37,317 matches
-
în putere din colonie a mers să ajute la stingerea incendiului care a mistuit complet acoperișul și etajul. A doua zi după incendiu, mergând la unchiul meu împreună cu sora, cumnatul și Siegfried, când am ajuns în dreptul vilei am început să plâng. Acea clădire cunoscută atât de bine era aproape o ruină care încă mai fumega. Doctorul Huschith a fost surprins de foc la etaj, în dormitor și ca să se salveze a sărit pe geam accidentându-se la un picior. Menajera s-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am scos capul la suprafață. Gerhard a plonjat în apă ajungând exact în spatele meu, m-a prins de păr și m-a împins, ajutându- mă astfel să înot spre mal. Cei de pe mal au tras o spaimă groaznică. Siegfried plângea. Ce am pățit de fapt? Atingând fundul apei mi-am dat seama că e moale, ca nisipul mișcător. Atunci am încercat să țâșnesc spre suprafață, dar am uitat să expir aerul din plămâni iar la suprafață am încercat să inspir
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tub cu revulsin. Să nu credeți că eu stăteam cuminte în timpul acestor operațiuni de salvare. Nu! Eu urlam de durere. Unii mă țineau să nu dansez prea tare, alții mă țineau de gură să-mi înăbușe urletele iar Siegfried plângea. După terminarea tratamentului, am îmbrăcat alte haine dar am avut grijă să semene cu cele de dimineață, după care am mers iarăși la cireșe. De data aceasta Mama lui Tony nu m-a mai lăsat să mă sui în cireș
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Eu am rămas să fac vizita medicală și să dau examenul de admitere. Sigur că nici nu m-am străduit să iau examenul. Tot mai speram că voi merge la liceu. La afișarea rezultatelor unii se bucurau pentru reușită, alții plângeau că nu au luat examenul de admitere în timp ce eu eram indiferent că nu eram trecut pe listă celor care au fost admiși. Și nu au luat examenul mulți din cei care s-au înscris din Steierdorf, printre care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Apocalipsei: cultura e în agonie, dacă nu chiar pe moarte, tot ce e mai frumos în om se distruge și um bra prostului gust ne acaparează. Cei mai mulți oameni de cultură, când sunt invitați la televizor, nu fac decât să se plângă și să joace rolul victimei. Cei din televiziuni se simt datori, la rândul lor, săi mângâie miloși pe creștet. Firește, această situație este profitabilă pentru ambele părți: unii trag foloase din statutul de victimă, ceilalți își dovedesc lor înșile și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sărăcia“ lui) și la afirmarea răspicată că el este Dumnezeu („Adrian Păunescu a fost un dumnezeu pentru poporul român“; „Pentru noi a devenit o a doua religie, iar Adrian Păunescu, Dumnezeu“). Maicămea mia povestit că, la moartea lui Stalin, a plâns din toată inima. Era elevă și, bombardată cu discursurile de la radio în care i se spunea că dispăruse un om providențial, tatăl care avusese grijă de toți copiii lumii, era convinsă că pierduse pe cineva foarte drag. De data aceasta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sau dovedit un fiasco - de la Tele 7 abc la Privirea. Sau că a fost omul care, la una dintre emisiunile lui, la readus pe scena publică pe Adrian Păunescu și ia refăcut virginitatea (o victimă nevinovată: un domn sensibil, cu barbă, care plângea, mângâiat pe creștet de Florian Pittiș - cum să nu te înmoi în fața unei asemenea apariții?). Sau că, întro altă memorabilă emisiune, ia făcut reclamă lui Stoica și ia îndemnat pe oameni să bage banii în afacerea aceea sigură care era
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
stropul de fericire pe care l-aș putea ține În palmă. Țărmul meu Înseamnă și moarte și speranța acestui strop de fericire. Ce-mi folosește o fericire care renunță să fie trează și să țină minte ce-a iubit? Eu plîng sau rîd, dar tu ce poți mărturisi, Calypso? Tu și stîncile? Privește luminile și umbrele alungite ale acestui amurg. La un asemenea ceas, soarele e parcă plin de regrete. La fel sînt și eu. Există, Calypso, clipe cînd nimic nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
