KorAP: Find »[drukola/base=regat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1343 1344 1345 ...1362 >

34,028 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Enlilxe "Enlil", Șamaș și Sinxe "Sin" - sunt calități diferite ale lui Marduk. Nu vom putea ști ce succes practic au avut aceste Îndrăznețe Încercări sincretice pasionate ale teologilor și preoților diferitelor școli. 4. Politeismul și regatele divinetc "4. Politeismul și regatele divine" a) Politeismul Atât religia sumeriană, cât și cea asiro-babiloniană au fost Întotdeauna profund politeiste. Zeii care Își Împart Între ei puterile divine sunt personificări ale forțelor, fenomenelor naturale și cosmice, dar și concepte abstracte. Avem un zeu al cerului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la nivel public și, chiar mai mult, la nivel privat. În afara câtorva excepții, divinitățile nu se confundă cu obiectul material pe care Îl personifică sau Îl locuiesc (soarele, luna, stelele etc.). Cultul aștrilor, atestat uneori, este considerat o excepție. b) Regatele divine În principiu, zeii locuiesc În elementul pe care Îl reprezintă. Chiar și zeii al căror nume nu recheamă un domeniu anume sunt atașați În mod fundamental de un loc. Sediile zeilor sunt și regatele lor; acestea sunt diferitele părți

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este considerat o excepție. b) Regatele divine În principiu, zeii locuiesc În elementul pe care Îl reprezintă. Chiar și zeii al căror nume nu recheamă un domeniu anume sunt atașați În mod fundamental de un loc. Sediile zeilor sunt și regatele lor; acestea sunt diferitele părți ale lumii, În funcție de diviziunea pe care o face cosmologia mesopotamiană. Primul dintre regatele cerești și cel mai „locuit” este cerul (sumeriană a n, akkadiană șamû). Dintr-un anumit punct de vedere, „cerul” este bolta cerească

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și zeii al căror nume nu recheamă un domeniu anume sunt atașați În mod fundamental de un loc. Sediile zeilor sunt și regatele lor; acestea sunt diferitele părți ale lumii, În funcție de diviziunea pe care o face cosmologia mesopotamiană. Primul dintre regatele cerești și cel mai „locuit” este cerul (sumeriană a n, akkadiană șamû). Dintr-un anumit punct de vedere, „cerul” este bolta cerească; dar termenul este sinonim și cu tot ceea ce este „deasupra” pământului (să ne amintim de titlul mitului En

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
punct de vedere, „cerul” este bolta cerească; dar termenul este sinonim și cu tot ceea ce este „deasupra” pământului (să ne amintim de titlul mitului En¿ma eliș, „Când sus”, adică „deasupra șpământuluiț”). În acest sens, cerul este, prin antonomază, sediul, regatul zeilor, având În vedere și faptul că singurii considerați pe deplin zei sunt zeii cerești. Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Zeitățile cele mai mari și mai venerate aparțin cerului. Trebuie, de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul lor, zeii locuiesc și În cer sau pe pământ (sumeriană k i, akkadiană erÌetum), În templele dedicate lor, În statui, În imagini. Este un topos al literaturii mesopotamiene ideea că, atunci când o divinitate este luată din locul ei ca pradă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a părăsit locuința ca să-i pedepsească pe credincioși pentru diferitele lor greșeli și le neagă acestora ajutorul. Exemplul tipic pentru această teologie este descrierea din poemul Erraxe "Erra" a Îndepărtării lui Mardukxe "Marduk" (a statuii sale) din Babilon. Un alt regat divin este apsû (sumeriană abzu), adică oceanul cu ape dulci și fertile din subteran. Acolo suveran este Enkixe "Enki"/Ea. Despre acest regat se spune, de exemplu, că „ceilalți zei nu Îi cunosc interiorul”. Și Enki/ Ea, asemenea unui rege

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
descrierea din poemul Erraxe "Erra" a Îndepărtării lui Mardukxe "Marduk" (a statuii sale) din Babilon. Un alt regat divin este apsû (sumeriană abzu), adică oceanul cu ape dulci și fertile din subteran. Acolo suveran este Enkixe "Enki"/Ea. Despre acest regat se spune, de exemplu, că „ceilalți zei nu Îi cunosc interiorul”. Și Enki/ Ea, asemenea unui rege adevărat, deține În apsû propria curte divină. Un ultim regat divin, cu totul unic, este cel al infernului, arallû, căruia i se mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dulci și fertile din subteran. Acolo suveran este Enkixe "Enki"/Ea. Despre acest regat se spune, de exemplu, că „ceilalți zei nu Îi cunosc interiorul”. Și Enki/ Ea, asemenea unui rege adevărat, deține În apsû propria curte divină. Un ultim regat divin, cu totul unic, este cel al infernului, arallû, căruia i se mai spune și „marele ținut” (kigallu). Este imaginat, În maniera noastră, trist și Întunecat. Din infern nu se Întoarce nimeni, pentru că acolo este locuința morților: din acest motiv

