34,028 matches
-
în scrierile istoricului evreu Flavius Josephus, și în Coran, prezentă în tradiția etiopiană cu numele Makeda și considerată mama națiunii, prezentă și în tradiția islamică cu numele Bilquis sau Balkis, incită arheologii în a găsi urme istorice convingătoare ale existenței regatului și ale reginei acestuia în Yemen și în Etiopia. Frumoasa, ambițioasa și seducătoarea regină din Saba, numită de tradiția etiopiană, Makeda, de tradiția islamică, Balkis, a cărei existență reală se străduiesc arheologii s-o demonstreze, semilegendară cum este, a intrat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
100 de ani, să-i înfrunte pe englezi. Agnès a fost lângă suveran în perioada recuceririi Normandiei (1449-1453). Au apărut însă disensiuni între ea și Delfin, viitorul rege Ludovic al XI-lea (1461-1483), deranjat de implicarea frumoasei curtezane în politica regatului francez și de încrederea acordată de suveran. Atașată de activitatea militară a regelui Carol al VII-lea, însărcinată fiind, Agnès a mers să-i furnizeze informații importante regelui, aflat în bătălia pentru Normandia, din 1450. Epuizată din cauza efortului, a născut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
devastat. Regina a încercat să trateze cu Mirabeau (1749-1791), președintele Adunării Constituante, adept al unui regim monarhic-constituțional, supranumit "leul revoluției", fără rezultat. L-a convins pe rege să nu fugă, să vină în Adunarea Națională cu explicații legate de politica regatului. Cei din apropiere l-au sfătuit pe rege să fugă, el însă a ezitat să se refugieze la castelul Saint Cloud. A cedat totuși, familia regală, deghizată, cu suita, s-a retras la Varennes. Fugarii s-au întors la Paris
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a plecat în Elveția. Regele, care a continuat s-o adore, a fost nevoit să-i anuleze cetățenia. A fost obligat să abdice în favoarea fiului său, Maximilian al II-lea. A circulat și a rămas butada că regele a pierdut regatul pentru o femeie. Lola a pedalat pe slăbiciunea regelui și l-a șantajat cu publicarea scrisorilor, dar, în cele din urmă, i le-a returnat. A plecat apoi în SUA unde și-a scris memoriile și ținea conferințe cu teme
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care introduce o intrigă paralelă cu acțiunea principală. Dragostea pe care i-o poartă Infanta lui Rodrigue, de nemărturisit la începutul piesei, căci Rodrigue este de un rang inferior ei, nu mai este așa când Cidul, învingătorul Maurilor, a salvat regatul Castiliei. Totuși Infanta își înăbușă pasiunea arzătoare. Această acțiune secundară nu are deci nicio incidență asupra dragostei dintre Rodrigue și Ximena, care constituie acțiunea principală. Unitatea de acțiune nu este deci respectată în piesă. La fel se întâmplă cu personajul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care îi face să vorbească, să acționeze sau să viseze, într-o cameră, într-o pădure, în piața publică, în funcție de cum este mai potrivit pentru acțiunea lor specială; are pentru aceasta un întreg palat, un întreg oraș, un întreg regat, întreg pământul unde să-i plimbe și dacă face să se întâmple sau să se povestească ceva în prezența a treizeci de persoane, poate descrie diversele lor sentimente unul după altul. De aceea nu are niciodată libertatea de a se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și vedem la curtea Franței tragediile mai bine primite decât comediile, scrie d'Aubignac în Practica teatrului, iar printre oamenii de rând comediile și chiar farsele și neplăcutele bufonerii ale teatrelor noastre sunt considerate mai distractive decât tragediile. În acest regat persoanele, sau din naștere, sau trăind printre cei mari, nu se preocupă decât de sentimente generoase, și nu se dedică decât unor destine de seamă, fie prin acțiunile virtuții, fie prin pasiunile ambiției; astfel încât viața lor are multe raporturi cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al III-lea, casetele cu imagini divine, ținute În casă ca sanctuar privat. În Africa Occidentală se manifestă acele religii complexe, care Încă mai există, și chiar acele practici, astăzi dispărute, cum ar fi jertfirea curtenilor la moartea regelui-zeu, În regatul din Ghana, cu numai 1 000 de ani În urmă. 13. O ÎNCERCARE DE CONCLUZIETC "13. O ÎNCERCARE DE CONCLUZIE" Din ceea ce se știe, religia este un produs intelectual tipic omului. Îi descoperim originea Într-un anumit tip de emoție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locul și cinstirea. Mie Îmi aparține totul Înainte ca voi să fi existat, o zei, voi care sunteți ultimii coborâți. Eu sunt Magia! (Coff. T. III 261). 