marea m-a Învățat să-mi privesc destinul În fața și să cred În ceva. Uite, vîntul Îmi umflă din nou pînza corăbiei. Plec. Trebuie să mă smulg din brațele tale pînă nu e prea tîrziu. Nu-ți cer să-mi plîngi moartea care mă așteaptă pe insula mea, pentru că știu, Calypso, că voi, nimfele, ca și zeu, nu pricepeți toate cuvintele noastre, ale oamenilor...) Ceea ce Îi oferea rătăcitorului nimfa, s-a văzut, era o ieșire din timp, din destinul său, pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
n-am fost În stare să-mi răspund nici la cele mărunte? Dar și aceste Întrebări sînt ale mele chiar dacă nu le merit Poate că trebuie să ne merităm și Întrebările nu numai certitudinile. CÎmpia Afrodita, afirmă poeții, s-a plîns lui Tetis că Eros, fiul ei, rămînea copil fără să crească Nereida i-a răspuns că Eros nu se va dezvolta pînă ce Afrodita nu l va naște un frate Așa a apărut Anteros. Prin această ficțiune poeții au vrut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rămas doar cenușa unui rug. A rămas, poate, și un gînd care mă surprinde acum. Aripile lui Icar ne-au descoperit nu atît cerul, cît pămîntul. Căci fără gravitația Împotriva căreia ne-am Îndîrjit și de care, din superficialitate, ne plîngem am fi proiectați În vid. Ea l-a doborît pe Icar, dar ea e singura care face posibil zborul. Altfel ne-am azvîrli aripile și ne-am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor ca să nu ne soarbă neantul. Ulise a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
inițial cu două fețe, lîngă o clepsidră; dovadă că și zeii pot suspecta timpul. Zeul bifrons e și el circumspect; bizuindu-se pe o anomalie, evită un contact deschis și simplu cu lumea. Ne-am fi așteptat ca el să plîngă și să rîdă simultan. Avînd două fețe, de ce n-ar gusta fericirea măcar cu una din ele? Obrazul dublu e Însă o formă de piramidă, iar lîngă o piramidă n-are sens să vorbim despre fericire, ci despre ceea ce am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu toate că auzisem de la Înțelepții Traciei că lecțiile altora În privința morții nu ne sînt de nici un folos. Știam că nu voi mai putea cînta niciodată ca pînă atunci dacă recunoșteam că nu pot nimic Împotriva timpului. Pentru că, plîngînd-o pe Euridice, Îmi plîngeam și cîntecul care nu mai era același. Nu vedeam prăpastia dintre „a fost” și „este”. Și nu Înduram gîndul că „a fost” Înseamnă „nu va mai fi niciodată”. Doream să rămînă totul ca În prima dimineață a iubirii mele cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît frica de propria singurătate, desolidarizarea de propriile-ți adevăruri, ipocrizia cameleonului sau, citîndu-l pe Bacon, Înțelepciunea crocodililor care plîng devorînd... Epigonii Zece ani mai tîrziu după ce „cei șapte Împotriva Thebei” au fost Înfrînți, urmașii lor direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
puterea și curajul de a sui nici un munte. Și mi-ar spune: Cassandra, eu știu că Într-o zi se va Întîmpla ceva pe vîrful muntelui. Dar faptul că am suit acest munte mă deosebește de tine. Tu stai și plîngi pentru ce se va Întîmpla Într-o bună zi acolo sus, dar ce-ai zice dacă pruncii Înainte de a Învăța numele mamei lor ar Învăța numele morții și ar Începe să bocească? Pentru tine, Cassandra, nu mai e nici o deosebire
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înseamnă că Atena nu mai speră și e Încă prea devreme ca să regrete. Spiritul fin al lui Socrate observa pulsul cetății și renunță să se mai bată pentru viața sa... (...Pandora era frumoasă ca o cîmpie care te face să plîngi privind-o la amiază cînd deasupra miriștilor aurii dansează o lumină ciudată și te gîndești că nu te vei mai Întîlni niciodată cu ora aceasta, iar florile care Înălbesc șanțurile se vor legăna singure bătute de vînt și va fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cameră la etaj, iar pe Pelerin și pe tânăr într-un grajd. Spre miezul nopții, auzi strigăte puternice venind de sus. Sculându-se să vadă ce se întâmplă, le găsi pe mamă și pe fiică jos în curte, în lacrimi, plângându-se că soldații încercaseră să le batjocorească. Se trezi în el atâta revoltă încât începu să strige: „Poate fi îngăduit așa ceva?”; și alte înfierări asemănătoare. Le rostea cu așa o putere că rămaseră înspăimântați toți cei din casă, fără ca vreunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o mișcare spirituală care predispunea spre lacrimi. După ce m-am sculat, m-a părăsit de două ori senzația deslăbiciune; apoi, când să merg la liturghie, în timpul rugăciunii, evlavie; și când mă pregăteam să mă îmbrac, de asemenea, fiind înclinat să plâng. La liturghie, cu evlavie neîncetată și slăbiciune și cu diferite mișcări spirituale care mă făceau să plâng. Odată terminată liturghia, la fel, și mereu cu voința de a nu avea nimic, rămânând liniștit toată ziua; și acolo unde la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
