34,380 matches
-
Mănăstirea Sfânta Ecaterina, la poalele Muntelui Sinai a fost făcută la începutul anilor 800, lucru care, probabil, presupune un cult existent la acea dată (denumirea comună a mănăstirii s-a dezvoltat după descoperirea moaștelor). Mănăstirea a fost construită din ordinul împăratului Iustinian I (care a domnit între 527-565), incluzând și Capela Tufișului Arzând, construită din ordinul împărătesei Elena, mama lui Constantin cel Mare, pe locul în care se presupune că Moise a văzut rugul aprins; tufișul care crește aici este pretins
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
de la unguri și nu mai putu suferi răotățile și nevoile ce petrecea la dânșii, au socotit să să dezbată de suptu mâna ungurilor și s-au sfătuitu cu doamnă-sa ca să trimită carte cu mare jalbă și plângere la Suleimanu împăratul turcescu, ca să i să facă milă, să-l ierte, plecându-și capul suptu sabiia împăratului și să trimiță cărți la Ianoșu craiul ungurescu, ca să-l sloboază din țară, să margă la împărăție, să slujască porții împăratului. Și știindu carte sârbască
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
socotit să să dezbată de suptu mâna ungurilor și s-au sfătuitu cu doamnă-sa ca să trimită carte cu mare jalbă și plângere la Suleimanu împăratul turcescu, ca să i să facă milă, să-l ierte, plecându-și capul suptu sabiia împăratului și să trimiță cărți la Ianoșu craiul ungurescu, ca să-l sloboază din țară, să margă la împărăție, să slujască porții împăratului. Și știindu carte sârbască Elena, doamnă-sa, au scris la împăratul cu mare jalobă și plângere, poftindu ca să să
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
și plângere la Suleimanu împăratul turcescu, ca să i să facă milă, să-l ierte, plecându-și capul suptu sabiia împăratului și să trimiță cărți la Ianoșu craiul ungurescu, ca să-l sloboază din țară, să margă la împărăție, să slujască porții împăratului. Și știindu carte sârbască Elena, doamnă-sa, au scris la împăratul cu mare jalobă și plângere, poftindu ca să să milostivască, să-i ierte”". În ianuarie 1540 Petru Rareș părăsește Cetatea Ciceului și se pleacă la Istanbul, în timp ce Doamna și copiii
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
să-l ierte, plecându-și capul suptu sabiia împăratului și să trimiță cărți la Ianoșu craiul ungurescu, ca să-l sloboază din țară, să margă la împărăție, să slujască porții împăratului. Și știindu carte sârbască Elena, doamnă-sa, au scris la împăratul cu mare jalobă și plângere, poftindu ca să să milostivască, să-i ierte”". În ianuarie 1540 Petru Rareș părăsește Cetatea Ciceului și se pleacă la Istanbul, în timp ce Doamna și copiii rămân în cetate. Domnul se îngrijește de soarta familiei sale, trimițându
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
chinezesc "Călătorie spre Vest" (), scris în timpul Dinastiei Ming (1368 - 1644) și bazat pe evenimente din timpul Dinastiei Tang (618-907), povestiri și adaptări populare. În roman, maimuța născută dintr-o piatră, dobândește puteri supranaturale prin practici taoiste. După o revoltă împotriva Împăratului de Jad este închisă sub un munte de către Buddha. În schimbul eliberării sale acceptă să-l însoțească pe călugărul pelerin Xuanzang în calitate de gardă de corp (împreună cu monstrul cu cap de porc Zhu Bajie, demonul Sha Wujing și dragonul Longwang), într-o
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Buretele domnesc a fost considerat, ca "princeps fungorum", delicatesă la masa festivă a Curții Romane și poate a venit cu gurmanzi ale ocupației romane a Daciei în țară. Se spune, că împăratul Claudius a fi fost otrăvit, după unii, prin schimbul acestei amanite cu una mortală ca de exemplu Amanita phalloides într-o mâncare de ciuperci, după alții, prin otravă picurată pe crăițe mâncate de imperator. Acest burete a fost descris pentru
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
pleacă fără Sinbad, și Sinbad este salvat cu șansă de un jgheab de lemn care este trimis prin harul lui Allah. El se salvează pe o insulă dens împădurită. În timp ce explora insula pustie el se întâlnește cu unul dintre grăjdarii împăratului. Când Sinbad îl ajută să salveze iapa împăratului, pe cale de a fi înecată de un cal de mare (nu un cal de mare așa cum îl știm, ci un cal supranatural care trăiește sub apă), grăjdarul îl duce pe Sinbad în fața
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
