34,048 matches
-
-o 13. Scrie o compunere cu titlul: Un înger păzitor: mama *Sugestii de lectură: Citiți poeziile Mama, de Nicolae Labiș și Mama, de George Coșbuc. Se dă textul: Șiruri negre de cocoare, Ploi călduțe si ușoare, Fir de ghiocel plăpând, Cântec îngânat de gând, Sărbătoare... Zumzet viu prin zarzări. Oare Cântă florile la soare? Că pe crengi de floare pline Nu știi: flori sunt, ori albine? Pentru cine?... Pentru tine, primăvară, Care-aduci belșug în țară, Care vii, Peste câmpii, Cu bănuți
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Zumzet viu prin zarzări. Oare Cântă florile la soare? Că pe crengi de floare pline Nu știi: flori sunt, ori albine? Pentru cine?... Pentru tine, primăvară, Care-aduci belșug în țară, Care vii, Peste câmpii, Cu bănuți de păpădii Și cu cântec de copii! Cerințe: 1. Selectați din textul poeziei acele cuvinte și expresii care conturează tabloul primăverii, ținând cont de următoarele criterii. 2. Formulați într-un enunț care sunt sentimentele poetului față de primăvară. 3. Scrieți cuvinte care au același înțeles cu
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
îngânat, belșug, a veni. 4. Scrieți cuvinte cu sens opus pentru: călduțe, ușoare, viu, a veni. 5. Scrieți enunțuri în care cuvântul „copii” să aibă sensuri diferite. 7. Analizați cuvintele subliniate din text. 8. Scrieți patru cuvinte înrudite cu cuvântul „cântec”. 9. Imaginează-ți că ești o albină plecată în căutarea hranei într-o zi caldă de primăvară. Scrie în 10-15 rânduri un text în care să descrii frumusețea locurilor pe care le vezi. *Sugestii de lectură: Căutați și citiți și
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
a fost înrâurit de dramele școlare maghiare, în care anumite întâmplări grave din istorie erau parodiate - pretext pentru spectacole de divertisment, organizate cu ocazia unor serbări sau carnavaluri. În manieră de farsă, momente cu rezonanță dramatică alternând cu interludii grotești (cântece, scamatorii, dansuri), este evocată uciderea domnului moldovean Grigore III Ghica de către turci, în anul 1777. După un Praeambulum ce anunță subiectul, acțiunea începe printr-o scenă în care domnul plănuiește împreună cu sfetnicii săi o alianță cu puterile creștine (Rusia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
împotriva împărăției otomane. Dar sfetnicii îl trădează sultanului, care poruncește vizirului să îl suprime pe principele moldav. Ghica e asasinat prin vicleșug turcesc. Soția îi deplânge moartea în versuri ungurești și nemțești, un țigan ține o predică urmată de un cântec pe limba lui. Într-o scenă pastorală, fostul secretar al domnului își cântă, în latinește, românește și ungurește, fericirea simplă, în mijlocul naturii, oricând de preferat măririlor lumești. În fine, se intonează un cântec bahic și apoi, în românește, un Testamentum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
țigan ține o predică urmată de un cântec pe limba lui. Într-o scenă pastorală, fostul secretar al domnului își cântă, în latinește, românește și ungurește, fericirea simplă, în mijlocul naturii, oricând de preferat măririlor lumești. În fine, se intonează un cântec bahic și apoi, în românește, un Testamentum Bacchi. După o scenă de un spectaculos naiv, în care sfetnicii uneltitori sunt luați de un demon înveșmântat în flăcări, în încheiere se face o urare împărătesei Maria Tereza, împăratului Iosif al II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
mesaj simplu pe scurt; la ce-s potriviți oamenii de rînd, mă pricep și eu, și ce-i mai bun în mine e hărnicia. LEAR: Cîți ani ai? KENT: Nu-s atît de tînăr, șir, să iubesc o femeie pentru cîntecul ei, nici atît de bătrîn încît s-o idolatrizez din nimica. Am în spinare patruzeci și opt de ani. LEAR: Urmează-mă, mă vei sluji. Dacă-mi plăci tot atît și după masă, nu mă voi despărți de tine prea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
bagă de seamă întîi. (Cîntă) Nebunii-au trecere-n ast an puțină foarte, Fiindcă-nțelepții-au devenit zărghiți Și nu știu mintea cum să-și poarte Și-au maniere de momiți. LEAR: Cînd ai mai fost așa de plin de cîntece, nenișorule? BUFONUL: M-am obișnuit așa, unchiule, de cînd ai facut din fete mame ale tale; cînd le-ai dat lor varga și tu ți-ai dat în jos pantalonii. Ele au plîns de bucurie-n lege Și eu de
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
une petite ville blanche où pissaient les vaches” („vin dintr-un târgușor alb unde se pișau vaci” (V). Poetul devine vocea unei omeniri în căutare de casă, a acelora al căror „hohot de plâns face înconjurul lumii” (VIII), în așteptarea cântecului ucigător al sirenelor, semn al sfârșitului (XXXV). Călătorul nu mai este privilegiatul care-și consumă surplusul de energie prin cunoaștere (precum la Dante), ci martorul neputincios al dezastrului dezrădăcinării unui neam. Acest vast tablou simbolic se adumbrește în structura complexă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