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poem. Merită subliniat faptul că, În acest poem neobabilonian, alcătuit din cinci table, zeul Erra (Nergal) recunoaște că pedeapsa sa a fost exagerată și, schimbându-și atitudinea, promite să protejeze și să binecuvânteze țara după ce a decis reconstrucției ei. Și regatul infernului, guvernat de Ereșkigalxe "Ereșkigal" și Nergalxe "Nergal", deține o curte formată din zei și demoni. Demonii, despre care se va vorbi În subcapitolul 4.9b, sunt temuți de om, fiind considerați un mare pericol. După cum se vede, la mesopotamieni

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și pentru a da de băut oamenilor și animalelor. Această interpretare se Întâlnește În numele zeului În forma folosită de akkadieni, deși originea este tot sumeriană: é-a, care Înseamnă „Casa apei”. Însă și akkadienii foloseau numele Enkixe "Enki". Dincolo de desemnarea unui regat precis pentru cea de-a treia divinitate cosmică, rolul atribuit lui Enkixe "Enki" de mitologie și de Întreaga literatură mesopotamiană este extrem de important. El este venerat În miturile sumeriene Enki și Ninmah, Enki și Ninhursanga și Enki și Ordinea Lumii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
autor al primului codex de legi care ne-a parvenit, așadar o persoană cu certitudine istorică - a fost divinizat după moarte. Aici Însă avem de-a face cu un caz foarte diferit față de divinizarea eroilor. Mai apoi Însă, chiar În timpul regatului semitic de la Akkad (2334-2154 Î.Hr.), s-a ajuns la divinizarea regelui Încă din timpul vieții, iar numele său Începe să fie precedat În scris, ca În cazul zeilor propriu-ziși, de determinativul divin (d i n g i r, În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doctrină a m e corespunde Îndeaproape cu cea akkadiană a „Tablelor Destinelor”, despre care s-a vorbit În subcapitolul 3.6c. De fapt, doctrina aceasta trece dincolo de guvernarea divină a lumii, din moment ce Îi implică pe zei și Întreaga situație a regatelor lor, inclusiv a infernului (după cum demonstrează mitul Coborârea lui Inanna Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern": cf. mai ales subcapitolul 3.5c). Strâns legată de tema noastră este și doctrina exprimată de celebrarea sărbătorii Anului Nou În Babilon (akștu). În cetatea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
hatică, hitită), pe care le regăsim mai târziu În arhiva regală hitită. Totuși, lipsesc datele necesare pentru a identifica panteonurile propriu-zise care pot fi atribuite fiecărei etnii În parte. Pentru perioada cuprinsă Între sfârșitul stabilirii relațiilor comerciale asiriene și Începuturile Regatului Antic Hitit, lipsită de atestare contemporană, avem cel puțin două texte hitite mai târzii, diferite din punct de vedere tipologic și scrise din motive politice și nu religioase. Într-unul dintre acestea, așa-numitul Text al lui Anitta (un principe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exemplul precedent al lui ¾attușili, ne fac să presupunem că Marșuli a adoptat aceeași metodă și În cazul altor cetăți cucerite, ca Alep sau Ebla. Perioada care Începe cu moartea lui Murșili și urcarea pe tron a lui Șuppiluliuma I (Regatul de Mijloc) este caracterizată de retragerea hitiților În teritoriul anatolian. Relativa absență a documentelor din această perioadă măcinată de conflicte interne și răsturnări dinastice ne Împiedică să urmărim În detaliu dezvoltarea gândirii religioase. Totuși, pot fi observate câteva linii fundamentale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pot fi observate câteva linii fundamentale care duc la o afirmare progresivă În cadrul familiei regale a unor culte și divinități din mediul hurrit. Într-adevăr, unii membri ai familiei regale, mai ales reginele, poartă nume teofore hurrite; pe lângă aceasta, scribii Regatului de Mijloc compun, Începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, unele texte cu caracter ritual (poate chiar oracular) scrise În totalitate sau parțial În limba hurrită. Sunt foarte relevante pentru această situație ritualurile de purificare pentru suveranul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Ebla; Anatolia sud-orientală, dominată de statul Kizzuwatna, care era În relații stabile cu hitiții Începând cu domnia lui Telipinuxe "Telipinu" (sfârșitul secolului al XVI-lea/Începutul secolului al XV-lea) până la dispariția sa definitivă ca realitate politică prin anexarea la regatul hitit, realizată de Șuppiluliuma; Anatolia nord-orientală, unde este atestată prezența populațiilor hurrite În centre precum Șapinuwa, sediu al unei școli de scribi de la care provin tăblițele În hurrită pentru Tașmișarri și Tadu¿epa. Prezența componentei hurrite În religia acestei perioade