senzația deslăbiciune; apoi, când să merg la liturghie, în timpul rugăciunii, evlavie; și când mă pregăteam să mă îmbrac, de asemenea, fiind înclinat să plâng. La liturghie, cu evlavie neîncetată și slăbiciune și cu diferite mișcări spirituale care mă făceau să plâng. Odată terminată liturghia, la fel, și mereu cu voința de a nu avea nimic, rămânând liniștit toată ziua; și acolo unde la început credeam că voi zăbovi mai mult, m-a părăsit orice poftă, părându-mi-se clar un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ascultare rațiunii și toate părțile inferioare să fie mai supuse celor superioare; al treilea, pentru a căuta și afla vreun har sau dar anume pe care persoana îl vrea și dorește; așa cum poate dori căință interioară pentru păcate, sau să plângă mult pentru ele, sau pentru chinurile și durerile prin care Cristos, Domnul nostru, a trecut în patima Sa, ori ca ieșire din vreo îndoială în care s-ar afla acea persoană. 88. A doua notă. Trebuie ținut cont că prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
propusă. 106. Primul punct este să văd persoanele, și pe unele, și pe altele, și, mai întâi, pe locuitorii de pe fața pământului, atât de diferiți în îmbrăcăminte și obiceiuri: unii albi, alții negri, unii în pace, alții în război, unii plângând, alții râzând, unii sănătoși, alții bolnavi, unii născându-se, alții murind etc. Al doilea, să văd și să iau aminte la cele trei Persoane dumnezeiești pe scaunul de domnie sau pe tronul Maiestății Sale dumnezeiești, cum privesc întreaga față și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Al patrulea punct. Să cântăresc ceea ce Cristos, Domnul nostru, pătimește sau vrea să pătimească în firea Sa omenească, în funcție de scena pe care o contemplu; și aici să încep cu multă putere, străduindu-mă să sufăr, să fiu trist și să plâng; și să lucrez la fel și în celelalte puncte care urmează. 196. Al cincilea punct. Să mă gândesc cum dumnezeirea șlui Cristosț se ascunde, și anume, cum Și-ar putea nimici dușmanii și nu o face și cum lasă preasfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Mea casă de negoț!”). 278. DESPRE PREDICA LUI CRISTOS DE PE MUNTE, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 5,1-48. 1. Primul. Ucenicilor Săi iubiți le vorbește deoparte despre cele opt fericiri (Fericiți cei săraci cu duhul, cei blânzi, cei milostivi, cei ce plâng, cei care flămânzesc și însetează de dreptate, cei cu inima curată, făcătorii de pace și cei prigoniți). 2. Îi îndeamnă să-și folosească bine talanții: („Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru două zile, ca să se vădească mai clar minunea. 2. Înainte să-l învie, le-a cerut amândurora să creadă, zicând: („Eu sunt Învierea și Viața: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi”). 3. Îl învie, după ce a plâns și S-a rugat; și modul de a-l învia a fost porunca: („Lazăre, vino afară!”). 286. DESPRE CINA DIN BETANIA. MT. 26,6-10. 1. Primul. Domnul ia cina în casa lui Simon leprosul, împreună cu Lazăr. 2. Maria varsă untdelemnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
PÂNĂ LA CASA LUI CAIAFA, INCLUSIV. MT. 26,69-75. 1. Primul. L-au dus legat de la casa lui Anna la casa lui Caiafa, unde Sfântul Petru L-a tăgăduit de două ori și, după ce Domnul l-a privit, ieșind afară, a plâns cu amar. 2. Toată noaptea aceea Isus a petrecut-o legat. 3. Pe deasupra, cei care Îl țineau legat, Îl batjocoreau și-L răneau și-I acopereau fața și-I dădeau palme; și-L întrebau: („Profețește-ne, cine este cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]