34,737 matches
-
mine la Ischia? Pupă apa mării și pentru mine și spune-i fetei tale că aici unde lucrezi e un loc frumos, nu-i vorbi de noi, de duhoarea noastră de latrină. Dar cine se mai gândește la voi când urc în barcă? În barcă eu cânt și mă uit la cer. Ți-ar plăcea și ție să te uiți la cer, nu-i așa? Da, mi-ar plăcea. Oh, azi îți merge mintea, alteori mi-ai fi zis că cerul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prin celulă, iar în privința înfățișării, m-au curățat și aranjat oleacă gardienii, înainte de a mă aduce în fața ta. Se temeau să nu te molipsesc cu păduchii mei sau să ți se facă greață de viermii care uneori noaptea mi se urcă până la buze și mi se pitesc pe după urechi. Vrei să mă emoționezi sau să mă înspăimânți? Ceri ajutor sau și asta e tot o formă de aroganță și de trufie? Ești cumva pregătit să iversăm rolurile? Au trecut o mie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
arătătorul la subsuorile ei. Nu fusese în stare să meargă mai departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând spre Monte Consolino, se oprise la don Terentio. Asudat, îmbufnat, tăcut, nu acceptase din partea preotului nici măcar farfuria de cartofi și bucata de brânză. Refuzând făcând semn cu capul, plecase fără să salute. Cine știe dacă don Terentio mai trăia. La
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
va trebui să plătesc încă mult timp greșelile părinților mei, păcatele întregii Calabrii. Avea dreptate Ponzio, o zicea mai mereu, Calabria nu e o regiune, ci o bolgie a iadului ce s-a desprins și a căzut jos sau a urcat din măruntaiele pământului. Cu siguranță nu este un ținut al paradisului, dacă se trăiește cum se trăiește și dacă oamenii fără suflet vin să dicteze legi și să sporească mizeria". Începu să scrie și poezii de dragoste. Lua drept pretext
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o impresie groaznică, la care se adăuga mai ales putoarea ce domnea în acel loc, chiar dacă acum îl curățau ori de câte ori le pretindea acest lucru. Ațipi, în somn deveni un călător ce bătea la porți pentru a cere de pomană. Tocmai urca o stradă în pantă și plină de pietre la capătul căreia o vrăbiuță se jeluia. Era o stradă nesfârșită, și totuși vrabia nu putea să fie departe dacă putea să-i audă încă ciripitul. XVI Zilelor de zbucium și tristețe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voia din tot sufletul să-și pună în ordine operele, posibil vreo șapte mii de pagini, răspândite între Calabria, Napoli, Roma, Bologna, Padova și Germania. Ar fi vrut să se-ntoarcă și la Stilo, să se roage în Catedrală, să urce pe Monte Consolino, să coboare la râu. Don Terentio murise, muriseră toți cei ce ce-l cunoscuseră așa că ar fi ajuns ca un străin într-un ținut străin, cu chipul lui slăbit, cu cearcăne la ochi, cu burta ca un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pacientului posibilitatea de a-și conduce singur calul. În final, se va insista pe destindere, care va trebui respectată în fiecare clipă. Urcarea și coborârea de pe cal se vor face cu blândețe și respectând reacțiile pacientului, care în unele cazuri urcă pentru prima dată pe cal. Trebuie supravegheate și câteodată evitate, reacțiile de crispare a mâinilor pe chingă. În concluzie, pentru pacientul cu SM, hipoterapia este în același timp o terapie complementară și o ocupație, care îi permite să evadeze spre
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de credință liberal conservatoare a unui ju nimist impenitent. Mai mult decât un elogiu necritic și pătimaș al marii proprietăți, mai mult decât o probă de „reacționarism“, textul oratoric al lui P.P. Carp este îndatorat unei linii de reflecție care urcă până la 1870- 1871, atunci când Junimea alegea să intre în politica mili tantă. Acum, la 1914, ca și la 1871 sau 1884, gân direa lui Carp se sprijină pe pilonii evoluționismului, prudenței și criticii reformelor hazardate. Dema gogia politică și socială
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