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nerik"). Ascensiunea noilor divinități are loc aproape exclusiv la nivelul capitalei și al familiei regale, având În vedere că regele, simbol al unității țării și mare preot, este reprezentantul zeilor venerați pe teritoriul asupra căruia Își exercită puterea; așadar, lărgirea regatului presupune și mărirea panteonului oficial, dar nu pare să modifice În mod substanțial uzanțele religioase tradiționale. Documentația care provine din prima perioadă imperială (Șuppiluliuma I și Murșili II) este semnificativă În acest sens: În timp ce textele cu caracter politic (tratate, anale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
siriană ulterioară, trebuie să ne Îndreptăm atenția spre Mari, unde ies În evidență două blocuri documentare: unul, contemporan cu cea de-a treia dinastie din Ur, iar celălalt, mult mai bogat, reprezentat de marile arhive palatine din ultima fază a regatului. Pentru epoca mai veche, În care izvoarele scrise lipsesc În mare măsură, a fost posibil sa reconstruim un sistem calendaristic folosit chiar la Ebla; În orice caz pentru această epocă, cu excepția câtorva inscripții votive de pe statui, toate informațiile despre religie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
important pentru căile comerciale siro-mesopotamieme, situat pe malurile Eufratului; acest sit a fost excavat parțial Înainte de inundarea cauzată de construcția pe râu a unui dig modern. În timpul perioadei de mijloc a epocii bronzului, Emar gravita În sfera de influență a regatului Yamkhad (Alep) pentru ca, la sfârșitul epocii bronzului, să facă parte din teritoriul Karkemish. Au fost descoperite aici numeroase tăblițe cu scriere cuneiformă În sumeriană, akkadiană, hurrită și hitită, care se pot data pentru perioada cuprinsă Între sfârșitul secolului al XIV

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Hulelu", Shakhruxe "Shakhru" (Shaharxe "Shahar", la Ugarit), Ishkharaxe "Ishkhara" și alte teonime menționate mai rar sau atestate doar În onomastică. 4. Ugarittc "4. Ugarit" Situl de la Ugarit (Ras Shamra) pe coasta siriană dinspre insula Cipru a fost capitala unui mic regat deosebit de Înfloritor În secolele XV-XIII, epocă atestată documentar de textele din arhivele orașului. Din punct de vedere sociopolitic, economic și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
popoarele sedentare din aceste regiuni. Așadar, fusese deja inițiat un proces de infiltrare urbană progresivă (paralelă celei a israeliților În Palestina) care dobândește conotații evidente Începând din secolul al XI-lea Î.Hr., când găsim populații aramaice deja organizate În regate autonome pe o arie care se Întinde de la munții Taurus până În valea Eufratului, din Siria nordică și centrală până pe cursul superior al Iordanului. Izvoarele directe despre cultura aramaică sunt alcătuite dintr-un număr limitat de inscripții ale regilor locali, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Altminteri, teonimele nu abundă În documentația noastră, dând impresia (care ar putea fi parțial falsă) că religia arameilor mai mult a asimilat de la cele dimprejur și din substrat, decât a creat sau a inovat. Alături de considerentele asupra structurii socioreligioase a regatelor aramaice, se mai pot delimita câteva figuri divine și se poate schița structura câtorva panteonuri locale. Nimic sau aproape nimic nu ne este cunoscut despre mitologie, În timp ce din inscripții pot fi desprinse puține date despre cult sau alte aspecte ale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
epoca bronzului avea un vestit centru de cult În Alep - apare În vârful panteonului aproape pretutindeni În lumea aramaică a primelor secole ale mileniului I Î.Hr. (Yaudi, Damasc, Hama etc.), putem să delimităm rapid câteva situații particulare. Din anticul regat al lui Yaudi (Sam’al, astăzi Zincirli), ne-a parvenit o serie de inscripții regale (Într-un dialect asemănător celui aramaic), care se Întind din secolul al IX-lea până În secolul al VII-lea. Una dintre acestea este inscripția lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ulterioare despre religia aramaică. În 2 Regi 5,18 se face aluzie la practici cultuale În temple, iar informații indirecte despre ceremonii găsim În 2 Regi 16, 10-15 (cf. 2 Cronici 28,23), unde este vorba despre practicile introduse În regatul lui Iuda, la Ierusalim de Ahaz, sub influența arameilor din Damasc. Astfel, jertfirea fiului acestuia (2 Regi 16,3) poate fi pusă În legătură cu o practică obișnuită la arameii din Sefarwaim, exilați din Samaria. Iar În cultul lui Adrammelek (2 Regi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]