336,585 matches
-
27 de capitole fără titluri, grupate în cinci părți după cum urmează: partea întâia - cu 7 capitole, partea a doua - cu 5 capitole, partea a treia - cu 4 capitole, partea a patra - cu 5 capitole și partea a cincea - cu 6 capitole. Capitolele sunt numerotate cu cifre romane (de la I la XXVII) și nu țin cont de împărțirea romanului în cele cinci părți. Integrarea Hortensiei Papadat-Bengescu în cenaclul literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
de capitole fără titluri, grupate în cinci părți după cum urmează: partea întâia - cu 7 capitole, partea a doua - cu 5 capitole, partea a treia - cu 4 capitole, partea a patra - cu 5 capitole și partea a cincea - cu 6 capitole. Capitolele sunt numerotate cu cifre romane (de la I la XXVII) și nu țin cont de împărțirea romanului în cele cinci părți. Integrarea Hortensiei Papadat-Bengescu în cenaclul literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
activitatea literară. În iarna anului 1958 a început să se preocupe din nou de cercetarea tradițiilor spirituale românești ca un mijloc de a-și păstra identitatea culturală în SUA. A început să redacteze articolul „Les Daces et les loups” (primul capitol din cartea "De Zalmoxis à Gengis-Khan. Études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de l'Europe orientale"). În primăvara anului 1959 l-a cuprins brusc dorul de literatură. Nu mai scrisese nimic în limba română de când
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
disc rezistent la decolorare, sistemul de frânare electronic (EBS) cu plăcuțe de frână ventilate intern pe toate axele, sistemul de frânare anti-blocare (ABS), asistarea electronică a frânelor (BAS), controlul accelerației împotriva patinării (ASR) și programul electronic de stabilitate (ESP). La capitolul divertisment autocarul este echipat cu două monitoare LCD de 19 țoli, sistem audio cu CD-MP3-USB, microfon pentru ghid și un DVD-Changer.
Mercedes-Benz Travego () [Corola-website/Science/335055_a_336384]
-
socialistă”, „Revista de filozofie”, „Viața Românească”, „Gazeta literară” etc. Publică, din necesități didactice, broșurile „Problema categoriilor estetice” și „Frumosul și valoarea estetică” (1968), dar abia cărțile următoare, „Ce se va întâmpla mâine?” (1972) și „Artă și speranță” (1974) îl consacră. Capitolul „Expansiunea contemporană a esteticului”, din tratatul de „Estetică” (1983), împreună cu „Considerațiuni estetice”, din vol. colectiv „Audiovizual și diaporama” (1983), se vor regăsi dezvoltate amplu în „Frumosul dincolo de artă” (1988). Studiile și cărțile lui au contribuit la instituirea unui climat de
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
că nu ar trebui să se însoare cu fiica unui ucigaș; grupul de prieteni recunoaște însă că fiecare familie ascunde secrete întunecate. Nuvela se încheie fără un răspuns. Nuvela este împărțită în trei părți: o introducere fără titlu și două capitole nenumerotate („Gândul și fapta”, „Cele două judecăți”). Balzac a scris nuvela „Hanul roșu” în mai 1831, dedicând-o marchizului Astolphe de Custine, scriitor și aristocrat francez. Ea a fost publicată în numerele din 10 și 27 august 1831 ale "Revue
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
depuse de PSD, PER și de persoane particulare. Prin o decizie din 29 decembrie 2016 a Curții de Apel București, fuziunea a rămas definitivă. În ziua de 5 octombrie 2016, Uniunea Salvați România și-a lansat programul politic, având 9 capitole referitoare la următoarele domeniiː transparență, industrie, agricultură, educație, cultură, sănătate, infrastructură, protecția mediului, politică externă. USR militează pentru transparență maximă, industrializare cu mjiloace moderne, sprijin pentru micii fermieri, reforma învățământului, o nouă paradigmă în domeniul cultural, acordarea a 6% din
Uniunea Salvați România () [Corola-website/Science/335243_a_336572]
-
desfrânatul conte Alfred de Vandenesse (fratele său vitreg). Tratată cu dispreț de Moïna, marchiza moare în urma unui atac de cord, provocând remușcările fiicei sale. Romanul este compus din șase părți numerotate cu cifre romane, unele dintre ele fiind împărțite în capitole nenumerotate: Cronologia publicării romanului este greu de trasat deoarece Balzac a modificat în mod constant textul, împărțindu-l în fragmente publicate dispersat și adăugând capitole înainte de a aduna tot materialul într-un roman ce a fost publicat în 1842 de
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