roman. Preocuparea apărării religiei strămoșești, împotriva unor secte noi și ciudate, care l-ar fi determinat pe Dioclețian să treacă ulterior la represalii împotriva acestora din urmă, nu era altceva decât maturizarea unei operațiunii de exterminare plănuite chiar de îndată ce a urcat pe tron sau cel puțin în primii săi ani de domnie. Împotriva maniheilor și a soldaților creștini a acționat pentru prima oară în 296, iar contra creștinilor în general în 303, respectiv 12 și 19 ani de la proclamarea sa ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din numele martirilor evocați de scriitorii creștini și de către martirologiile comunităților creștine, care s-au îngrijit să păstreze cultul martirilor celebrându-le dies natalis și păstrându-le trupurile. Unii istorici, precum Grégoire, Hertling și De Moreau prin calcule prea superficiale urcă numărul victimelor din toate persecuțiile romane la doar câteva mii. Adevărul este că la o distanță de atâtea secole nu se mai poate da vreodată o cifră nici măcar aproximativă, deoarece documentele contemporane și cele tardive îi amintesc numai pe martirii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viața veșnică spre care îl chema Dumnezeu. Iar chipul și întreg trupul său erau proaspete, ca și cum ar fi ieșit de la scăldat și nu din închisoare și părea că merge spre o mare sărbătoare. Abia a ieșit din închisoare, a fost urcat pe o corabie și a fost condus în locul unde trebuia să fie aruncat în mare. 10. Chemând soldații și marinarii, i-a rugat să-i dea puțin timp să se roage. Stând cu fața îndreptată spre Răsărit și cu mâinile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înțeles că a sosit timpul să facă ce vrea, și-a dat pe față tainele credinței sale. Prin decrete clare și absolute a hotărât să se deschidă templele și să se aducă jertfe pe altare în cinstea zeilor. După ce a urcat pe tronul imperial și-a aruncat masca și a apărut cu adevărata sa înfățișare. Opera sa de reîntoarcere spre păgânism cu multă înflăcărare a eșuat. Nefiind vorba de recucerirea pozițiilor pierdute de către idolatrie, ci chiar de o reacție a păgânilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fonduri pentru o cauză nobilă. Al González și Jennifer Willis-Rivera sunt acolo, cum ne împărtășesc prin povestea personală prin intermediul căreia ne invită, alături de ei, la evenimentul muzical. Povestea nu ne spune mult, în primul său episod: aflăm că pe scenă urcă soliști precum Mazz, Shelly Lares, Adalberto, "câte un act pentru fiecare generație"11, însă, chiar dacă muzica e excelentă, ea nu reușește să îi determine pe cei doi să se apropie de scenă. Bariera culturală pe care o resimt se interpune
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
se delecteze în executarea propriilor mișcări pe scenă, proaspăt coregrafiate; vocea ei pare să se bucure de nou învățata limbă spaniolă [...]. Pe parcursul porțiunilor instrumentale ale cântecelor, Selena se angajează în mici discuții (small talk, în limba engleză) cu cei care urcă la microfon. Mereu, Selena râde și zâmbește. Ea face din interacțiuni parte din muzica sa; acestea nu distrag atenția de la actul muzical propriu-zis"14. Povestea, prin urmare, pare să continue, chiar atunci când, după cei mai mulți, și-a încheiat menirea: dacă, într-
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
urcușului greu în zona ascensiunii normale, pentru a ajunge în final la drumul cu pantă lină. Urcușul este calea temerarilor, a învingătorilor. Oblicele ascendente sunt drumul atacului, care duce doar la victorie, la succes. Trăim aceeași senzație ascensională și atunci când urcăm o rampă, un plan oblic spre o clădire chiar dacă urcușul necesită un efort în plus. Oblicele sunt întâlnite în lucrările teoretice și sub denumirea de diagonale, care le sugerează doar parțial importanța și le restrânge sfera de acțiune în zona
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ample construcții cu arcade orientate în același fel, încât prin repetiția arcelor și bolților în adâncimea imaginii sugerează proporția dimensiunilor construcției în raport cu omul. O altă formă de arhitectură folosită cu succes de Mircia Dumitrescu este scara. În gravurile sale, scările urcă și coboară neliniștitor pe trasee perspective frontale sau oblice, în armonie cu căpriorii podului, orientați și ei tot perspectiv. Spațiul imaginat de el devine dramatic, răscolitor, accentuat și de silueta celui care atârnă de o grindă. În ciclul de gravuri
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
decât de bibliotecari. Așa că uite-mă cu adevărat În Sfânta Sfintelor din Bibliotecă. Pot să-ți spun că aveam impresia că pătrunsesem În interiorul unui craniu; jur-Împrejur, nimic altceva decât rafturi cu indicative pentru cărți și peste tot scări să te urci până la cele de sus, și pe pupitre și pe mese, nimic altceva decât cataloage și bibliografii, adică propriu-zis sucul Însuși al științei și nicăieri o carte ca lumea de citit, ci numai cărți despre cărți. Omul cultivat trebuie să Încerce