adolescența lui Mihail Sadoveanu), București, 1966; Vânătoare domnească, pref. Demostene Botez, București, 1963; În umbra stejarului, București, 1965; Ochelarii bunicăi, București, 1969; Stele și luceferi. Reportaje (1936-1937), pref. G. Călinescu, București, 1969; Planeta părăsită, București, 1970; Somnul pietrei, București, 1971; Cântece lui Ștefan-Vodă, București, 1974; Flori de piatră, București, 1980; Ora violetă, București, 1984; Foc de artificii, București, 1985; Rechinul, București, 1987; Destăinuiri, București, 1989; 33 sonete, București, 1993. Traduceri: Alfred de Musset, Mierloiul alb. Romanul tinereții lui Alfred de Musset
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
de Dumnezeu sau dacă era folosită pentru educarea tineretului. Întâmplător aflăm din cărți vechi și numele câte unui muzician renumit; astfel am aflat despre Orfeu, un cântăreț grec, al cărui legendă spune că avea o voce atât de frumoasă, Încât cântecul lui, pe care-l acompania la un instrument asemănător cu harpa, mișca adânc pe toți oamenii, ba Îmblânzea chiar și animalele sălbatice și oprea râurile din curgerea lor. Putem trage de aici concluzia că Înaintașii noștri iubeau și apreciau foarte
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
popoare ale antichității nu ni s-a păstrat. Nu putem spune așadar dacă muzica grecilor ne-ar fi plăcut și nouă, dar știm Însă că a existat multă muzică În Grecia: muzică populară, care consta mai ales În dansuri și cântece voioase și pline de viață. Multă muzică se făcea și În templele zeilor. Exista chiar și un fel de teatru muzical În care muzica era compusă dintr-un acompaniament al cuvântului vorbit, apoi coruri și interludii. În foarte multe scrieri
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
toată suprafața pământului. Muzica pe care omul o putea auzi pe străzile Romei nu exprima nici o credință, iubire sau nădejde și astfel primii creștini rămăseseră fără muzică... până ce, Într-o zi, Petru se ivi În mijlocul lor și Îi Învăță vechile cântece din Îndepărtata lui patrie, Orientul Mijlociu. Erau cântece frumoase, pline de suflet, care exprimau tot ce simțeau ei. Muzica aceasta nu a mai dispărut, fiind cultivată și azi În biserici și mănăstiri. În jurul anului 600 papa Grigorie cel Mare, a cules
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
o putea auzi pe străzile Romei nu exprima nici o credință, iubire sau nădejde și astfel primii creștini rămăseseră fără muzică... până ce, Într-o zi, Petru se ivi În mijlocul lor și Îi Învăță vechile cântece din Îndepărtata lui patrie, Orientul Mijlociu. Erau cântece frumoase, pline de suflet, care exprimau tot ce simțeau ei. Muzica aceasta nu a mai dispărut, fiind cultivată și azi În biserici și mănăstiri. În jurul anului 600 papa Grigorie cel Mare, a cules melodiile ce se cântau În biserici, transcriindu
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
În mănăstirile pe care misionarii creștini le Întemeiau În drumul lor. Aceste mănăstiri au devenit În chip firesc și locurile unde se cultiva muzica, fiindcă pe atunci aceasta avea un caracter exclusiv religios. Desigur că neamurile din Europa cunoșteau și cântece, și jocuri cu mult Înainte ca preoții creștini să ajungă la ei, să Întemeieze mănăstiri și să Învețe pe alții să cânte. Deci, În evul mediu, viața muzicală se desfășoară În mănăstiri, religia fiind singura ei temă. Dar și această
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
când cavalerii nu puteau porni la război, mari serbări la care muzica juca un rol foarte Însemnat. În sălile Înalte, ședeau cavalerii și doamnele, ascultând fermecați vocea câte unui cântăreț rătăcitor, care cutreierase multe ținuturi și dădea de veste În cântecele lui despre tot ce văzuse și Încercase. El inventa tot alte versuri, alte melodii și, la sfârșitul acestor recitări, cavalerii Îi mulțumeau, iar câte o doamnă frumoasă Îi dăruia poate o floare... Acești cavaleri rătăcitori purtau numele de trubaduri. Cântecele
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
cântecele lui despre tot ce văzuse și Încercase. El inventa tot alte versuri, alte melodii și, la sfârșitul acestor recitări, cavalerii Îi mulțumeau, iar câte o doamnă frumoasă Îi dăruia poate o floare... Acești cavaleri rătăcitori purtau numele de trubaduri. Cântecele trubadurilor erau foarte asemănătoare cu cântecele ce se intonează și astăzi În unele regiuni ale Europei de către cântăreții populari, fiind acompaniate de chitare, lăute sau țitere și având ritm și armonie. Trubadurii se găseau În Întreaga Europă și fiecare cânta