șansă de un jgheab de lemn care este trimis prin harul lui Allah. El se salvează pe o insulă dens împădurită. În timp ce explora insula pustie el se întâlnește cu unul dintre grăjdarii împăratului. Când Sinbad îl ajută să salveze iapa împăratului, pe cale de a fi înecată de un cal de mare (nu un cal de mare așa cum îl știm, ci un cal supranatural care trăiește sub apă), grăjdarul îl duce pe Sinbad în fața împăratului. Împăratul se împrietenește cu Sinbad și astfel
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
Când Sinbad îl ajută să salveze iapa împăratului, pe cale de a fi înecată de un cal de mare (nu un cal de mare așa cum îl știm, ci un cal supranatural care trăiește sub apă), grăjdarul îl duce pe Sinbad în fața împăratului. Împăratul se împrietenește cu Sinbad și astfel el devine un favorit al acestuia și ajunge un curtean de încredere. Într-o zi, nava pe care călătorise Sinbad acostează pe insulă, iar el își revendică bunurile sale (care erau încă în
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
Sinbad îl ajută să salveze iapa împăratului, pe cale de a fi înecată de un cal de mare (nu un cal de mare așa cum îl știm, ci un cal supranatural care trăiește sub apă), grăjdarul îl duce pe Sinbad în fața împăratului. Împăratul se împrietenește cu Sinbad și astfel el devine un favorit al acestuia și ajunge un curtean de încredere. Într-o zi, nava pe care călătorise Sinbad acostează pe insulă, iar el își revendică bunurile sale (care erau încă în așteptare
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
și astfel el devine un favorit al acestuia și ajunge un curtean de încredere. Într-o zi, nava pe care călătorise Sinbad acostează pe insulă, iar el își revendică bunurile sale (care erau încă în așteptare pe navă). Sinbad oferă împăratului toate bunurile sale și, în schimb acesta îi dă cadouri bogate. Sinbad vinde aceste cadouri pentru un mare profit și revine la Bagdad, unde duce o viață ușoară, plină de plăceri. La încheierea poveștii, Sinbad marinarul îi face hamalului Sinbad
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
descoperă un pârâu care iese dintr-o cavernă de sub stânci. Albia acestuia se dovedește a fi umplută cu pietre prețioase și devine evident că la fluxurile de pe insulă curge ambră. Adoarme în timp ce călătorește prin întuneric și se trezește în orașul împăratului (vechiul nume al Ceylonului, astăzi Sri Lanka), unde „diamantele sunt în râurile sale și perle sunt în văile sale”. Împăratul se minunează când Sinbad îi povestește despre regatul marelui Harun al-Rashid, și insistă ca acesta să ia un cadou înapoi la
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
prețioase și devine evident că la fluxurile de pe insulă curge ambră. Adoarme în timp ce călătorește prin întuneric și se trezește în orașul împăratului (vechiul nume al Ceylonului, astăzi Sri Lanka), unde „diamantele sunt în râurile sale și perle sunt în văile sale”. Împăratul se minunează când Sinbad îi povestește despre regatul marelui Harun al-Rashid, și insistă ca acesta să ia un cadou înapoi la Bagdad, să îl dea Califului, o ceașcă sculptată dintr-un singur rubin, împreună cu alte cadouri, inclusiv un pat făcut
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
județul Tirol fiind "Castelul Schlossberg" la nord de Seefeld. Dar tirolezii au încercat să mute granița spre pasul Scharnitz care a fost pe atunci de importanță strategică. Un succes parțial s-a notat pe 20 octombrie 1500 pentru ei, când împăratul Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman și episcopul principe Filip de Freising au ratificat un contract, prin care granița Tirolului s-a mutat până la un kilometru de sudul satului. În anul 1633, Tirolul a obținut dreptul pentru construcția unui baraj
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
decembrie 1953, Madrid), este pretendentă la șefia Casei Romanov. Ea a folosit titlul de Mare Ducesă a Rusiei și Alteță Imperială de-a lungul întregii ei vieți deși titlul a fost disputat. Maria Vladimirovna este stră-strănepoata pe linie masculină a împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei. Maria Vladimirovna s-a născut la Madrid. A fost singurul copil al Marelui Duce Vladimir Kirillovici al Rusiei, șeful Casei Imperiale a Rusiei, și a Leonidei Georgievna, Mare Ducesă a Rusiei|Prințesei Leonida, care
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
timp tatăl ei a emis un decret controversat recunoscând-o ca moștenitoare prezumtivă. La 22 septembrie 1976, la Madrid, ea s-a căsătorit cu Prințul Franz Wilhelm al Prusiei, vărul ei de gradul al treilea. El era strănepot al ultimului împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea și stră-stră-strănepot al reginei Victoria. Franz Wilhelm s-a converttit la credința ortodoxă înainte de nuntă, luând numele de Mihail Pavlovici și primind titlul de Mare Duce al Rusiei de la tatăl Mariei. Cuplul s-a