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fost citită i s-a putut consacra un articol, Lucien nu se poate abține să nu-l Întrebe pe Lousteau cum socotește că Își poate ține promisiunea facută directorului ziarului: „- Și cu articolele ce-o să faci? Întrebă Lucien după ce se urcară În trăsura care-i ducea spre Palais-Royal. - Ei, o să-i dau rasol. Pentru Călătorie În Egipt am deschis cartea și am citit câte ceva pe ici, pe colo, fără s-o tai, și am descoperit unsprezece greșeli de franceză. O să scriu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
plus a manifestării deconstructiviste în poezia acestei autoare. Migrațiunea spre Spital pare să devină, de asemenea, un eveniment fatidic, care ar avea ca unică șansă salvatoare asceza interioară, ca formă de purificare etică:"Vom ajunge. Fiți gata. În curând vor urca/ Pe urmele noastre devenite sublime,/ Toți oamenii lumii. Noi îi vom aștepta/ Frumoși, fericiți, devastați de-nălțime". (Migrațiune). "În poezia Spital apare ideea opoziției la inerția existenței"62: Mi s-a-ncuibat în sânge ca o patimă boala,/ Și ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sine: Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu această plutire,/ Prin fructe și frunze,/ În raza de miere prăfoasă, foșnind,/ Pe locul vrăjit, unde viața sfârșește,/ Dar nu-ncepe moartea/ Și-ntre ele numai/ Un limpede jind,/ Cu miros de prune, urcând spre alcool,/ De fum și de iarbă uscată?/ Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu să adormi,/ Așteptându-ți sfârșitul,/ În septembrie,/ Într-o livadă?" (Această plutire) Pendulând între lirica lui Lucian Blaga și cea a lui Nichita Stănescu, autoarea realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
banal, printr-o alternare a elementelor cadrului natural cu cele onirice. Pendularea aceasta permanentă între construcție și deconstrucție, între facere și desfacere se realizează împrumutând elemente din universul copilăriei și al maturității sale, precum fructele, frunzele sau mirosul de prune urcând spre alcool, autoarea le transpune într-un cadru vrăjit, în care fericirea se confundă cu o plutire în raza de miere prăfoasă, foșnind într-o livadă: "Teluricul și spiritualul se împletesc, într-un dans al contrariilor, ce se resping și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lectură, ci au fost excelent pregătiți. Acest text, dacă ar fi fost înregistrat la radio, ar fi fost o adevărată reușită, un bun "spectacol". Avînd în vedere aceasta, cred că Teatrul Giulești ar face un act de dreptate, dacă ar urca textul pe scenă, cu acești interpreți. Ar ieși un spectacol de mare succes. O spun cu toată convingerea. MIRA IOSIF: Nu cred că este o piesă despre violență. Este o piesă despre evaziune, despre alienare. Tema nu e nouă, e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aceea a personajelor din Cui i-e frică de Virginia Woolf? Alternanța dintre imaginar și realitatea imediată, dintre visarea lucidă și euforia ieșirii din mediu nu sînt rău conduse în textul actorului-dramaturg. Din păcate, spectacolul seamănă cu o lectură abia urcată în scenă a piesei. [...] Ioan Lazăr ("România literară", 11 martie 1982) * * * Constantin Popa este o mai veche cunoștință a noastră, actor de prim plan al scenei ieșene, pe cît de talentat, pe atît de simpatic. De-a lungul carierei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
De ce crezi asta? Mina: Pentru că tu, se pare, exiști ca să te îndoiești! Ilie: Să știi că așa e, fir-ar al naibii, Mina. Zău că ai dreptate! Mina, hai să-ți spun ceva în legătură cu asta. Auzi, într-o zi mă urc în tramvai, dau un leu pentru bilet, taxatoarea îmi dă biletul și un rest tot de un leu. Am plecat de lîngă ea, m-am uitat în palmă și mi-am dat seama de greșeala ei. Și a început următorul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i stoarcă înțelesul) Știi, am senzația că merg prin întuneric și că cineva mă susține de braț ca să nu alunec pe scările pe care cobor... El n: Senzația ta poate să fie autentică, cu deosebirea că scara pe care mergi, urcă. Du-te și te schimbă. (Ea 2, încă descifrînd, pleacă; El n, merge la masa de scris, aruncă o privire sumară pe niște foi rămase, apoi se duce la casetofon, apasă pe cîteva clape; desface puțin pachetul cu manuscrise și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]