a disputat pe acest circuit, utilizând însă și porțiuni din autostrada din apropiere. Între 1970 și 1972, această cursă s-a organizat exclusiv pe Circuitul Buenos Aires. În Formula 1, autodromul a găzduit Marele Premiu al Argentinei de 20 de ori, între 1953 și 1998. De asemenea, tot aici s-au desfășurat, între 1961 și 1999, 10 Mari Premii de Motociclism, iar între 1952 și 2008
Circuitul Oscar Alfredo Gálvez () [Corola-website/Science/309659_a_310988]
-
(cunoscut și ca Circuitul Louis Rosier) este un circuit de automobilism amplasat în munții Auvergne din Franța. Este localizat în apropierea orașului Clermont-Ferrand, locul de baștină al companiei Michelin, dar și al pilotului Patrick Depailler. Construit în 1958 în apropierea unui vulcan stins, circuitul
Circuitul Charade () [Corola-website/Science/309674_a_311003]
-
(cunoscut și ca Circuitul Louis Rosier) este un circuit de automobilism amplasat în munții Auvergne din Franța. Este localizat în apropierea orașului Clermont-Ferrand, locul de baștină al companiei Michelin, dar și al pilotului Patrick Depailler. Construit în 1958 în apropierea unui vulcan stins, circuitul inițial avea o lungime de
Circuitul Charade () [Corola-website/Science/309674_a_311003]
-
Circuitul Louis Rosier) este un circuit de automobilism amplasat în munții Auvergne din Franța. Este localizat în apropierea orașului Clermont-Ferrand, locul de baștină al companiei Michelin, dar și al pilotului Patrick Depailler. Construit în 1958 în apropierea unui vulcan stins, circuitul inițial avea o lungime de 8,055 km (5,005 mile) și era descris ca o versiune mai rapidă și mai virajată a Circuitului Nürburgring. Din această cauză, parcurgând circuitul, unii piloți s-au plâns chiar de amețeli și de
Circuitul Charade () [Corola-website/Science/309674_a_311003]
-
companiei Michelin, dar și al pilotului Patrick Depailler. Construit în 1958 în apropierea unui vulcan stins, circuitul inițial avea o lungime de 8,055 km (5,005 mile) și era descris ca o versiune mai rapidă și mai virajată a Circuitului Nürburgring. Din această cauză, parcurgând circuitul, unii piloți s-au plâns chiar de amețeli și de grețuri. Printre aceștia s-a numărat și Jochen Rindt în Marele Premiu al Franței - 1969. Ca urmare, piloților li s-a permis să folosească
Circuitul Charade () [Corola-website/Science/309674_a_311003]