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
propriile pretenții la statutul dinastic și la șefi familiei Romanov, a declarat: "Aplicând cu strictețe Legile Paveline, cum au fost ele modificate în 1911 la toate căsătoriile de rang egal, situația este foarte clară. În momentul de față, nici unul dintre Împărații sau Marii Duci ai Rusiei nu au lăsat descendenți în viață cu drepturi de necontestat la tronul Rusiei". Fratele său mai mic și succesorul în calitate de președinte ales al RFA, Dimitri Romanov, a declarat despre asumarea titlurilor de către Maria, inclusiv a
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
domnit în Georgia până la anexarea de către Imperiul Rus în anii 1800) s-a căsătorit cu Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei în 1911, Nicolae al II-lea i-a cerut ei să renunțe la repturile asupra tronului imperial. În urma descoperirii rămășițelor împăratului Nicolae al II-lea, și cea mai mare parte a familiei sale, în 1991, Maria Vladimirovna a scris președintelui Boris Elțîn, în ceea ce privește îngroparea rămășițelor, spunând că verișorii ei Romanov, pe care ea nu îi recunoaște în calitate de membri ai Casei Imperiale
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
moare după ce încearcă zadarnic să o oprească pe aceasta să întrețină o relație extraconjugală cu fratele ei vitreg. Tânăra Julie se căsătorește în anul 1813, împotriva sfatului propriului tată, cu verișorul ei, colonelul Victor d'Aiglemont, ofițer de ordonanță al împăratului Napoleon I. Ea își dă seama curând de mediocritatea soțului ei, iar ignoranța, neseriozitatea și lipsa lui de tandrețe o fac să sufere. Aflată în refugiu în martie 1814 la palatul din Tours al contesei de Listomère-Landon, Julie se îndrăgostește
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
barca de la Skradinski Buk . Mănăstirea Krka este un centru spiritual al Eparhiei Ortodoxe dalmate , care are sediul la Šibenik . Acesta a fost menționat pentru prima dată în documente scrise în anul 1402 că dotarea pios de Jelena Šubic , sora lui împăratului Dušan . Mănăstirea a fost construită și reconstruită până la sfârșitul secolului al 18-lea .
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
a fost bine cunoscut ca susținător al studenților lipsiți de mijloace, cheltuind de atunci încolo pentru dânșii mari sume de bani. Prin actul de nobilare la 13 mai 1836 (diploma de la 17 septembrie al anului), scientistul a fost înnobilat de către împăratul Ferdinand I al Austriei pentru serviciile sale medicale și educaționale cu titlul "Edler von Krombholz". Krombholz a elaborat, în 1837, un ghid cu adrese importante ale oamenilor de știință precum medicilor din Praga, fiind ales un an mai târziu membru
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
un ghid cu adrese importante ale oamenilor de știință precum medicilor din Praga, fiind ales un an mai târziu membru al Leopoldinei. Pe ziua de 20 decembrie 1838 a fost numit cetățean de onoare al orașului Praga și în 1939 împăratul i-a mai dat titlul de consilier gubernial. În afară de cariera sa medicinală, Krombholz avut un mare interes în micologie. El a efectuat numeroase experimente în legătură cu toxicitatea ciupercilor. Lucrarea sa "Naturgetreue Abbildungen und Beschreibungen der essbaren, schädlichen und verdächtigen Schwämme" (Ilustrații
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
Pentru obținerea aprobării ridicării bisericii, o delegație de locuitori ai comunei s-a deplasat de două ori la Viena. Pentru ca cererea să nu fie refuzată, ei s-ar fi folosit de prilejul fericit al căsătoriei prințului Rudolf al Austriei, fiul împăratului Franz Joseph, cu prințesa Stéphanie a Belgiei, în condițiile în care puterea austriacă, de sorginte catolică, nu privea cu ochi buni solicitările de ridicare de noi biserici ortodoxe pe teritoriul pe care îl stăpânea. Din păcate, căsătoria în cinstea căreia
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
Duce Mihail Pavlovici al Rusiei și a soției sale, Charlotte de Württemberg care și-a luat numele de "Elena Pavlovna" după convertirea la ortodoxism. Prin tatăl ei a fost nepoata Țarului Pavel I al Rusiei și nepoata de frate a împăraților Alexandru I al Rusiei și Nicolae I al Rusiei. Marea Ducesă Maria Mihailovna a fost primul copil al Marelui Duce Mihail Pavlovici al Rusiei și a soției sale, Charlotte de Württemberg. Tatăl ei era fiul cel mic al Țarului Pavel
Marea Ducesă Maria Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/335278_a_336607]