este compus din șase părți numerotate cu cifre romane, unele dintre ele fiind împărțite în capitole nenumerotate: Cronologia publicării romanului este greu de trasat deoarece Balzac a modificat în mod constant textul, împărțindu-l în fragmente publicate dispersat și adăugând capitole înainte de a aduna tot materialul într-un roman ce a fost publicat în 1842 de editura Furne din Paris. Cele șase capitole au fost publicate astfel: primul în 1831, al doilea în 1834, al treilea în 1832, al patrulea în
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
de trasat deoarece Balzac a modificat în mod constant textul, împărțindu-l în fragmente publicate dispersat și adăugând capitole înainte de a aduna tot materialul într-un roman ce a fost publicat în 1842 de editura Furne din Paris. Cele șase capitole au fost publicate astfel: primul în 1831, al doilea în 1834, al treilea în 1832, al patrulea în 1831 și 1834, al cincilea în 1831 și al șaselea în 1832. Primele fragmente ale romanului au apărut în 1830. Balzac a
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
mai târziu într-o nuvelă intitulată „Le Rendez-vous”, ce va fi publicată în numerele din 15 septembrie și 1 octombrie 1831 ale "Revue des deux Mondes" și anunțată ca "Une nouvelle scène de la vie privée". „Le Rendez-vous”, compusă din cinci capitole, va deveni mai târziu prima parte a romanului. În același an (1831) au mai apărut în "Revue de Paris" alte două nuvele: „Les Deux rencontres” (publicată în edițiile din 23 și 30 ianuarie 1831 și compusă din două capitole: „La
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
cinci capitole, va deveni mai târziu prima parte a romanului. În același an (1831) au mai apărut în "Revue de Paris" alte două nuvele: „Les Deux rencontres” (publicată în edițiile din 23 și 30 ianuarie 1831 și compusă din două capitole: „La Fascination” și „Le Capitaine Parisien”), care va forma cea de-a cincea parte a romanului, și apoi „Le Doigt de Dieu” (publicată în ediția din 27 martie 1831), care va deveni prima jumătate a celei de-a patra părți
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
vara anului 1834 și care va deveni cea de-a doua parte a viitorului roman) și „La Vallée du torrent” (datat 25 mai 1834 și care completează „Le doigt de Dieu”, în timp ce textul inițial primește titlul „La Bièvre”). Titlul ultimului capitol, „L'Expiation”, devine „Expiation”. Eroina feminină poartă șase nume diferite. Balzac realizează începând din noiembrie 1835 un efort de unificare a textului și de transformare a nuvelelor în roman. Crearea unei continuități narative îi dă bătăi de cap, iar autorul
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
sa să-l ajute: „Te rog să-mi scrii... ceea ce mi-ai spus că ai găsit într-o noapte când nu puteai să dormi, acele frumoase idei în legătură cu modul cum aș putea să sudez mai bine "Cele două întâlniri" cu capitolele precedente din ""”. Eforturile sale au fost încununate de succes, iar Balzac îi scrie în ianuarie 1836 doamnei Ewelina Hańska: „Am făcut schimbări mari în raport cu sensul general din "Aceeași poveste".” Ediția publicată de Werdet în 1837 introduce unele modificări minore: romanul
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Firmiani. Ediția reeditată de Charpentier în octombrie 1839 păstrează forma textului din 1834. Romanul a primit titlul definitiv " La Femme de trente ans" odată cu publicarea sa de către editura Furne în 1842, toate fragmentele fiind legate între ele. Titlurile a trei capitole au fost schimbate, iar personajele principale feminine au fuzionat într-un singur personaj, Julie d'Aiglemont. Cartea a fost dedicată pictorului Louis Boulanger (1806-1867). Ca urmare a faptului că romanul a fost compus din mai multe fragmente scrise și publicate
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
fragmente narative diferite, ceea ce creează o operă dezordonată, cu o acțiune puțin verosimilă și inegală. Eforturile de unificare ale textului de către Balzac nu au reușit să elimine lipsa de coeziune narativă a romanului ce se datorează faptului că cele șase capitole au fost scrise la date diferite fără a fi plănuite a forma aceeași operă literară. Profesorul André Le Breton (1860-1930) de la Universitatea Sorbona, unul dintre cercetătorii operei lui Balzac, a criticat cu asprime această acțiune a scriitorului și a exagerat
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
fapt din viața noastră morală despre care să se poată spune că el nu-l înțelege. (...) El cunoaște mersul pasiunilor; știe cum se nasc și cum mor. Cum se nasc - a arătat cu cea mai deosebită siguranță de analiză în capitolul al treilea din "Femeia de treizeci de ani", această operă bizară care conține atât de mari frumuseți între atât de absurde ficțiuni. Cum mor și cum se sting - a spus-o cu aceeași precizie și cu aceeași forță (...) și în