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
și Încercase. El inventa tot alte versuri, alte melodii și, la sfârșitul acestor recitări, cavalerii Îi mulțumeau, iar câte o doamnă frumoasă Îi dăruia poate o floare... Acești cavaleri rătăcitori purtau numele de trubaduri. Cântecele trubadurilor erau foarte asemănătoare cu cântecele ce se intonează și astăzi În unele regiuni ale Europei de către cântăreții populari, fiind acompaniate de chitare, lăute sau țitere și având ritm și armonie. Trubadurii se găseau În Întreaga Europă și fiecare cânta În limba țării sale. Cântecul gregorian
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
cu cântecele ce se intonează și astăzi În unele regiuni ale Europei de către cântăreții populari, fiind acompaniate de chitare, lăute sau țitere și având ritm și armonie. Trubadurii se găseau În Întreaga Europă și fiecare cânta În limba țării sale. Cântecul gregorian Însă era Întotdeauna cântat În limba latină pe care, În afară de preoți și de oamenii Învățați, aproape nimeni n-o Înțelegea. Firește că și conținutul cântecelor trubadurilor era complet diferit de acela al cânturilor gregoriene. Trubadurii au trăit În urmă
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
armonie. Trubadurii se găseau În Întreaga Europă și fiecare cânta În limba țării sale. Cântecul gregorian Însă era Întotdeauna cântat În limba latină pe care, În afară de preoți și de oamenii Învățați, aproape nimeni n-o Înțelegea. Firește că și conținutul cântecelor trubadurilor era complet diferit de acela al cânturilor gregoriene. Trubadurii au trăit În urmă cu 700 până la 900 de ani (aprox. 1100-1300). Dar și vremea trubadurilor a trecut. Cavalerii și-au pierdut puterea atunci când orașele au devenit tot mai mari
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
să crească. Astfel a luat naștere cântatul pe mai multe voci, polifonia; mai multe melodii răsună În același timp și se Împletesc Într-un ansamblu artistic ce pune față de executanți și de auditori exigențe mult mai decât cântul gregorian și cântecul trubadurilor. Muzica trece printr-o epocă de strălucită Înflorire. O dată cu lucrările corale, instrumentele muzicale dobândesc și ele o importanță tot mai mare. Ele capătă un sunet din ce În ce mai frumos și posibilitățile de a le combina devin mai bogate. Curând muzica instrumentală
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
combine mai multe melodii deodată și auzul lor se deprinsese cu ele. Pentru popor Însă nu era deloc simplu să sesizeze În același timp patru, cinci, opt, ba chiar 48 de melodii. Poporul năzuia la o muzică mai simplă, dorea cântece pline de simțire, ale căror melodii să le poată fredona. Bineînțeles Însă că o singură melodie devenea un lucru prea simplu: era nevoie de un acompaniament, cu acorduri, cu armonii... luând astfel naștere armonia. Nașterea armoniei a Însemnat un pas
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
1990, 8; Mircea Morariu, Noutăți în biblioteca de dramaturgie, F, 1995, 10-11; Dumitru Solomon, DRI, IV, 398-417; Marina Constantinescu, Balconul în istorie, RL, 1997, 36; Adrian Mihalache, Pildele lui Solomon, „Dilema”, 1998, 24; Mircea Moraru, „Teatru”, F, 1998, 7-8; Oltița Cântec, „Cine ajunge sus la fix?”, CRC, 1999, 8; Ghițulescu, Istoria, 268-271; Micu, Ist. lit., 692-693; Popa, Ist. lit., II, 958-959; Rotaru, O ist., VI (2001), 462-464; Dicț. scriit. rom., IV, 289-291; Dumitru Chirilă, A plecat și Dolfi Solomon, F, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
fraze adesea identice, indiferent dacă acestea constituesc succese sau rebuturi. Asta duce la o greșită informare a bibliotecarilor, la pericolul popularizării unor lucrări greșite. Care bibliotecar ar înțelege oare din felul cum au fost făcute prezentările poemului lui Mihai Beniuc: Cântec pentru tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej și Balada Bicazului de I. Istrati, că are de-a face cu două creații între al căror nivel de realizare există o diferență uriașă? Că prima constituie - așa cum a fost numită pe drept cuvânt - o «mândrie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a dorurilor?» O grădină «din străbuni și din părinți?» sau Și-aduce aminte fruntea-nsângerată În fața lui, semeț, jandarmul gras. Soția lui (a cui? a jandarmului sau a lui Biro-baci) de boală măcinată... Și ani lungi de foame și pripas (Cântecul cărbunelui) Cele constatate până acum impun o concluzie care privește atât pe Eugen Frunză cât și E.S.P.L.A. Dacă poetul ar fi meditat serios la criticile ce i s-au adus, dacă ar fi înțeles că poemele, odată publicate în presă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]