12. LĂRGIREA ORIZONTURILORTC "12. LĂRGIREA ORIZONTURILOR" Un Egipt organizat și puternic, așa cum este Regatul de Mijloc nu ar fi putut să nu aspire la afirmare dincolo de granițele sale. Zona celei mai organizate expansiuni a fost Nubia, unde apăruseră deja interese economice și, probabil, politice Încă spre sfârșitul Regatului Vechi; dar, În forme mai complexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Egipt organizat și puternic, așa cum este Regatul de Mijloc nu ar fi putut să nu aspire la afirmare dincolo de granițele sale. Zona celei mai organizate expansiuni a fost Nubia, unde apăruseră deja interese economice și, probabil, politice Încă spre sfârșitul Regatului Vechi; dar, În forme mai complexe, și-au intensificat relațiile cu lumea egipteană și coasta palestiniană și libaneză. În ceea ce privește profilul religios, lucrurile nu sunt cu totul noi: Încă din timpul Textele Piramidelor (518d) (dar și mai devreme) este cunoscut un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care locuiește În Liban. Însă acum, În Textele Sarcofagelor (Coff. T. 262) se găsește o anumită Hathorxe "Hathor", stăpână În Byblos, care leagă În mod clar divinitățile egiptene și de cele din Byblos. Listele cu sclavi sirieni care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore care fac aluzie la divinități asiatice: Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare asiatică - oricare ar fi caracterul ei - e colegată cu sfârșit Regatului de Mijloc, când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, la sfârșitul Regatului de Mijloc, umplu atelierele egiptene cuprind nume teofore care fac aluzie la divinități asiatice: Rașapxe "Rașap", Șamas, Anatxe "Anat", Baalxe "Baal", Baalatxe "Baalat". Tocmai această migrare asiatică - oricare ar fi caracterul ei - e colegată cu sfârșit Regatului de Mijloc, când puterea regilor este Înlocuită cu cea a „Principilor din țările Străine”, al căror titlu egiptean (¡±3w-ș3swt) a fost tradus În greacă Hyksos. Prezența lor caracterizează Întreaga perioadă istorică; aceasta deși relativ scurtă (ceva mai puțin de un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
text narativ ciudat: papirusul numit Westcar 1. Este un text narativ lung În care, Într-un cadru general de poveste, sunt proslăvite faptele minunate ale vechilor magi de la curtea suveranilor din epoca piramidelor. În general, se consideră că textul aparține Regatului de Mijloc; dar faptul că apare Într-un singur manuscris din epoca hicsoșilor demonstrează cel puțin că acesta era considerat Încă actual. Între povestirile despre magi, ultima din serie Îl are ca personaj pe regele Keops și vorbește despre ciudățeniile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umanitatea. Această Înrudire este humusul din care se va dezvolta un nou mod de apropiere de zeu: pietatea. 13. O SOCIETATE NOUĂTC "13. O SOCIETATE NOUĂ" Către anul 1 570, principii din Teba - cetatea care Îi dăduse deja pe regii Regatului de Mijloc - Întreprind o serie de campanii militare prin care Își extind dominația asupra Întregii văi a Nilului și, ca urmare a acțiunilor războinice Întreprinse, dezvoltă o nouă viziune asupra Îndatoririlor Egiptului, care trebuie „să-și lărgească hotarele” și care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să dialogheze și de a căror activitate autonomă sunt puternic condiționați. 14. TEBA ȘI REGALITATEATC "14. TEBA ȘI REGALITATEA" Această lume nouă Își găsește centrul În Teba, cetatea din care a pornit reunificarea Egiptului: tot de aici proveneau și suveranii Regatului de Mijloc, dar ei au părăsit acest loc pentru a se Înscăuna la Memphis, loc tradițional al regalității, aproape de centrul cu funcție teologică, Heliopolis. Rămânerea la Teba, Într-un mediu necondiționat, cu o tradiție statală și mai ales religioasă proprie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deja identificat cu Raxe "Ra", În forma compozită Amon-Raxe "Amon-Ra", aceasta fiind paralelă cu alte forme În care diferite divinități fuseseră identificate cu Ra. Însă acum i se adaugă În mod regulat titlul de „Rege al zeilor” (cunoscut deja din Regatul de Mijloc) și ocupă o poziție nu atât mitologică, cât mai ales politică. Amon este o divinitatea care Întră târziu În scenă, la fel ca cetatea al cărei patron este, dar de acum Încolo Își va Îmbogăți figura, Își va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile sacre din locuințele din cetate. Nici această divinizare a regelui nu este nouă În Egipt, ci, așa cum am văzut, Își are rădăcinile În cele mai vechi concepții politice ale regatului. Însă, chiar odată cu formarea imperiului, regalitatea Începuse să se laicizeze prin participarea suveranului la campaniile de război, prin situarea sa În centrul unui aparat administrativ care Își are regulile sale și nu depinde doar de intervenția punctuală sau continuă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