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
treilea din "Femeia de treizeci de ani", această operă bizară care conține atât de mari frumuseți între atât de absurde ficțiuni. Cum mor și cum se sting - a spus-o cu aceeași precizie și cu aceeași forță (...) și în ultimul capitol din " Femeia de treizeci de ani", intitulat: „Bătrânețea unei mame vinovate”. Nimic mai mai adevărat, nimic mai puternic decât paginile din " Femeia de treizeci de ani" în care el o pune pe doamna d'Aiglemont față în față cu Charles
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
lui Dowland fiind menționată în mai multe opere ale lui Dick. Poemul începe astfel: În "How to Build a Universe That Doesn't Fall Apart Two Days Later," Dick își amintește cum descrierea unui incident din partea finală a cărții (sfârșitul capitolul 27) către un preot l-a determinat pe acesta să observe o similitudine cu o scenă din Faptele Apostolilor din Biblie. În cartea lui Dick, șeful poliției, Felix Buckman, întâlnește într-o stație de benzină un negru cu care simte
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
Potcoavă" (1955), "Viața lui Ștefan cel Mare" (1957), "Frații Jderi" (1971), "Neamul Șoimăreștilor" (1977), "Aventurile șahului" (1983) și "Baltagul" (1983). Astfel Friedman a tradus și publicat în limba rusă cele mai importante scrieri ale lui Sadoveanu. A scris și revizuit capitolul „Istoria literaturii române moderne” din volumul "Istoria literaturii din Europa de Est, după al doilea război mondial" (vol. I:. 1945-1960, M. Indrik, 1995), elaborat sub auspiciile Institutului de Slavistică și Balcanistică. A colaborat la realizarea dicționarelor ruso-române și româno-ruse și a participat
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
cf «M. Sadoveanu: o ipostază românească a relației național-universal» //Revistă de Lingvistică și Știință Literară, Chișinău, 1992, nr. 3—4). În anul 2000 el a fost distins cu medalia românească «150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu» pentru scrierea capitolului „Un român la Viena” în enciclopedia "Viena - ca un magnet", publicată în Austria în 1996 în limba germană. A fost decorat cu medalii ale Republicii Socialiste România și ale Republicii Populare Mongole. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din URSS
Mihail Fridman () [Corola-website/Science/335363_a_336692]
-
împreună cu Alecuț, pentru a învăța o meserie. Iliuță este trimis de tatăl său la Liceul Național din Iași, urmând apoi cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București și dedicându-se luptei pentru drepturile muncitorilor și țăranilor. În ultimul capitol, Mihail Sadoveanu afirmă că a descoperit între hârtiile inginerului Ilie Dumitraș, bunul său prieten, poezia lui Solomon Cornea, o scrisoare veche de la tatăl său și celebra teză la matematică. Romanul cuprinde 17 capitole numerotate cu cifre romane și având următoarele
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
pentru drepturile muncitorilor și țăranilor. În ultimul capitol, Mihail Sadoveanu afirmă că a descoperit între hârtiile inginerului Ilie Dumitraș, bunul său prieten, poezia lui Solomon Cornea, o scrisoare veche de la tatăl său și celebra teză la matematică. Romanul cuprinde 17 capitole numerotate cu cifre romane și având următoarele titluri: Mihail Sadoveanu a fost un pescar pasionat, deprinzând patima pescuitului cu undița de la bunicul său, rotarul Gheorghe Ursachi din Verșeni, sat aflat pe malul stâng al râului Moldova. La vârsta de 13
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
mesager al lui Dumnezeu (Allah în limba arabă). Coranul este Cartea Sacra a musulmanilor alcătuită din revelațiile făcute de Allah către profetul Muhammad prin intermediul îngerului Gabriel direct în limba arabă. Revelația coranica, dintre anii 612-632, va rezulta în 114 de capitole sau sure de lungimi diferite, de la 3 până la 287 de versete, aranjate în ordine descrescătoare. Creștinismul și Islamul sunt două religii monoteiste ce au un strămoș comun, pe profetul Avraam ce promovează existența uniu singur creator al universului, numit Dumnezeu
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
a slujit la Roncegno Terme, în fine, în anul 1874 a fost numit paroh de Magràs în municipiul Malè din Val di Sole. În anul 1885, a fost transferat la Trento, la curia episcopală, unde a fost numit administrator al Capitolului Catedralei, o funcție care a îndeplinit-o până la pensionarea sa la sfârșitul anului 1910. La aniversarea a 80 de ani de viață, el a fost distins cu demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]