O RELIGIOZITATE MAI UMANĂTC "18. EPOCA RAMSIDĂ \: O RELIGIOZITATE MAI UMANĂ" Religia din Tell el Amarna apare ca element de identificare a unei crize destul de ample care atinge artele, limba, concepția politică; aceasta Încheie o epocă (ce Începuse la finalul Regatului Vechi xe "Amon"- cealaltă mare criză precedentă) și pune bazele Întregii civilizații egiptene care va urma și care Își va găsi chiar În religie - singura formă egipteană teoretică - cea mai clară și mai explicită formulare ce va sublinia profunzimea rădăcinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înfumurați, proști: astfel apar, rând pe rând, aceste personaje divine care abia la sfârșit reușesc să-i acorde lui Horus locul său cuvenit, după ce Osiris Își trimite din lumea de „dincolo” mesagerii Întunecați ca să amenințe că Îi va lua În regatul său funerar pe toți cei care se vor opune dreptății. Textul este plin de episoade În spatele cărora se Întrezărește un mit specific, cum ar fi cel al decapitării lui Isisxe "Isis" de către fiul său Horus, Într-un moment de furie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Napata să cucerească Egiptul și să realizeze o ultimă unire a Văii Nilului Începândcu regiunea de miazăzi. Și În acest caz cucerirea este prezentată ca o rechemare la ordinea tradițională fusese compromisă: la fel făcuseră și principii tebani din Regatul de Mijloc, la fel și principii din Teba care Îi alungaseră pe hicșoși În numele unei respectabile restitutio a ordinii antice. În același mod, principele nubian care coboară În Egipt afirmă - În limbajul propagandei sale - valorile religioase egiptene și se prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui deus otiosus; Enlilxe "Enlil" devine sfetnicul zeilor; Ninurtaxe "Ninurta", șambelan; Ennughixe "Ennughi", prim-ministru. Se ajunge chiar la atribuirea, prin tragere la sorți, a reședințelor: cerul este al lui Anumxe "Anum"; pământul, al lui Enlilxe "Enlil"; Apsûxe "Apsû", adică regatul apelor dulci subterane, revine zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. Este vorba aici despre cele trei divinități care alcătuiesc triada cosmică (cf. subcapitolul 4.5). Ighighixe "Ighighi" se ocupă de munca grea, cu care au fost Însărcinați, sub supravegherea lui Ninurtaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță, dornică să cunoască secretele surorii sale Ereșkigalxe "Ereșkigal", regina infernului, se hotărăște să coboare În regatul subpământean. Se Înfățișează mândră, Împodobită solemn cu Însemnele sale divine. Însă paznicul infernului, după ce se consultă cu regina sa, Îi spune vizitatoarei cerești că nu poate fi primită atât de solemn În regatul infernului care este păzit de șapte porți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regina infernului, se hotărăște să coboare În regatul subpământean. Se Înfățișează mândră, Împodobită solemn cu Însemnele sale divine. Însă paznicul infernului, după ce se consultă cu regina sa, Îi spune vizitatoarei cerești că nu poate fi primită atât de solemn În regatul infernului care este păzit de șapte porți. Astfel, paznicul Îi scoate rând pe rând toate Însemnele (coroana, cerceii, colierul, agrafele, etc), În timp ce o conduce prin cele șapte porți ale infernului. La ultima poartă, zeița ajunge complet goală. La protestele repetate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tammuzxe "Tammuz", conform unor izvoare sumeriene. De aici se Înțelege că nici Dumuzi nu rămâne pentru totdeauna În infern, pentru că sora sa iubitoare se oferă să Îl Înlocuiască acolo pentru șase luni pe an: oferta este acceptată de responsabilii acestui regat și se rezolvă problema alternanței anotimpurilor și a perioadelor de fertilitate. 2) Plângerile lui Dumuzixe "Dumuzi" - Mesopotamienii l-au preamărit pe acest zeu În multe texte care amintesc despre „căsătoria sacră” cu Inanna/Iștarxe "Iștar", În descântece Împotriva unor boli
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități - printre care și Nergal, Enlilxe "Enlil", Șamaș și Sinxe "Sin" - sunt calități diferite ale lui Marduk. Nu vom putea ști ce succes practic au avut aceste Îndrăznețe Încercări sincretice pasionate ale teologilor și preoților diferitelor școli. 4. Politeismul și regatele divinetc "4. Politeismul și regatele divine" a) Politeismul Atât religia sumeriană, cât și cea asiro-babiloniană au fost Întotdeauna profund politeiste. Zeii care Își Împart Între ei puterile divine sunt personificări ale forțelor, fenomenelor naturale și cosmice, dar și concepte abstracte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]